Acesta este titlul articolului din Gazeta Sporturilor scris de dl. Ionuț Iordache, în care acesta încearcă să demonteze o afirmație a jurnalistului Radu Banciu despre echipa națională a Franței.

Dl. Banciu afirmase despre actuala echipă națională a Franței că: Bineînțeles că nu sunt francezi și să stea liniștiți, nu vor fi niciodată. Nu poate să fie taică-tu camerunez și maică-ta algeriancă și tu să te pretinzi francez. Nu vei fi niciodată.

Așa și aici, nu poți să vii să te pretinzi francez când ai tăi sunt născuți în Africa sau Africa Ecuatorială. Sigur că nu ești francez, dar ai dreptul să reprezinți naționala Franței fără nicio problemă.

Da mă, nu sunteți francezi, evident că nu. Noi suntem mai francezi decât voi. Eu, de exemplu, sunt mai francez decât foarte mulți negri din naționala Franței.

Ăia nu știu să scrie în limba franceză, nu știu să vorbească în limba franceză, nu știu cultura franceză, geografia și istoria Franței. Ei nu sunt francezi, dar au voie să joace pentru naționala Franței. Nu-i împiedică nimic. Nicio lege din lumea asta nu poate să-l împiedice pe Upamecano să joace pentru Franța”.

Când te lupți cu argumente de paie, inventate

În răspunsul său, Ionuț Iordache înșiră o grămadă de motive pentru care, în opinia sa, Banciu greșește.

Bineînțeles, a apărut inevitabil referința la rasă. Iordache susține că nu ADN-ul te face francez și afirmă, nici mai mult, nici mai puțin că: „Radu Banciu, la fel ca Upamecano, la fel ca tine și ca mine, are strămoși africani. Are strămoși în Orientul Mijlociu. Are strămoși peste tot. A-i nega unui om apartenența la o națiune pe baza unui ADN perceput ca fiind „străin” înseamnă a ignora faptul că toți suntem, genetic vorbind, niște metiși ai istoriei”.

Doar că Radu Banciu NU a adus în discuție biologia sau ADN-ul persoanelor, ci CULTURA acestora.

Cu alte cuvinte, așa cum fac mulți dintre așa-zișii liberali ai zilelor noastre, Ionuț Iordache nu se confruntă cu ce a spus Radu Banciu, ci cu un om de paie, cu altceva.

Pentru oricine citește  sau ascultă ce-a zis Banciu, este evident că nu se referă la biologie, ci la CULTURĂ.

Ceea ce te face francez, român sau italian nu este biologia, ci CULTURA ta. Ceea ce-ți asumi, nu ceea ce ți se dă.

Banciu – un filofrancez fanatic – a observat doar că acești jucători francezi sunt doar NĂSCUȚI în Franța, dar nu au asimilat nimic din cultura franceză.

„Nu poate să fie taică-tu camerunez și maică-ta algeriancă și tu să te pretinzi francez”. Care e greșeala? Ce au în comun cultura cameruneză, cea algeriană și cea franceză? Foarte puțin. Dacă ar fi fost identice, Camerun și Algeria arătau precum Franța. Dar nu este așa și nici nu va fi prea curând.

Asta spune Banciu și este evident că nu greșește.

Cultura franceză există sau nu există?

Cum răspunde Ionuț Iordache? (Unul dintre șefii editoriali de la GSP)

„În 2026, pur și simplu nu mai putem folosi biologia ca pe un argument pentru excludere, pentru că biologia însăși ne spune că toți suntem înrudiți”.

Pur și simplu, Radu Banciu nu a folosit biologia ca argument. Punct. Ci cultura.

Ce ne transmite dl. Iordache? „Cultura nu este un set de date memorate la geografie sau un accent perfect la conjugarea verbelor. Cultura este un organism viu”.

Ce vorbești domne? Organism viu, în sensul în care se suspendă orice reper al culturii? Poți să fii francez/român/englez/spaniol, etc, fără să cunoști măcar geografia locului? Poți să fii argentinian fără să fi dansat o dată Tango sau cine a fost Maradona? Poți să fii francez fără să știi cine a fost De Gaulle?

Evident că nu. Cultura, în abstract, este un organism viu. Dar în cazul națiunilor, cultura are REPERE clare și identificabile. Culmea, editorialul lui Iordache vine chiar de Ziua Franței, în care suntem inundați de la Paris cu mesaje despre…cultura franceză și perenitatea ei!

Dacă Alain Delon, Jean Gabin, Jean Paul Belmondo sau Brigitte Bardot au fost francezi, care este legătura – dacă nu culturală – între ei și orice alt cetățean francez din zilele noastre?

Libertatea nu e pentru căței

Și ca să ne arate cât de modern și luminat este el, Ionuț Iordache ne transmite că opinii precum cea a lui Banciu ar cam trebui boicotate, neprezentate publicului, pentru că nu-i așa, suntem prea proști. E nevoie de oameni ca el, luminați, ca să ne filtreze ce-ar trebui să auzim.

„Acum 20 de ani, o asemenea reacție ar fi fost transformată automat în text, fără nicio ezitare etică. Faptul că azi avem această frână internă arată că s-a schimbat ceva.

Dar tot această discuție ne-a dovedit că mai avem un drum lung până să înțelegem, ca presă, un lucru simplu: asemenea oameni și derapaje nu mai trebuie promovate doar pentru că sunt scandaloase și generează trafic. Ura aduce clickuri, dar ne costă prea mult pe toți”, scrie Iordache.

Ce e cel mai trist? Iordache s-a format într-o eră și o lume liberă, în care aveai voie să asculți pe toată lumea și să alegi ce e bine. Pe când era micuț, libertatea era bună.

S-a văzut șefuț și gata, libertatea nu e pentru căței.

În context, poate că întrebarea potrivită este alta: Cine este cu-adevărat liber?