Poate vă întrebați ce legătură există între cazul Pașca de la Dumbrava 2026 și morții de după 22 decembrie 1989.

Cazul „Pașca” ilustrează același principiu care a stat și-n spatele acțiunilor de după 22 decembrie.

Acum, după ce s-au mai limpezit apele, este clar că în cazul „Pașca” avem de-a face cu o acțiune din categoria „luptei pentru putere”.

„Pașca” și bieții oameni pe care îi îngrijea au fost victimele colaterale ale războiului. Ținta a fost Bolojan. Clar.

Fără a fi un fan Bolojan, dimpotrivă, n-ai cum să nu vezi că ținta a fost discreditarea lui Ilie Sărăcie.

Problema e că ăștia care-au pus treaba asta în acțiune n-au avut nicio jenă în a sacrifica 400 de amărâți pentru a-și atinge scopul. Și-au bătut joc de ei.

„Pierderi colaterale”.

Stați liniștiți, exact la fel gândește și tabăra Bolojan.

Nu e nicio diferență între ăștia de azi și cei din 1989 care s-au bătut pentru putere, după 22, cu prețul vieții a 1.000 de persoane.

„Teroriștii” din decembrie 1989 au fost la fel de reali ca și „azilele groazei” de azi.

Atunci, oameni nevinovați erau împușcați pe motiv că erau „teroriști”. Iar taberele aveau nevoie să arate morții făcuți de ceilalți.

După cum vedem, nimic nu s-a schimbat. Mentalitatea românului a rămas neschimbată.

Și azi, unii mai cred că teroriștii au existat…