Nu știm încă ce ne așteaptă. De la criza politică internă, de la cea economic internațională, de la prăbușirea automotive din Germania și creșterea șomajului în România, invazia produselor auto chinezești în Europa, de la caniculă și încălzirea globală, de la strâmtoarea Ormuz colac peste pupăză… Am uitat complet de războiul din Ucraina și prețul crescut la gaz și energie pe motiv de sancțiuni anti-Rusia și stăm neputincioși în așteptarea pierderii calității vieții, atâta câtă era ea adunată în ultimul deceniu. Credem că o ducem prost din cauză că nu avem guvern și tare mi-e că trebuie să ne pregătim de mai rău, cu guvern.

Da, plecăm de la creșterea nivelului de trai din perioada în care eram „tigrul Europei” pe bune, dar și pe bani împrumutați pentru majorări de pensii și salarii. Bunăstare cu care ne-am obișnuit și orice apare pe lume de la ea încolo este rău, inacceptabil: salarii de peste 1.000-1.500 euro au devenit o banalitate la stat și chiar la privat, mașini cum nu vezi din Ungaria în jos spre Balcani, concedii tot mai departe, Grecia rămânând pentru sărăntoci. Unii ar spune despre asta că ar fi o viață acceptabilă, cea mai bună de când ne știm ca popor român.

Dar să revenim din frumosul vis. În ecuația internă, părerile sunt împărțite. Ni se trage de la Bolojan, cel care a strâns șurubul (cu sau fără dibăcie economică), a redus deficitul și consumul, dar și creșterea economică, iar relansarea nu se știe din ce va veni, când va veni și dacă va mai veni. Tot aflăm că agențiile de rating financiar stau gata-gata să ne declasifice în „junk”, adică o țară cu situația financiară de căcat cumva, iar acolo lucrurile ar putea deveni nefinanțabile de către creditorii străini.

Dar prin asta am mai trecut. Guvernul e interimar de ceva vreme, nu mai poate fi asta cauza abruptă. Guvernul interimar nu poate emite acte ordonanțe de urgență și am deduce că ne conduce cu jumătate din puterea unui guvern normal. Dar și un guvern normal te poate băga în „junk”. Dacă ar veni, de pildă, Călin Georgescu premier și ar guverna în psalmuri și poeme, sigur agențiile ne-ar scade nota de ne-ar sări fulgii.

Călin Georgescu, omul cu industria calului, coca cola cu cipuri și alte deliruri? Dar ce vorbim noi de Călin Georgescu, când treaba asta ni se poate întâmpla cu orice premier care-și începe discursul politic cu ”să nu mai fim slugile Europei”. Dacă Olguța Vasilescu l-ar obliga pe Sorin Grindeanu premier să majoreze pensiile și ar crește pe cale de consecință deficitul, iarăși am ajunge la „junk”, deși noi am percepe asta ca un semn că e mai bine, că criza politică s-a terminat, că am scăpat de Ilie Bolojan, ducă-se învârtindu-se la Oradea!

Și tot n-ar fi bine. Norocul nostru e tot într-un felcer ce îți taie piciorul ca să scape restul organismului: FMI. Dar și atunci va fi greu, că ălora nu le mai poate comanda Olguța Vasilescu cum să facă cu salariul minim indexat. Și nici cu investițiile sau companiile de stat fără sens. Cât de greu ne va fi dacă se prelungește criza asta politică? Căci tot auzim că politicienii ăștia sunt iresponsabili și fără empatie față de poporul care i-a ales, că nu știu să se înțeleagă între ei pentru binele cetățeanului.

Cât de greu ne va fi? Ne va fi greu, incontestabil, dar nu știu dacă mai greu decât în după criză și nu ne va fi totuna cum se termină. Dacă nu înțelegem asta, vom fi foarte dezamăgiți să aflăm că rezolvarea crizei nu e și finalul problemelor noastre. Ar fi simplu de tot dacă ar fi așa. Cheia ar fi la AUR, ei se cred balamaua. Bun, ăștialalți sunt rupți de realitate, nu-și iubesc conaționalii, sunt plini de orgolii și interese, dar AUR? Patrioții? Ei au puterea să închidă criza politică, dar nu și cea financiară, nu scoaterea țării la liman.

AUR de ce ne ține blocați în situația asta? De ce nu votează un guvern, care o fi el, și să scape țara de necaz? Să voteze Guvernul Grindeanu, să-i ducă la cinci procente în sondaje, apoi să le ia electoratul. De ce nu fac asta? Aaaaa, vor anticipate, să conducă ei singuri și să facă treabă bună? OK, dar până la rezultatul unor anticipate, învestirea unui guvern nou după alegeri, eventual suspendarea președintelui, ar mai trece aproape un an. Mai rezistăm în criză cu un guvern interimar? Depinde, poate că e mai bine decât cu unul neinterimar, iresponsabil și crâncen de populist.