Tribunalul Vrancea, decizie istorică: un cetățean trebuie să șteargă de pe Facebook postările privind „pretinsa adjudecare frauduloasă a Casei de Cultură a Sindicatelor”   

Într-o societate democratică, așa cum avem pretenția că este (și) societatea în care trăim, libertatea, inclusiv cea de opinie, este un drept garantat. Ce ne facem însă atunci când modul în care ne exprimăm opiniile afectează alte persoane sau entități? 

Cam aceasta ar fi, în mare, ceea ce a avut de analizat Tribunalul Vrancea, într-o ordonanță președințială, parte a unui proces intentat de Dan Sava, administratorul care, prin intrermediul societății sale – Kristal Hotel SRL, a achiziționat legal, în urma unei licitației publice, Casa de Cultură a Sindicatelor „Leopoldina Bălănuță” Focșani.

Pe scurt, în discuție este faptul că, în spațiul public, s-a încercat perpetuarea ideii că Primăria Focșani ar fi vândut ilegal Casa de Cultură, pe sistemul „PCR” – pile, cunoștințe și relații, idee transmisă prin intermediul unor postări pe Facebook, de un cetățean. De câteva ori.  

Dincolo de aceste afirmații, realitatea este clară. Și simplă. Primăria Focșani avea de recuperat o anumită sumă de bani de la proprietarii Casei de Cultură, conform unor decizii judecătorești. Nu, proprietarul nu era primăria, ci Asociația Națională a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România. Or, atunci când ai de recuperat o datorie și nu o poți face altfel, apelezi la executare silită. Ceea ce primăria a și făcut, fără a avea drept de proprietate.

Conform procedurilor reglementate de lege, bunul a fost scos la licitație, pentru ca primăria să își recupereze datoria de la, ați ghicit, datornici. Ei, la prima licitație nu s-a înscris nimeni, ceea ce a făcut necesară organizarea unei a doua licitații. 

O spune articolul 846 din Codul de procedură civilă, „gen” că „vânzarea se va amâna la un alt termen (…). La acest termen, licitaţia va începe de la preţul de 75%”. 

Pentru Casa de Cutură, licitația s-a oprit aici. Însă dacă nici la a doua licitaţie imobilul nu era adjudecat se putea putea stabili o nouă licitaţie, care începea de la preţul de 50% din preţul de pornire al primei licitaţii.

La Casa de Cultură, preţul de pornire al licitaţiei fusese de 7.358.282 lei (exclusiv TVA), „stabilit potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, pe baza Raportului de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, conform Standardelor ANEVAR”.  

La a doua licitație prețul de pornire a fost redus la 5.518.711,50 lei (fără TVA), la procedură înscriindu-se o singură societate al cărei administrator a și promovat acțiunea în instanță despre care menționam în primele rânduri.

Relatare sau imputare?

Date fiind postările de pe Facebook, în care se insinua că administratorul – implicit societatea-, a profitat de pe urma relației cu primarul municipiului, s-a ajuns la respectivul proces. Și, pentru aceste afirmații repetate, pe fond, se solicită daune morale în cuantum de 1.000.000 lei, constatarea caracterului ilicit al faptelor (acțiunea de a posta acuzații), interzicerea pentru viitor a publicării unor conținuturi similare, publicarea hotărârii, plus cheltuieli de judecată.

Până la fond, săptămâna aceasta a fost însă judecată ordonanța președințială, unde s-a solicitat exclusiv înlăturarea provizorie a postărilor, interzicerea republicării lor și conservarea acestora până la soluționarea definitivă.

„Pârâtul confundă deliberat relatarea unor împrejurări publice cu imputarea unor conduite ilicite. Or, ceea ce face obiectul cererii noastre este tocmai această trecere nepermisă de la fapt public la insinuare defăimătoare. Acuzațiile de favorizare, cumetrie, aranjament și influență nelegală nu reprezintă simple injurii, ci atacuri directe asupra capitalului de încredere al reclamantului”, se arăta în acțiune, cu mențiunea că, în acest fel, administratorul ar putea avea de suferit, întrucât „desfășoară o activitate economică reală, amplă, prin societăți comerciale active în mai multe județe”.

Focșănean cu rol de „public watchdog”

Deotologic vorbind, cum în dosar nu este implicat doar reclamantul, trebuie să spunem că și cetățeanul chemat în judecată a încercat să își explice ieșirile din spațiul virtual și, astfel, să convingă instanța că are „rol de „câine de pază public” (public watchdog), rol care nu este limitat la presa profesionistă, ci se extinde la organizații neguvernamentale și la cetățenii implicați activ în dezbaterea publică”.

Ca răspuns la acuzațiile celui pe care îl acuzase de fapte ilicite, respectivul – căruia îi vom spune „pârât”, așa cum este și calitatea sa în dosar, a explicat că, în general, pe Facebook, doar pune întrebări retorice, nu face „afirmații factuale”.

„Postările în discuție se înscriu într-un demers mai amplu, constant și fără afiliere politică, de informare și interpelare civică”, mai arăta cetățeanul-pârât, ținând să asigure asupra „bunei mele credințe și a caracterului legitim, iar nu șicanator, al exprimărilor mele”.

Firește, pârâtul aducea în discuție CEDO și libertate de exprimare; pârât care, de altfel, este cunoscut în mediul virtual – și nu numai – din cauza afirmațiilor jignitoare și a legăturilor pe care le face între evenimente sau între persoane, legături care de cele mai multe ori sfidează orice logică.

Dincolo de pretinsa libertate de exprimare, care, garantată fiind, posibil să nu îți permită să terfelești pe oricine ți se cășunează, instanța a dat o soluție în favoarea reclamantului:

„Admite în parte cererea. Obligă pârâtul la înlăturarea de pe contul, pagina şi profilul său de Facebook a tuturor conținuturilor postate de acesta care privesc pretinsa adjudecare frauduloasă de către reclamant, prin intermediul Kristal Hotel SRL, a Casei de Cultură a Sindicatelor Focşani, în baza procesului verbal de adjudecare din data de 04.02.2026. 

Obligă pârâtul la încetarea imediată a oricăror noi publicări, republicări, redistribuiri, comentarii sau promovări care privesc pretinsa adjudecare frauduloasă de către reclamant, prin intermediul Kristal Hotel SRL, a Casei de Cultură a Sindicatelor Focşani, în baza procesului verbal de adjudecare din data de 04.02.2026. Executorie. Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare”. 

Pe de altă parte, fondul, care presupune inclusiv discuția privind acordarea de daune, se va judeca abia în octombrie. Între timp, acel cuvânt din minuta instanței, „executorie”, pare a nu fi chiar obligatoriu. 

Cel puțin ieri, de pe pagina de Facebook a „câinelui de pază” nu dispăruseră chiar toate postările legate de subiect. Când sunt multe, e și greu să ții cont de ele. Dar cine să le numere? Sus-semnata nu știe – în opinia pârâtului, nici a scrie corect. De unde atâtea calcule?