Sfintii Fotie si Anichit au trait in vremea împăratului Dioclețian.

Anichit, unul din demnitarii cetății Nicomidia, a mărturisit ca este creștin în momentul în care s-au declanșat torturile împotriva creștinilor. Deși i se taie limba, Anichit nu rămâne lipsit de grai, ci mărturisește în chip minunat către împărat: “O, idolatrule, iată ești acoperit de rușine! Iată, de nimic sunt zeii tai!”.

După rostirea acestor cuvinte, împăratul a poruncit sa fie decapitat. Insă călăul, în loc sa-l omoare pe Anichit, s-a lovit pe sine fără sa vrea și a murit.

După mai multe chinuri, au fost închiși în temniță timp de trei ani. Au fost aruncați în foc, iar multi creștini le-au urmat suferința, intrând și ei în foc. Din foc se auzeau pana în depărtări cântări de lauda către Dumnezeu.

In acel foc s-a făcut trecerea la cele veșnice a Sfantului Anichit, a lui Fotie, nepotul sau și acelor ce i-au urmat.

Sfintii Anichit si Fotie sunt invocați la rugaciunile de la Taina Sfanțului Maslu si de la slujba Sfințirii Apei.

Troparul Sfintilor Mucenici Fotie si Anichit

Mucenicii Tai, Doamne, intru nevoinţele lor, cununile nesctricaciunii au dobandit de la Tine, Dumnezeul nostru. Ca avand taria Ta, pe chinuitori au invins; zdrobit-au si ale demonilor neputincioase indrazniri. Pentru rugaciunile lor, mantuieste sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

– Sfintilor Mucenici Pamfil si Capiton;
– Sfintilor Cuviosi Serghie si Stefan;
– Sfantului Cuvios Palamon;
– Sfintilor doisprezece mucenici, ostasi cretani;
– Sfantului Cuvios Castor;
– Sfintilor treizeci si trei de mucenici din Palestina.