Omenirea s-a lansat într-o cursă nebunească, aproape sinucigașa, de construcție a mașinilor gânditoare (inteligența artificială).
A făcut-o fără să știe, fără să vrea, fără să fie necesar: doar pentru că marile puteri politico-militare văd în IA o armă de nimicire în masă pe care trebuie să o aibă înainte ca ceilalți să și-o procure, iar hiper-miliardarii din Big Tech, Finance și Pharma vor trilioanele de dolari care curg fluviu către această gaură neagă și controlul asupra resurselor.
De exemplu: apa care se utilizează pentru răcirea centrelor de baze de date (zeci de milioane de tone anual, numai în UE) și energia (de trei ori mai scumpă în UE decât în SUA). Apă și energie care sunt sustrase agriculturii, industriei și consumului casnic.
Investițiile în piața de capital, fie cele de retail, fie cele de portofoliu și strategice, sunt canalizate în IA, răpind banii utilizați în acele investiții altor domenii, cum ar fi mâncarea, sănătatea, educația, locuirea decentă, energia regenerabilă, scoaterea din sărăcie și foamete a marii majorități a populației lumii.
Oamenii, fondurile de pensii și statele bagă bani în IA fără ca IA să confirme acest entuziasm nebunesc investițional. Cu siguranță urmează o exploziei a bulei…

Ironic, cei care s-au hiper-îmbogățit din această exuberanță irațională a IA avertizează constant asupra riscului.

Aparent bine intenționat, dar în realitate, cu scop de reclamă și PR, Sam Altman, patronul de la OpenAI* a spus că suntem la momentul “singularității”, adică, atunci când IA devine mai deșteaptă decât omul, devine independentă și face ca omul să aibă dificultăți să o controleze sau, pur și simplu, o scapă de sub control.

Acesta este scenariul distopic din Dune, de Frank Herbert. Acela în care, mai întâi, oamenii puțini și hiper-bogați care dețin mașini gânditoare, iau controlul asupra omenirii, iar apoi mașinile gânditoare iau omenirea în sclavie.

Asta nu se întâmplă peste noapte.
Mai întâi, omul se deprinde a gândi ca într-o cameră de rezonanță, unde se aude numai ecoul, repetat la nesfârșit. Ce e afară, ce e real și tangibil, este în afara percepției celor din camera de ecou. Asta s-a petrecut în pandemie, când am fost segregați prin bule de internet și social media și polarizați: vaccinați contra “medievali”, elite și enoriași ai cultului științei versus “pleava societății”, pro-europeni versus extremiști, “toleranți” curcubeici contra “rasiști” și câte și mai câte…

Apoi, s-a făcut fiecăruia dintre noi câte un “geamăn digital”, câte un avatar tehnologic. Suntem modelați acum ca figurinele de plastilină, după “modelul” acestei copii malefice. Un Doppelgänger care se mișcă digital dictând modul în care trebuie să ne mișcăm și să reacționăm noi.

Apoi, s-a trecut la delegarea judecății și a rațiunii către digital și către IA.

„Oamenii și-au predat gândirea mașinilor în speranța că asta îi va elibera. Dar asta a permis doar altor oameni cu mașini să-i înrobească.” (citat atribuit Reverend Mother Gaius Helen Mohiam, stareța Ordinului Bene Gesserit)

Oamenii au “reușit” mereu să își delege judecata fie mașinilor, fie liderilor, profeților sau eroilor salvatori, uitând deseori importanța minții umane și riscul stagnării sau sclaviei prin exces de dependență de tehnologie sau de autorități externe. Iar omenirea a suferit mereu și a suferit cumplit…

În scenariul din Dune, oamenii au delegat gândirea, judecata și munca intelectuală mașinilor, în speranța libertății. Asta a dus la dependență, la hedonism și la controlul mulțimilor de oameni de către cei puțini, oameni din elita care controla mașinile. Controlul a dus la dominația totală și la înrobirea oamenilor de către mașinile gânditoare.

În povestea din Dune a urmat Jihadul Butlerian – o cruciadă care a distrus mașinile gânditoare, computerele și roboții conștienți și a interzis crearea de tehnologii care imită mintea umană. Revolta a „luat cârja” și a forțat mințile umane să se dezvolte. Au apărut școli care antrenau talente umane ca înlocuitori, cum ar fi mentații (“computerele umane”, minți specializate în analiză și calcul).

Este adevărat că, în Dune, locul mașinilor în calitate de salvatori a fost luat de „Mântuitorul” Dunei (Paul Atreides, Muad’ib) și, ulterior, timp de 4 mii de ani, de Împăratul Zeu al Dunei (Letto II, fiul lui Muad’ib). Ce ne așteaptă pe noi, creatorii și finanțatorii inconștienți ai mașinii gânditoare numită IA?

Salvarea a fost și va fi mereu la Hristos! Sporiți rugăciunea și feriți-vă de falsele minuni! Este veacul marilor înșelări!