[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/mozaic-stiri-internationale-de-la-regele-nordului-la-prim-ministru-al-marii-britanii/mediaPool/uWDTpcs.jpeg”]
MOZAIC ȘTIRI INTERNAȚIONALE: De la „Regele Nordului”, la prim-ministru al Marii Britanii
|
Cine este Andy Burnham, noul lider la Partidului Laburist
După ce a trecut prin unul dintre cele mai grele momente din cariera sa, când a pierdut o a doua candidatură a sa la conducerea Partidului Laburist, în 2015, Andy Burnham a vorbit despre durerea de a fi „respins de oamenii pe care îi cunoşti” şi a plecat la Manchester pentru a scăpa de politica londoneză. Un deceniu mai târziu, omul care, în timpul mandatului său de primar al Greater Manchester, a fost supranumit „Regele Nordului”, a preluat conducerea Partidului Laburist, devenind al şaptelea prim-ministru pe care Marea Britanie îl are în zece ani, scrie Reuters.
Înfrângerea şi exilul autoimpus în 2015, care păreau să-i pună capăt şanselor de a deveni vreodată prim-ministru, dimpotrivă, l-au ajutat să ajungă – fără opoziţie internă în Partidul Laburist – în cea mai puternică funcţie din Marea Britanie.
În primul său discurs în calitate de prim-ministru, ţinut luni pe treptele de la Downing Street, Burnham a promis un nou model economic şi un stat mai activ pentru a pune capăt anilor de instabilitate politică. “Nu am fost suficient de buni şi trebuie să fim mai buni”, a spus el. “Marea Britanie trebuie să arate lumii că putem să ne recâştigăm din nou stabilitatea”, a pledat el.
Speranță, dar și îndoieli
Cunoscut pentru maniera sa degajată şi optimismul său natural, Burnham, în vârstă de 56 de ani, oferă un contrast marcant faţă de stilul mai reţinut şi mai formal al predecesorului său, Keir Starmer.
În cei peste nouă ani petrecuţi în funcţia de primar al Greater Manchester, Burnham şi-a câştigat reputaţia de comunicator priceput, pregătit să se confrunte cu guvernul central în încercarea de a obţine condiţii mai bune pentru regiunea sa din nord-vestul Angliei.
Argumentul lui Burnham în faţa partidului său a fost că are experienţa şi viziunea necesare pentru a stabili o legătură cu alegătorii şi a învinge partidul populist anti-imigraţie Reform UK, condus de veteranul campaniei pentru Brexit, Nigel Farage, care se află de luni de zile în fruntea sondajelor de opinie. Un parlamentar laburist a declarat că victoria lui Burnham a schimbat starea de spirit în rândul colegilor, convingând pe mulţi că partidul a găsit în sfârşit un lider capabil să înfrunte – şi să învingă – partidul Reform UK înainte de următoarele alegeri naţionale din 2029.
Cu toate acestea, în ciuda entuziasmului care îl înconjoară pe Burnham, există îngrijorare în rândul unor membri ai partidului său cu privire la forma pe care o va lua de fapt guvernul său. Burnham a afirmat în repetate rânduri că una dintre temele principale ale guvernului său va fi transferul puterii de la guvernul central către liderii regionali, un proces pe care l-a numit “cea mai mare reechilibrare a puterii” din istoria recentă a Marii Britanii.
Această ambiţie se alătură convingerii sale în “socialismul favorabil mediului de afaceri”, o filosofie care urmăreşte să combine un control mai mare al statului asupra serviciilor esenţiale, precum energia şi transporturile, cu o cooperare strânsă între guvern şi mediul de afaceri. Această abordare i-a lăsat pe investitori în incertitudine cu privire la măsura în care va acorda prioritate intervenţiei statului sau forţelor pieţei.
Cei care au lucrat cu el la Manchester spun că acesta este modul în care lui Burnham îi place să lucreze: ascultând şi testând idei. “Îşi petrecea ziua pe teren, vorbind cu oamenii, mai degrabă decât scriind rapoarte”, a declarat Rose Marley, consilier al primarului din Manchester şi şefă a Co-operatives UK, o organizaţie non-profit care sprijină întreprinderile deţinute de membri. De altfel, luni, înainte de a ţine primul său discurs ca prim-ministru, Burnham s-a întâlnit cu reprezentanţii organizaţiei caritabile londoneze “The Passage” şi, alături de personalul organizaţiei, el s-a întâlnit şi cu persoane fără adăpost pe străzile Londrei.
Cariera politică
Burnham s-a născut în Liverpool, unde tatăl său lucra ca tehnician în telefonie, iar mama sa ca recepţioneră.
A absolvit facultatea de limba engleză la Cambridge şi a urmat apoi o traiectorie obişnuită în politică, lucrând mai întâi ca funcţionar şi apoi consilier în parlament.
A ocupat mai întâi funcţia de ministru adjunct sub conducerea prim-ministrului de atunci, Tony Blair, iar mai târziu a fost ministru al culturii şi apoi al sănătăţii sub conducerea succesorului lui Blair, Gordon Brown. În 2010 a candidat pentru prima dată, fără succes, la conducerea Partidului Laburist, iar a doua oară a făcut-o cinci ani mai târziu. Unii critici ai Partidului Laburist îl acuză pe Burnham că şi-a schimbat în repetate rânduri priorităţile de-a lungul carierei sale.
În ultimul an, Burnham a criticat guvernul pentru că “este la mâna pieţelor de obligaţiuni” prin conservatorismul său fiscal. El a cerut naţionalizarea industriilor-cheie şi reintegrarea Marii Britanii în Uniunea Europeană.
Însă, în ultimele săptămâni, şi-a modificat mesajul. El a afirmat că remarca sa privind “pieţele de obligaţiuni” a fost interpretată greşit, că finanţele naţionale sunt prea limitate pentru naţionalizări pe scară largă şi că Marea Britanie nu urmează să se reîntoarcă în UE în viitorul apropiat.
În 2022, după ultima Cupă Mondială de fotbal, Starmer, în calitate de lider al opoziţiei, l-a ironizat pe Burnham, considerat întotdeauna un rival, comparându-l cu cineva care şi-ar schimba loialitatea în favoarea celui care ar câştiga turneul. “Burnham a avut ocazia să-şi vadă «echipa din copilărie», Argentina, câştigând Cupa Mondială”, a spus el într-un discurs. “A fost o experienţă cu bune şi rele, pentru că a avut ocazia să-şi vadă şi «echipa din copilărie», Franţa, pierzând finala, iar «echipele din copilărie» ale sale, Maroc şi Croaţia, pierzând în semifinale”, a spus atunci Starmer.
Cu toate acestea, Starmer însuşi şi-a subminat în cele din urmă propria poziţie pe durata mandatului său prin schimbări constante de poziţie atunci când politicile sale se confruntau cu rezistenţă.
Pentru a evita această capcană şi a-şi recâştiga sprijinul înainte de următoarele alegeri parlamentare, mai mulţi parlamentari au afirmat că Burnham va trebui să demonstreze că poate conduce cu curaj. În caz contrar, a spus un parlamentar laburist, s-ar putea să se trezească şi el fără putere peste doi ani.
Suporter al lui Everton
Născut la Liverpool în 1970, Burnham a crescut în Culcheth, un sat liniştit din zona suburbană a comitatului Cheshire, lângă Warrington. Tatăl său, tehnician la British Telecom, şi mama sa, recepţioneră la un cabinet medical, erau amândoi susţinători fervenţi ai Partidului Laburist, iar el a dezvoltat de timpuriu un interes pentru politică, relatează BBC.
Burnham a povestit cum a fost inspirat să se înscrie în Partidul Laburist la vârsta de 14 ani, după ce a fost impresionat de serialul BBC “Boys from the Blackstuff”, care prezenta viaţa şomerilor din Liverpool.
Fan al echipei Everton de-o viaţă, prietenii îşi amintesc de Burnham ca fiind un copil competitiv şi pasionat de sport, care juca în echipa de cricket a elevilor din Lancashire. La şcoală, liceul catolic local, profesorul său de engleză îşi aminteşte cum a candidat din partea Partidului Laburist la alegeri simulate – şi a câştigat cu o majoritate zdrobitoare.
Burnham atribuie educaţiei sale catolice din clasa muncitoare un impact major asupra orientării sale politice, în special în ceea ce priveşte învăţăturile legate de justiţia socială.
Un catolic în Downing Street
El s-a descris ca fiind “catolic prin educaţie”, deşi “nu deosebit de religios”, dar a depus jurământul în Parlament pe Biblie şi este primul prim-ministru al Regatului Unit care vine în Downing Street în calitate de catolic.
În timp ce Burnham a declarat pentru The Times că mama sa “îşi va uza rozariul” pentru a sărbători faptul că el a devenit prim-ministru, tatăl său, Roy, nu va fi, din păcate, conştient de realizarea fiului său din cauza demenţei de care suferă. “Este trist, pentru că el ar fi (mândru). Din punctul meu de vedere, este şi realizarea lui. O realizare a întregii familii, chiar dacă el nu ştie asta”, a declarat Burnham.
Burnham şi cei doi fraţi ai săi au fost primii din familie care au mers la universitate, Andy studiind limba engleză la Cambridge. În cartea sa, “Head North”, Burnham a scris că “i-a fost greu să se simtă parte din comunitate” la universitate şi se simţea ca un “impostor”. Cu toate acestea, iubitorul de muzică – este fan al trupelor indie din Manchester, precum The Smiths şi The Stone Roses – spune că “interesul său crescând pentru muzica din Manchester i-a oferit o identitate şi un avantaj”.
După absolvire, şi-a început cariera în jurnalism, lucrând pentru reviste de specialitate, printre care “Tank World” şi “Passenger World Management”.
Când încă nu împlinise 30 de ani, a avut prima sa şansă în politică, lucrând ca asistent parlamentar pentru regretata Tessa Jowell, pe atunci deputată pentru regiunea Dulwich şi West Norwood, care urma să devină ministru în guvernele lui Tony Blair şi Gordon Brown.
Burnham a avansat rapid în ierarhie, devenind consilier special al secretarului de stat pentru cultură, Chris Smith, înainte de a fi ales deputat pentru locul său natal, Leigh, din Greater Manchester, în 2001. A ocupat iniţial funcţia de ministru adjunct în guvernul Blair, a intrat în cabinet ca secretar-şef al Trezoreriei, iar mai târziu a devenit secretar de stat pentru cultură şi secretar de stat pentru sănătate în guvernul Brown.
În calitate de secretar de stat pentru cultură, mass-media şi sport, Burnham a fost huiduit la o slujbă comemorativă organizată cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la dezastrul de la Hillsborough, când 97 de suporteri ai echipei Liverpool au murit în busculada de la stadion în 1989. Huiduielile l-au determinat pe Burnham să ridice problema în cadrul cabinetului, contribuind la demararea unei a doua anchete privind dezastrul.
Pasionat de fotbal, Burnham participa regulat la meciul anual dintre deputaţii laburişti şi jurnaliştii care se ocupau de domeniul politic.
Ce a făcut ca primar
În calitate de primar, a fost lăudat pentru transformarea sistemului de transport din regiune. Sub conducerea sa, Greater Manchester a fost prima zonă din Anglia, în afara Londrei, care a readus serviciile de autobuze sub control public, integrându-le în acelaşi timp cu alte mijloace de transport sub marca “Bee Network”.
Alte promisiuni îndrăzneţe au inclus eliminarea fenomenului persoanelor fără adăpost din regiune până în 2020 – deşi obiectivul nu a fost atins. Popularitatea sa a crescut şi mai mult în timpul pandemiei de Covid, când a acuzat guvernul conservator că tratează nordul Angliei cu “dispreţ” în ceea ce priveşte restricţiile regionale de carantină. Această confruntare i-a adus porecla de “Regele Nordului”.
În timp ce Andy Burnham, proaspăt numit prim-ministru al Regatului Unit, se îndrepta luni spre noua sa reşedinţă de la numărul 10 din Downing Street, la Londra, el a fost însoţit de soţia sa de peste 25 de ani, Marie-France van Heel.
Cei doi s-au cunoscut în timpul studiilor la Universitatea din Cambridge, în 1989, potrivit agenţiei de ştiri britanice PA, care a precizat că s-au apropiat datorită pasiunii comune pentru trupa de rock din Manchester, The Smiths, relatează CNN.
Van Heel s-a născut în Olanda în 1970 şi are cetăţenie olandeză, conform paginii sale de pe Companies House, o bază de date a guvernului britanic care furnizează informaţii despre companiile britanice. Acolo, ea figurează ca director al Iduna Infrastructure Limited, o companie care are ca scop “furnizarea infrastructurii de bază necesare pentru a susţine electrificarea sistemelor de transport şi energie”, după cum se menţionează pe site-ul acesteia.
Burnham şi van Heel s-au căsătorit în 2000 şi au trei copii, un fiu şi două fiice, precum şi un câine de rasă bichon frisé pe nume Axel.
Judit Polgar refuză propunerea de a prelua funcţia de preşedinte al Ungariei
Fosta campioană de şah Judit Polgar, care a ocupat locul 1 în clasamentul mondial timp de peste 25 de ani, a refuzat luni propunerea prim-ministrului maghiar Péter Magyar de a deveni preşedintă a ţării, considerând că nu are „puterea de a-şi asuma responsabilitatea istorică de a reuni o naţiune divizată”, relatează AFP şi Reuters.
Judit Polgar, în vârstă de 49 de ani, a publicat luni seara un mesaj pe reţelele sociale pentru a anunţa decizia ei. “Nu simt că am puterea necesară pentru a-mi asuma responsabilitatea istorică de a reuni o naţiune divizată şi, prin urmare, nu pot accepta această invitaţie”, a scris ea.
Prim-ministrul conservator proeuropean Péter Magyar propusese candidatura fostei campioane mondiale pentru funcţia de preşedinte. Numele lui Judit Polgar fusese iniţial propus într-o scrisoare deschisă semnată de 16 personalităţi maghiare, printre care se număra şi inventatorul cubului Rubik, Erno Rubik.
Judit Polgar nu comentase public această propunere, care a fost respinsă de partidul Fidesz al fostului premier Viktor Orbán. Polgar este considerată cea mai mare jucătoare de şah din toate timpurile, singura femeie care a intrat în top 10 mondial la toate categoriile şi numărul 1 mondial la feminin timp de 25 de ani. Femeie a consensului, puţin asociată cu partidele politice, Polgar se bucură de o notorietate excepţională în Ungaria. După refuzul lui Polgar, Magyar a cerut maghiarilor să trimită sugestii privind numele viitorului şef al statului.
„El Mayo”, baronul drogurilor din Mexic, condamnat la închisoare pe viaţă în SUA
Ismael „El Mayo” Zambada, unul dintre liderii istorici ai puternicului cartel din Sinaloa, considerat ultimul baron al drogurilor de şcoală veche din Mexic, a scăpat de justiţie timp de 40 de ani, dar acum îşi va petrece restul vieţii într-o închisoare americană.
La aproape doi ani de la arestarea sa, la sfârşitul lunii iulie 2024, într-un aeroport din sudul Statelor Unite, criminalul în vârstă de peste 70 de ani a fost condamnat luni la închisoare pe viaţă de către un tribunal federal din New York, relatează AFP. El a pledat vinovat în august 2025 pentru a nu risca pedeapsa cu moartea.
Fost complice al celebrului traficant de droguri Joaquin Guzmán, supranumit „El Chapo”, Ismael Zambada susţine că a fost păcălit de unul dintre cei patru fii ai acestuia, care l-a forţat să urce într-un avion privat pentru a-l transporta împotriva voinţei sale în Statele Unite.
Fost muncitor agricol care a pornit de la zero, Zambada a urcat cu răbdare treptele ierarhiei cartelului, cultivând o discreţie care i-a permis, timp de decenii, să scape de capturare şi de mai multe tentative de asasinat.
Născut în Sinaloa, un stat montan din Mexic, el a asistat în tinereţe la apariţia culturii de marijuana şi opiu, înainte ca regiunea să devină un nod important al traficului de cocaină columbiană către Statele Unite. Ulterior, violenţele legate de traficul de droguri au explodat în Mexic, cu aproape jumătate de milion de persoane ucise şi 130.000 dispărute din 2006, potrivit estimărilor guvernului.
„Asasinate sistematice”
Zambada şi-a început cariera criminală în cadrul cartelurilor din Guadalajara şi Juárez, alături de Miguel Ángel Félix Gallardo şi Amado Carrillo Fuentes, „Stăpânul Cerurilor”, originari, la fel ca el, din Sinaloa. Însă şi-a câştigat independenţa colaborând cu un alt nativ al statului, Joaquín „El Chapo” Guzmán, pentru a crea cartelul din Sinaloa începând cu anii 1980.
Zambada a jucat un rol-cheie în crearea reţelelor de distribuţie pe teritoriul Statelor Unite şi în transferul a miliarde de dolari către Mexic, iar cartelul a devenit rapid cel mai mare din lume. Acesta face parte din cele şase bande de traficanţi de droguri mexicane pe care administraţia Trump le-a desemnat drept organizaţii teroriste străine în Statele Unite.
Documentele judiciare americane îl descriu ca fiind inteligent, dar şi extrem de crud. Se presupune că ar fi ordonat asasinarea propriului său nepot, găsit mort într-o maşină pe marginea drumului. Potrivit procurorilor americani, Zambada a participat la „asasinate sistematice” ale membrilor cartelului, ale poliţiştilor şi ale militarilor.
Într-un interviu rar acordat revistei mexicane Proceso, „El Mayo” a dezvăluit că armata mexicană a fost la un pas de a-l captura de patru ori. El a declarat, de asemenea, că se teme mai mult de închisoare decât de moarte şi considera că arestarea sau asasinarea sa nu ar schimba nimic în ceea ce priveşte traficul de droguri din Mexic.
După un an de detenţie în Statele Unite, Zambada a pledat vinovat în august 2025 pentru trafic de droguri şi participare la o organizaţie criminală. „El Chapo” ispăşeşte deja o pedeapsă cu închisoarea pe viaţă în Statele Unite.
Război între clanuri
Căderea lui Guzmán a declanşat un război intern în cadrul cartelului din Sinaloa între fiii săi şi susţinătorii lui „El Mayo”, care s-a soldat cu aproximativ 2.000 de morţi. Unul dintre fiii lui „El Chapo”, Joaquín Guzmán López, se afla în avionul care l-a transportat pe Zambada în Statele Unite. După propria sa arestare, el a recunoscut că l-a răpit pe Zambada în cadrul propriului acord de recunoaştere a vinovăţiei.
La doi ani distanţă, operaţiunea continuă să genereze întrebări şi tensiuni între Mexic şi Statele Unite.
Washingtonul a negat orice implicare, dar recenta expunere de către FBI a avionului care l-a transportat pe Zambada în Statele Unite a determinat Mexicul să ceară explicaţii.
Prin recunoaşterea vinovăţiei în Statele Unite, Zambada risca o pedeapsă minimă obligatorie cu închisoare pe viaţă, fără posibilitatea eliberării condiţionate. De asemenea, el a acceptat confiscarea a 15 miliarde de dolari din venituri obţinute ilegal, potrivit Departamentului Justiţiei din Statele Unite.
Cel puţin nouă morţi în nordul Indiei, în urma surpării unui tunel în construcţie
Cel puţin nouă persoane au murit, iar alte 15 au fost date dispărute în nordul Indiei, în urma surpării unui tunel aflat în construcţie în cadrul unui proiect al unui baraj hidroelectric, declară marţi autorităţile locale AFP. Acest accident a avut loc luni după-amiaza în statul himalayan Sikkim, într-un şantier pe fluviul Teesta, au precizat ele. “Estimăm că 25 până la 27 de persoane au fost acoperite. Nouă corpuri au fost recuperate deja”, a declarat însărcinatul cu gestionarea situaţiilor de urgenţă în acest stat, Rajiv Roka.
Potrivit primelor constatări, surparea a fost cauzată de o explozie. “Nu suntem încă siguri de originea exploziei”, a declarat Rajiv Roka, însă “ea este probabil de origine naturală”. Operaţiuni de salvare continuau marţi în condiţii îngreunate de emanaţii de metan, un gaz toxic, la faţa locului.
Protestele continuă la Kiev şi în alte oraşe din Ucraina
În centrul capitalei, în piaţa din apropierea Teatrului Franko, precum şi în alte oraşe din Ucraina, au loc pentru a cincea zi consecutiv manifestaţii împotriva demiterii lui Mykhailo Fedorov din funcţia de ministru al apărării al Ucrainei.
Potrivit agenţiei Ukrinform, sute de protestatari din Kiev ţin pancarte prin care solicită autorităţilor să reconsidere decizia de demitere a lui Fedorov. În acelaşi timp, mulţimea îi cere preşedintelui să-l demită pe comandantul-şef al Forţelor Armate, Oleksandr Syrskyi. Protestatarii strigă “Ruşine!”, “Ucraina nu este Rusia”, “În război nu există vacanţe”, “Împreună suntem mulţi, nu putem fi învinşi”, “O Ucraină una, unită şi indivizibilă”, “Syrskyi – afară” şi cântă, de asemenea, “Chervona Ruta”. Protestele continuă şi la Harkov, pentru a cincea zi consecutivă.
La Ternopil, oamenii continuă să se adune, cerând ca Mykhailo Fedorov să fie repus în funcţia de ministru al apărării şi ca Oleksandr Syrskyi, comandantul-şef al Forţelor Armate ale Ucrainei, să fie demis. Tanya, o locuitoare din Ternopil, a scris pe pancarta ei de carton: “Hersonul şi regiunea nu tac. Doar că dronele nu ne lasă să protestăm”.
Dictatură oficializată. Nicaragua nu va mai organiza alegeri, anunţă preşedintele Daniel Ortega
Preşedintele Daniel Ortega, care conduce Nicaragua de aproape 20 de ani, a anunţat că această ţară din America Centrală nu va mai organiza alegeri, eliminând astfel posibilitatea unei contestări electorale la sfârşitul mandatului său, anul viitor, şi consolidându-şi şi mai mult puterea pe care o împarte cu soţia sa, relatează Reuters.
Daniel Ortega, care se află la putere neîntrerupt din 2007, după un mandat prezidenţial anterior în anii 1980, a afirmat că această măsură va bloca orice cale de acces pentru opoziţie, deşi nu a oferit detalii cu privire la punerea în aplicare a acesteia. „Nu vor mai fi alegeri aici prin care aceştia să încerce să preia guvernul şi să preia puterea”, a declarat Ortega într-un discurs ţinut duminică seara pentru a comemora revoluţia sandinistă din 1979, în cadrul căreia Ortega a contribuit la răsturnarea brutalei dictaturi a lui Anastasio Somoza. „Zilele în care partidele susţinute de yankei (SUA) şi de somocişti (adepţii regimului Somoza) ar reveni la putere s-au terminat – nu se va mai întâmpla niciodată”, a adăugat liderul în vârstă de 80 de ani, la prima sa apariţie publică din ultimele două luni.
Ultimele alegeri din Nicaragua, din 2021, au fost contestate pe scară largă după ce Ortega a arestat oponenţi şi lideri ai mediului de afaceri şi a incriminat disidenţa.
Anul trecut, Ortega şi-a consolidat şi mai mult puterea printr-o serie de reforme constituţionale care au inclus numirea soţiei sale, Rosario Murillo, în funcţia de „co-preşedinte” şi prelungirea mandatului prezidenţial la şase ani. El şi soţia sa controlează practic fiecare aspect al guvernului, inclusiv forţele armate şi sistemul judiciar. Guvernul condus de Ortega şi Murillo a fost acuzat de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului că a transformat ţara „într-un stat autoritar” şi că încalcă sistematic drepturile omului.
Nicaragua se află într-o criză politică gravă din aprilie 2018, când Ortega a răspuns la protestele antiguvernamentale printr-o represiune în urma căreia au fost ucise peste 300 de persoane. Administraţia Trump a calificat guvernul Ortega drept o dictatură şi a impus sancţiuni împotriva a peste 2.350 de funcţionari din Nicaragua şi rude ale acestora.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Internațional
MOZAIC ȘTIRI INTERNAȚIONALE: Doi bărbaţi, în vârstă de 38 de ani, au descoperit că au fost schimbaţi la naştere şi au depus plângere împotriva spitalului
De același autor
Prima pagină a ediției tipărite a Ziarului de Vrancea de astăzi, 22 iulie 2026: Educație, investiții, economie și memoria eroilor – principalele teme din noua ediție a Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/actualitatea/international/mozaic-stiri-internationale-de-la-regele-nordului-la-prim-ministru-al-marii-britanii”]