Mesaj emoționant. Un pacient internat la Spitalul Militar Focșani: „Am întâlnit oameni de o aleasă ținută morală”

„Există locuri în care intri cu apăsarea suferinței și ieși cu speranța că binele încă există. Pentru mine, Spitalul Militar din Focșani a fost un astfel de loc.” Este un fragment din postarea lui Costel Ciupercă, cadru militar din Bacău, publicată pe Facebook după ce a trăit experiența de a fi internat în secțiile Pneumologie și ORL ale Spitalului Militar de Urgență „Dr. Alexandru Popescu” Focșani. Mesajul de mulțumire publicat de Costel Ciupercă a fost preluat pe pagina oficială de Facebook a Spitalului Militar din Focșani, însoțit de textul:

„Ne bucurăm să vedem că experiențele trăite în cadrul spitalului nostru sunt împărtășite și apreciate de pacienți. Recent, un pacient internat în secțiile Pneumologie și ORL a ales să povestească pe Facebook despre îngrijirea și sprijinul primite pe parcursul spitalizării. Îi mulțumim pentru cuvintele frumoase și pentru încrederea acordată.

Astfel de mesaje ne încurajează și ne reamintesc că profesionalismul, empatia și grija față de fiecare pacient trebuie să rămână valorile care ne definesc, astfel încât fiecare persoană care ne trece pragul să beneficieze de aceleași servicii medicale de calitate”, se arată în postarea Spitalului Militar de Urgență „Dr. Alexandru Popescu” Focșani, text urmat de mesajul integral al lui Costel Ciupercă:

„Există speranță, am întâlnit-o la Spitalul Militar din Focșani, acolo unde halatul alb întâlnește sufletul iar mai presus de medicină: OMENIA.
Un spital, o lecție de demnitate, Spitalul Militar din Focșani. Există locuri în care intri cu apăsarea suferinței și ieși cu speranța că binele încă există. Pentru mine, Spitalul Militar din Focșani a fost un astfel de loc.
Nu scriu aceste rânduri pentru a face reclamă unei instituții și nici pentru a impresiona pe cineva. Le scriu din respect față de oamenii care își fac meseria cu suflet și din mândria că, în România, mai există adevărate modele de profesionalism și dăruire.
Drumul meu a început la Biroul de Internări, apoi la Cabinetul ORL, iar într-o altă zi la Cabinetul de Pneumologie. Încă de la primii pași am simțit că mă aflu într-un loc în care ordinea, curățenia și disciplina nu sunt simple obligații, ci expresia respectului față de om.
Am întâlnit un însoțitor militar care și-a îndeplinit misiunea cu eleganță și bun-simț, asistente care au îmbinat profesionalismul cu blândețea și doi medici care mi-au redat încrederea că medicina este, înainte de toate, o chemare. Nu au tratat doar un pacient, ci un om cu temeri, întrebări și speranțe.
De-a lungul vieții am avut ocazia să văd multe spitale, dar imi amintesc de o vizita în China , unde am mai întâlnit aceeași rigoare, aceeași curățenie impecabilă, aceeași disciplină și aceeași atmosferă în care zâmbetul, respectul și competența merg firesc mână în mână. Cu atât mai mare mi-a fost bucuria să descopăr că toate acestea există și aici, la Focșani.
Dar poate cea mai frumoasă lecție am primit-o din câteva cuvinte rostite cu simplitate de directorul spitalului, domnul colonel doctor comandant CLAUDIU CONSTANTIN CAUTIȘ:
«Este o normalitate. Pacienții nu vin de plăcere, ci pentru că suferă, iar noi trebuie să le înțelegem durerea și să-i ajutăm.»
În aceste puține cuvinte se află întreaga filozofie a unei profesii nobile. Acolo unde alții văd doar fișe medicale, oamenii de aici văd destine. Acolo unde alții văd o obligație, ei văd o datorie de onoare.
Trăim vremuri în care auzim prea des despre neajunsuri și prea rar despre oamenii care construiesc, în tăcere, încredere. Tocmai de aceea cred că asemenea exemple trebuie făcute cunoscute. Ele ne amintesc că România are încă oameni care își poartă halatul alb cu demnitate și uniforma militară cu onoare.
Am plecat din acest spital nu doar cu sentimentul că am fost consultat de medici foarte buni, ci și cu convingerea că am întâlnit oameni de o aleasă ținută morală. Iar acest lucru valorează uneori la fel de mult ca un tratament.
În fața unei asemenea echipe nu pot spune decât atât:
Respectul se câștigă prin fapte, iar dumneavoastră l-ați câștigat din plin. Vă mulțumesc pentru profesionalism, pentru omenie și pentru speranța pe care o dăruiți, zi de zi, celor care vă trec pragul.
Cu aleasă prețuire și profund respect!
«Un spital nu este definit doar de zidurile sale, ci de inimile celor care îi trec pragul în fiecare dimineață pentru a alina suferința altora.»
Conduceți spitalul în care am redescoperit încrederea.”