Ruxandra Donose entuziasmează publicul la Grange Park Festival

Una
dintre marile voci pe care le-a dat România lumii lirice
internaţionale, mezzo-soprana Ruxandra Donose, a evoluat în această
vară într-o serie de 6 spectacole cu Don Carlo de Verdi la Grange
Park Festival în Marea Britanie, între 6 iunie şi 7 iulie 2026,
fiind singura din distribuţia solistică care a apărut în cele
trei serii de spectacole din 2016, 2019 şi 2026.

Fenomenul
lansat în Marea Britanie odatǎ cu apariția şi permanentizarea în
secolul XX a Festivalului de la Glyndebourne, urmat mai recent de
Grange Park
Opera Festival şi Garsington Opera Festival, va purta, indiferent ce
va urma,
un tip de pecete a nobleții britanice. S-au încercat reluǎri ale
ideii şi în alte țǎri europene, dar pânǎ acum toate au fost mai
mult sau mai puțin episodice, deoarece nu este vorba doar de ideea
de a pune în scenǎ operǎ în aer liber sau într-un teatru plasat
în contexte mai mult sau mai puțin rurale, ci şi de a stimula
instituirea unui autentic ritual social al vizionǎrii unui spectacol
de operǎ, obligatoriu de înaltǎ calitate artisticǎ, altfel decât
într-un consacrat teatru de operǎ dintr-o cunoscutǎ capitalǎ
occidentalǎ.

Picnicul din pauza mare de 100 de minute, fie pe o
pǎturǎ, fie într-un foişor, fie la o masǎ elegantǎ cu fațǎ de
masǎ, bǎrbații obligatoriu îmbrǎcați cu smoking sau, oricum,
foarte elegant, alǎturi de doamne cu vestimentație feluritǎ, te
invitau sǎ intri într-o stare altfel, în care spectacolul de operǎ
este culminația unui mod de a trǎi o dupǎ-amiazǎ într-un mod în
care nimeni nu se grǎbeşte, în care valorile conteazǎ, în care
opera este modul de a sǎrbǎtori, de a prețui cultura, spre binele
tururor.

De-a
lungul timpului, am avut şansa de a vedea importanți cântǎreți
români în aceste celebre deja festivaluri britanice, de fiecare
datǎ experiența fiind cât se poate de pozitivǎ şi de completǎ.
Mai mult decât un spectacol, în toate cazurile a fost o experiențǎ
complexǎ.

De la momentul urcǎrii în trenul care te duce la o orǎ
de Londra, continuând cu momentele de descoperire a
grǎdinii/domeniului pe care este aşezat teatrul, cu cotloanele sale
ascunse şi gardurile vii care ascund câte un cuplu liniştit trecut
bine de 80 de ani sau care izoleazǎ un grup gǎlǎgios de tineri
evident amuzați de experiența de tip bal mascat la care
participǎ… şi în fine, cu descoperirea unui teatru de operǎ cu
cinci balcoane, cu candelabrul aferent care se ridicǎ spre tavan
când se sting luminile, teatru dat în folosințǎ doar în urmǎ cu
10 ani. Totul miroase încǎ a nou şi a lemn care încǎ trǎieşte,
influențând pozitiv acustica.

Ne
aflǎm la Grange Park Opera, unde s-a reluat şi în 2026
producția lui Jo Davies din 2016, reprezentatǎ şi în 2019, cu Don
Carlos de
Verdi – versiunea italianǎ în 4 acte – cu English
National Opera Orchestra şi Grange Park Opera Chorus,
conducerea muzicalǎ George Jackson. Excepțional de eficientele
decoruri semnate Leslie Travers, puse în valoare de designul de
lumini al Annei Watson şi costumele realizate de Gabrielle
Dalton contureazä o atmosferǎ întunecatǎ, care dominǎ întreaga
producție centratǎ pe evoluția psihologicǎ a celor 6 personaje
principale ale operei.

Acest aspect putem spune cǎ este unul dintre
cele care o diferențiazǎ pe Ruxandra Donose (La
Principessa Eboli) –
singura care a fost distribuitǎ în toate cele trei serii din 2016,
2019 şi 2026, a cǎrei evoluție dramaticǎ fascinantǎ dubleazǎ
performanța vocalǎ ireproşabilǎ, sfâşierea interioarǎ a
personajului fiind redatǎ cu anvergura unei mari actrițe de teatru
dramatic.

Contextul
distribuției în care este plasatǎ Ruxandra Donose este însǎ unul
de un nivel atât de înalt, încât este foarte greu sǎ faci o
ierarhie între impresionanta voce de bas a
lui Matthew Rose, (Filippo
II), strǎlucitorul
timbru de tenor al lui Otar Jorjikia (Don
Carlo), vocea seducǎtoate şi
expresivitatea caldǎ a baritonului Michel de Souza (Rodrigo,
Marchese di Posa), vibrantul
glas de bas sugerând puterea maleficǎ al lui Julian Close
(Il Grande Inquisitore) şi
nu în ultimul rând soprana Elin Pritchard (Elisabetta
di Valois) al
cǎrei acut plin de forțǎ alternând cu momente de superbǎ
delicatețe descriu evoluția plinǎ de emoție a unui personaj
intens tragic.

Un
spectacol condus regizoral cu o mânǎ discretǎ, dar puternicǎ de
Jo Davies,
Don Carlos de
la Grange Park Festival  este clar, modern, profund, dar simplu
de înțeles de orice persoanǎ din public, chiar dacǎ aceasta a mai
vǎzut sau nu vreodatǎ acest spectacol.

Revenind
la Grange Park Festival – un eveniment în care opera devine o
experiențǎ, sunt tot mai convinsǎ cǎ replici cât mai consistente
în spații georgrafice noi pot fi de succes.

Pǎstrând
proporțiile, cele 10 ediții ale Festivalului DescOpera de la
Butuceni din Republica Moldova, de exemplu, reprezintǎ o interesantǎ
variațiune pe aceastǎ temǎ, dupǎ un deceniu de existențǎ putând
vorbi acolo de trei scene, de evenimente succesive an de an, cu
participare internaționalǎ şi de un public care îşi asumǎ
inlocuirea fotoliului de orchestrǎ cu baloții de paie, aşa cum
sunt la Grange Park sau la Glyndebourne picnic-ul pe pǎturǎ sau pe
o masǎ pliantǎ. 

O altǎ
inițiativǎ de acest tip care pare cǎ la a cincea ediție, în
2027, va începe sǎ prezinte opere integrale, aşa cum şi-a propus
de la înființarea din 2023, este Salbek Opera Festival and
Masterclass, eveniment gǎzduit în România de domeniul castelului
Salbek din județul Arad, care a evoluat an dupǎ an ca anvergurǎ,
având în centru un curs de mǎiestrie de canto susținut de
Ruxandra Donose, Leontina Vǎduva şi Ramon Vargas, un recital de
operǎ open air al cursanților, înainte şi dupǎ care publicul se
poate bucura de un picnic şi o galǎ de operǎ în aer liber la
Arad.

Cu
siguranțǎ evenimente de acest tip mai existǎ în lume, dar privind
prin lentil celor care trăiesc în România, o extindere în zona
est-europeană poate fi doar un motiv de mândrie. Ideea principală
rămâne, totuşi, aceea că indiferent cum va evolua în viitor la
noi, acest tip de operă “la ţară”, operă în mediul rural (o
traducere nu s-a clasicizat încă în română…) modelul va rǎmâne
cel britanic, minunat particularizat la Glyndebourne Festival sau la
Grange Park Festival.