[analyse_image type=”featured” src=”https://www.buzau.net/stiri-din-buzau/wp-content/uploads/2026/08/un-fermier-din-buzau-a-exportat-24-de-tone-de-usturoi.jpg”]
Un fermier din Râmnicelu, județul Buzău, a reușit să facă cunoscut soiul de usturoi românesc Benone în afara granițelor țării, după ce a exportat un prim lot de 24 de tone către Israel. Gustul intens și particularitățile soiului autohton i-au convins pe partenerii externi să testeze produsul, deschizând o nouă piață pentru agricultura românească.
Valentin Jecu, fermierul buzoian, se declară optimist și intenționează să mărească atât suprafața cultivată, cât și cantitatea destinată exportului în anii următori. „Pentru prima oară în acest an, acest soi de usturoi trece granițele României. Nu a fost o comandă mare, ci una de început de 24 de tone. Îmi doresc ca în anul următor să cresc și cantitatea și suprafața pentru acest soi, deoarece există cerință”, a declarat acesta.
Succesul acestui export contrastează puternic cu realitatea pieței interne, unde România importă de aproximativ 45 de ori mai mult usturoi decât reușește să vândă pe piețele externe. Statisticile arată că într-un singur an în țară au intrat peste 7.000 de tone de usturoi, în principal din China și Spania, în timp ce exporturile totale s-au ridicat la doar circa 150 de tone.
Consumatorii resimt acest dezechilibru direct pe rafturile marilor magazine, unde usturoiul românesc este tot mai greu de găsit. Căpățânile aduse din import, de regulă mai mari și cu un aspect comercial atractiv, domină oferta, în timp ce produsele autohtone rămân o raritate. „Usturoi românesc n-am găsit aici. Aici n-am găsit, poate n-am nimerit eu, dar n-am găsit românesc. De unde e? Din China, majoritatea din China”, mărturisește un cumpărător.
Una dintre principalele probleme cu care se confruntă producătorii români este lipsa unor spații moderne de depozitare. Această carență îi împiedică să păstreze marfa în condiții optime și să o livreze constant către retaileri pe parcursul întregului an, limitându-se la perioada de după recoltare. Fermierii atrag atenția că, fără o organizare mai bună care să permită depozitarea, selectarea și livrarea eșalonată, nu pot fi considerați parteneri serioși de către marile lanțuri comerciale.
La dificultățile logistice se adaugă și cele financiare, în special după suspendarea programului de ajutor de minimis pentru cultivarea usturoiului. Producătorii susțin că, fără acest sprijin, le este aproape imposibil să facă față concurenței importurilor și prețurilor practicate de acestea. Lipsa predictibilității îi determină pe mulți fermieri să renunțe la această cultură.
Soiul Benone, care a ajuns în Israel, a fost omologat în 2021 de echipa de cercetători coordonată de Costel Vânătoru de la Buzău și poartă numele regretatului interpret Benone Sinulescu. Este descris ca un usturoi dulce-acrișor, foarte aromat și mai iute decât multe soiuri din import, având o particularitate vizibilă: inserții de culoare maro în interiorul cățeilor.
Exportul realizat de Valentin Jecu demonstrează că există cerere și potențial pentru soiurile românești pe piețele externe. Totuși, acest succes punctual subliniază un paradox: în timp ce România importă masiv usturoi, un soi autohton de calitate începe să fie apreciat peste hotare. Fără investiții în depozitare, procesare și fără sprijin constant pentru producători, astfel de inițiative riscă să rămână excepții, iar soiurile tradiționale să dispară treptat.
[analyse_source url=”https://www.buzau.net/stiri-din-buzau/un-fermier-din-buzau-a-exportat-24-de-tone-de-usturoi/”]