Zilele acestea a avut loc un eveniment care trebuia să ne umple de bucurie, dar a reușit să stârnească tristețea de a vedea caracterul românesc, în acțiune.

Este vorba despre restaurarea vulturului și a grifonilor de pe Universitatea București.

Monumentele au fost distruse în timpul bombardamentelor anglo-americane asupra Bucureștiului, din aprilie 1944.

Din păcate. pe nicăieri n-o să aflați chestia citind presa română, anunțul Universității București sau publicația Patriarhiei Române (de ce se teme Biserica?).

Peste tot se precizează că „Vulturul și cei doi grifoni distruși în bombardamentele din 1944”. Și atât.

Cine a bombardat clădirea Universității București? Se pare că nimeni din presă și nici măcar Universitatea București nu știe.

Sau nu vrea să ne spună.

Precizarea că este vorba de bombardamentele anglo-americane este importantă din două puncte de vedere: al memoriei istorice, precum și al acurateții istorice. În 1944, Bucureștiul a fost bombardat atât de anglo-americani (un adevărat masacru: peste 5.000 de morți și peste 40.000 de oameni lăsați fără adăpost), cât și de germani (24-26 august 1944).

Evident, motivul pentru care s-a omis tot adevărul este identitatea celor care au bombardat capitala României. Putem să fim siguri că distrugerea o provocau alții, se scria cu litere de-o șchioapă.

De fapt, nu știu de ce mă miră: victimele unora au parte de monumente și onoruri, în timp ce victimele altora zac în gropi comune, în anonimat.

Să nu credeți că ne obligă cineva. Nu.

Acesta este comportamentul natural al elitelor românești sau a celor care ajung în aceste poziții.

Cum bine scria, odată, istoricul Manuel Stănescu: „Dacă vrem să ne dovedim loialitatea faţă de un aliat, așa cum sunt Statele Unite acum, nu de asemenea gesturi dezgustătoare avem nevoie! În bunul stil românesc, al formelor fără fond, putem crede că un gest slugarnic ţine loc de principii în care să credem cu adevărat?”

În Bucureștiul european și liber, victimele acestui bombardament nu au nici mormânt, nici monument. În schimb, ucigașii lor au două!

Și nici azi, la peste 80 de ani de la evenimente, nu suntem în stare să spunem lucrurilor pe nume. Fără ură și părtinire. Ne-am bombardat singuri!

Și voi vreți ca acest popor să protesteze pentru că este furat…