O ambulanță a fost atacată, sâmbătă noaptea, în localitatea Recea-Cristur, din județul Cluj, autoritățile afirmând că motivul a fost un zvon răspândit pe rețelele sociale potrivit căruia vehiculul răpea copii.

În urma atacului, șoferul autosanitarei a fost rănit la ochi de cioburile geamului spart și a fost operat.

Incidentul a declanșat o adevărată furtună de îndemnuri la adoptarea unor legi „împotriva dezinformării online”.

Primul a fost chiar șeful DSU, Raed Arafat.

„Violența împotriva salvatorilor este inacceptabilă. Iar dezinformarea care poate conduce la asemenea acte trebuie tratată cu maximă seriozitate de autorități, de platformele de socializare şi de fiecare dintre noi. O ambulanță care vine să salveze nu poate deveni ținta violenței din cauza unei minciuni răspândite online!”, a spus Arafat, citat de News.ro.

A urmat Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță. Acesta a cerut adoptarea legii privind limitarea răspândirii pe rețelele sociale a conținutului manipulator și ilegal, adoptată tacit de Senat și aflată la Camera Deputaților, a scris TVR Info.

Vicepremierul Oana Gheorghiu a susținut și ea că: „Avem nevoie de o lege puternică împotrivă dezinformării și manipulării online”.

Remarcabil este că majoritatea absolută a celor care cer o lege împotriva dezinformării sunt politicieni aflați în Guvern sau la putere.

Și totuși, nu dispar copii în România?

În avalanșa luptei împotriva dezinformării, se trece cu vederea o întrebare esențială: de ce se tem oamenii că le vor fi răpiți copiii?

Publicația News.ro a scris un text privind istoricul temerii „furtului de copii” în România, în care a inventariat diferite situații apărute de-a lungul ultimilor zeci de ani.

Cu toate acestea, materialul nu precizează dacă există adevăr în afirmația că în România „se fură copii”.

Realitatea cifrelor este, însă, clară și înfiorătoare: aproximativ 3.000 de copii dispar, anual, din România și dispar fără urmă.

Cifra este oferită de specialistul numărul 1 în acest domeniu, jurnalista Adriana Oprea Popescu.

Ziarista care se ocupă de peste 20 de ani de copii dispăruți a scris că majoritatea acestor copii ajung în mâinile rețelelor de trafic de persoane.

Sunt copii fugiţi de acasă, care rătăcesc pe străzi, vulnerabili, devenind de multe ori victime ale reţelelor de trafic de carne vie. Sunt copii rătăciţi, care noaptea caută singuri drumul spre acasă, pe câmp sau prin pădure, pentru că la noi căutările se opresc odată cu lăsarea întunericului. Sunt copii răpiţi şi nemaigăsiţi niciodată”, a remarcat ea.

În același articol, jurnalista scria că statul abandonează relativ repede căutările după copiii dispăruți și că, în general, activitățile se reduc la „prevenție și bifarea unei acțiuni”.

De Alexandra Măceșanu vă mai amintiți?

Deși decidenții par uimiți de sensibilitatea oamenilor cu privire la răpirea copiilor, realitatea este că una dintre cele mai traumatizate evenimente petrecute după 1989 a fost răpirea și uciderea Alexandrei Măceșanu, un copil în vârstă de 15 ani.

Alexandra Măceșanu (foto) a fost răpită de pe stradă, în comuna Dobrosloveni, în plină zi, în data de 24 iulie 2019.

Mai mult, fetița a apucat să sune la 112, dar sistemul de urgență din care făcea parte și atunci, Raed Arafat, nu a făcut nimic pentru a o ajuta.

Acest caz traumatizant nu a fost, însă, singular. Dispariția Alexandrei a scos la iveală că o altă fată, Luiza Melencu, dispăruse de peste trei luni, fără ca autoritățile să facă nimic.

România, pe primele locuri în UE la copii traficați

Potrivit Eurostat, între 2021-2022, România se afla pe locul 2 în Uniunea Europeană, la numărul de copii traficați în scopul exploatării sexuale, fiind depășită doar de Franța.

România este pe locul 1 în ceea ce privește cetățenia victimelor acestei exploatări. Cu alte cuvinte, dacă în Franța se mai trafichează și copii de alte naționalități, în România se trafichează doar români.

Pe scurt: pentru copii, România este de regulă pe locul 1 ca țară de origine în UE și în top 2–3 ca număr absolut de victime minore înregistrate.

Cei mai vulnerabili sunt, așa cum a arătat-o și cazul Alexandrei Măceșanu, copiii din mediul rural.

În aceste condiții, ne mirăm că un incident precum cel de sâmbătă a avut loc…în mediul rural?

Legea pentru protecția cadrelor medicale

Apelurile privind necesitatea unei legi privind dezinformarea vin în contextul în care, recent, Parlamentul a adoptat legea nr.166/2026.

Este vorba despre un act normativ care prevede înăsprirea pedepselor pentru cei care agresează personalul medico-sanitar, respectiv asupra personalului medical şi auxiliar, indiferent de forma de exercitare a profesiei şi de unitatea medicală în care îşi desfăşoară activitatea.

Cu alte cuvinte, gravul, dar singularul,  incident din județul Cluj are un cadru legal de rezolvare. De ce mai este nevoie de încă o lege, care afectează un cadru mult mai larg, inclusiv al libertății de exprimare?

Nu cumva ar trebui, mai întâi, să se oprească dispariția a mii de copii, anual, din România?