Pe 13 iulie Biserica face pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost așezate în Catedrala Mitropolitană din București — actuala Catedrală Patriarhală de pe Dealul Mitropoliei.

Este una dintre puținele sărbători din calendarul ortodox român dedicate nu vieții unui sfânt, ci sosirii lui într-un oraș.

Povestea începe în timpul Războiului Ruso-Turc din 1768–1774, purtat și la sud de Dunăre. Generalul rus Petru Saltâcov a trecut fluviul și a ocupat, printre altele, satul Basarabov, în apropierea Rusciucului (Ruse de azi), unde se aflau moaștele unui cioban devenit pustnic în secolul al XIII-lea, cinstit de localnici de aproape cinci veacuri.

Pentru ca racla să nu fie profanată, generalul a hotărât să o ridice și să o trimită în Rusia. Cortegiul a ajuns însă la București.

Aici, un negustor bogat și influent, Hagi Dimitrie — despre care sursele spun că era macedoromân —, împreună cu mitropolitul Grigorie al II-lea al Țării Românești, l-au rugat pe general să lase moaștele în țară, ca mângâiere pentru pagubele și suferințele îndurate de români în timpul războiului. Argumentul a cântărit: Saltâcov a cedat.

A luat cu sine doar mâna dreaptă a sfântului, trimisă la Kiev, unde se păstrează în Lavra Pecerska. Restul moaștelor au fost așezate în Catedrala Mitropolitană pe 13 iulie 1774.

Ce a urmat a transformat un episod de război într-un cult local durabil. În 1786, mitropolitul Grigorie al II-lea a comandat pentru moaște o raclă de lemn îmbrăcată cu tablă de argint, iar între 1792 și 1793 mitropolitul Filaret al II-lea l-a proclamat oficial pe Sfântul Dimitrie ocrotitor al Catedralei și al orașului București. Memoria Bisericii i-a atribuit intervenții în momentele grele ale Capitalei: ciuma din 1813–1815, seceta din 1827, holera din 1831, marele incendiu din 1847.

Canonizarea sa generală a venit abia în 1955, la propunerea patriarhului Justinian Marina, cu zi de prăznuire pe 27 octombrie — dar bucureștenii urcaseră deja, timp de aproape două secole, Dealul Mitropoliei ca să se închine la racla lui.

Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil

Arhanghelul Gavriil este una dintre căpeteniile îngerilor vestitori ai voii lui Dumnezeu. După mărturiile Sfintei Scripturii și ale Sfintei Tradiții, Arhanghelul Gavriil a fost cel care l-a învățat pe Moise, în pustiul Egiptului, să scrie prima carte a Vechiului Testament, Facerea (Geneza).

Sfântul Arhanghel Gavriil a tâlcuit Prorocului Daniil vedeniile cele minunate, referitoare la ceea ce se va întâmpla în vremurile din urmă. I-a mai spus despre eliberarea poporului lui Dumnezeu din robia Babilonului și despre vremea venirii celei dintâi a lui Hristos în lume, prin întruparea cea din Preacurata Fecioară.

cesta s-a arătat Sfintei Ana, mama Maicii Domnului, care se tânguia în grădina sa pentru că nu se învrednicise de nașterea de prunci, rugându-se cu lacrimi lui Dumnezeu, și i-a spus că va naște pe fiica cea aleasă pentru a fi Maica Mântuitorului, Care avea să vină spre izbăvirea neamului omenesc.

Tot Arhanghelul Gavriil i-a vestit Sfântului Proroc Zaharia că Elisabeta va naște pe Înaintemergătorul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul.

De asemenea, Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună Sfintei Fecioare Maria. Reprezentat în iconografia Bisericii Ortodoxe ca având în mâini floarea de crin, Sfântul Arhanghel Gavriil mai este sărbătorit și la 8 noiembrie, împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail.

Sărbatoarea din 13 iulie datează din secolul al IX-lea, potrivit creştinortodox.ro.Sfântul Arhanghel Gavriil mai este pomenit pe 26 martie, în ziua de după Buna Vestire, pe 8 noiembrie când sărbătorim Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și pe 13 iulie, când se face pomenire de toate minunile săvârșite de Sfântul Arhanghel Gavriil.