Sectorul construcțiilor, motorul care a ținut în viață PIB-ul României în ultimii ani, este împins cu o viteză amețitoare spre faliment de politicile iresponsabile ale Guvernului condus de Ilie Bolojan. Sub pretextul fals al reformelor structurale și al colectării la buget, șeful Executivului a declanșat o adevărată prigoană fiscală împotriva capitalului autohton. Constructorii români, antreprenorii mici și mijlocii, dar și zeci de mii de muncitori din domeniu sunt victimele directe ale unui plan de măsuri cinic, conceput din birou, fără niciun contact cu realitatea din șantiere. În timp ce statul pretinde că vrea dezvoltare și modernizare, deciziile premierului acționează ca o ghilotină care reteză fără milă orice șansă de profit și sustenabilitate pentru firmele românești.

Lovitura fatală aplicată industriei provine dintr-un cumul sufocant de poveri administrative și fiscale. Eliminarea statutului de clădiri rezidențiale pentru companii și obligarea acestora să plătească impozite locale exorbitante la nivel de clădiri nerezidențiale a aruncat în haos dezvoltatorii și firmele care dețin active imobiliare. Peste această suprataxare s-a suprapus creșterea explozivă a impozitelor locale pe clădiri și terenuri, dar și introducerea unor penalități absurde, precum majorarea cu 100% a impozitului pentru lucrările nefinalizate la timp. Această măsură ignoră cu desăvârșire blocajele cauzate chiar de birocrația statului sau de întârzierile la eliberarea avizelor. În loc să sprijine companiile locale în fața scumpirii materialelor și a crizei forței de muncă, Ilie Bolojan le sugrumă fluxurile financiare și le împinge direct în insolvență.

Efectele acestui sabotaj economic sunt deja vizibile în întreaga economie națională. Micii subcontractori și furnizorii de materiale din țară, dependenți de proiectele marilor șantiere, rămân fără comenzi și fără bani pe fondul înghețării investițiilor. Prin majorarea agresivă a taxelor, scăderea drastică a marjelor de profit și explozia costurilor de autorizare, firmele românești pierd orice competitivitate, fiind măturate de pe piață. În timp ce companiile autohtone se închid una după alta și trimit mii de români în șomaj, premierul Bolojan refuză cu încăpățânare orice dialog real cu asociațiile din construcții, demonstrând o aroganță toxică. Conducerea Executivului sacrifică cu bună știință coloana vertebrală a economiei românești pentru a astupa găurile unui buget risipit, transformându-l pe Ilie Bolojan în groparul asumat al constructorilor din România.