[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/din-salile-onu-inapoi-spre-vrancea-reflectiile-unei-eleve-din-focsani-despre-adevarata-forta-a-comunitatilor/mediaPool/uva82tb.jpeg”]
Din sălile ONU înapoi spre Vrancea: reflecțiile unei eleve din Focșani despre adevărata forță a comunităților
|
Denissa-Emanuela Lăbunț, eleva Colegiului Național „Unirea” din Focșani remarcată prin programe academice la Yale și Harvard, semnează în Ziarul de Vrancea un eseu inspirat de experiențele trăite în Parlamentul European și la sediul ONU din New York, despre diplomație, comunitate și lecțiile care pot schimba inclusiv comunitățile locale din Vrancea.
Privite din afară, prin lentila știrilor sau a manualelor, instituțiile care trasează harta deciziilor globale par monoliți de neatins. Spații reci, guvernate de protocoale stricte, unde totul funcționează cu precizie. Atât acum un an, pășind pentru prima dată în Parlamentul European, cât și săptămâna trecută, în sediul ONU din New York, mă așteptam să găsesc ceva similar unei mașinării. Venind dintr-un sistem al competițiilor și olimpiadelor, te aștepți ca lumea mare să aibă un barem destul de clar.
Însă, odată ce treci de porțile de securitate și te așezi în spatele acelor uși masive, iluzia perfecțiunii se risipește pentru a face loc unei realități mult mai reconfortante: nu am găsit o uzină a puterii, ci o comunitate.
Zidurile uriașe nu ascund supereroi sau entități infailibile, ci un ecosistem uman. Vezi delegați obosiți aplecați peste notițe, grupuri de oameni din colțuri opuse ale lumii care negociază în șoaptă la o cafea nu tocmai grozavă și funcționari care caută cu îndârjire cuvântul potrivit pentru a preveni un conflict. Este un fel de „sat global” în miniatură, plin de ezitări, unde progresul nu se obține prin formule magice, ci prin compromis, răbdare și efortul de a găsi un teren comun. Acolo, pe holurile de la Bruxelles sau New York, vulnerabilitatea umană nu dispare; pur și simplu îmbracă haine oficiale.
O astfel de observație schimbă complet perspectiva asupra propriului nostru spațiu. Așa că mă întorc să privesc cu alți ochi străzile pe care am crescut. Dacă la sediul ONU marile crize se rezolvă doar prin capacitatea unor străini de a forma o comunitate funcțională, oricât de fragilă, înseamnă că esența schimbării nu este rezervată doar metropolelor de sticlă și oțel.
Marile rezoluții se semnează pe hârtii cu antet, dar ele sunt doar un ecou la scară largă al modului în care alegem să conviețuim. Privind felul în care acei oameni colaborează în instituțiile mondiale, realizezi că primul și cel mai important exercițiu de diplomație se dă acasă. O comunitate solidă în Vrancea, unde oamenii aleg să se asculte și să construiască împreună, funcționează pe aceleași principii de bază ca o adunare generală a națiunilor. Să ajungi în acele săli nu înseamnă să te desprinzi de realitatea ta, ci să înțelegi că spiritul pe care îl aduci înapoi, în comunitatea ta de zi cu zi, este cel care contează cu adevărat.
Nu idealismul creează diplomația lumii de mâine, ci comunitatea.
Denissa-Emanuela Lăbunț
O vară a excelenței pentru Denissa-Emanuela Lăbunț elevă de la Colegiul Național „Unirea” Focșani;
Elevă de excepție din Focșani: Denissa-Emanuela Lăbunț, medaliată din nou la nivel internațional;
O elevă din Focșani, selectată la prestigioasa „The School of The New York Times”;
Foto | O elevă de la Colegiul Național „Unirea” din Focșani a reprezentat județul Vrancea la Oxford;
Foto | O elevă de 16 ani din Focșani a pășit în plenul Parlamentului European ca invitat special;
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Vrancea pietonilor în fața noilor provocări urbane: când trotuarul nu mai este doar al celor care merg pe jos
De același autor
Focșaniul văzut din exterior: reportaj premiat la Harvard semnat de Denissa-Emanuela Lăbunț
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/rubrici/opinii/din-salile-onu-inapoi-spre-vrancea-reflectiile-unei-eleve-din-focsani-despre-adevarata-forta-a-comunitatilor”]