Ceea ce trebuia să fie marea curățenie în administrația publică s-a transformat rapid într-un simplu exercițiu de imagine. Deși premierul Ilie Bolojan clama cu fermitate că două treimi din primăriile din România au scheme de personal supradimensionate și cheltuieli salariale nesustenabile, acțiunile concrete demonstrează exact contrariul. Promisiunile bombastice privind eliminarea a peste 45.000 de posturi de la stat și realizarea unor economii masive se dovedesc a fi, în realitate, o reformă mimată, menită să protejeze clientela politică locală.

În loc să impună tăieri reale și să eficientizeze aparatul bugetar, guvernul a preferat să recurgă la artificii birocratice. Marele pachet de reformă s-a limitat la desființarea unor posturi care, în mare parte, existau doar pe hârtie, fiind vacante în organigramele autorităților locale. Chiar și liderii partidului au admis voalat acest compromis, explicând public matematicile din spatele reformei și arătând că reducerile plafoanelor maxime de personal se referă la posturi neînființate sau neocupate, care nu au efecte concrete în administrație. În fața presiunilor și nemulțumirilor venite din partea a sute de primari, edilii fiind extrem de reticenți la ideea tăierilor bugetare, măsurile dure au fost rapid îndulcite. S-a ajuns astfel la situația absurdă în care reducerea cheltuielilor a fost propusă mai mult ca o variantă temporară și opțională pentru anul 2026, urmând să devină obligatorie abia din 2027.

Această lipsă de curaj politic arată că Ilie Bolojan refuză să își asume un conflict deschis cu primarii. Deși a atras atenția public că veniturile proprii ale multor administrații locale sunt de trei ori mai mici decât cheltuielile cu salariile și că se irosesc resurse uriașe pe spatele cetățenenilor care muncesc în mediul privat, șeful Executivului a bătut în retragere. Rezultatul este un aparat de stat neatins, unde mulți angajați continuă să își păstreze funcțiile nestingheriți, grație unor tertipuri și portițe legislative găsite de primari. România rămâne cu o administrație supradimensionată și dependentă de transferurile de la bugetul central, în timp ce reforma istorică promisă s-a dezumflat lamentabil, dovedindu-se a fi doar un discurs politic de fațadă.