Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț

Unul dintre marii părinți duhovnicești români ai secolului al XX-lea, Sfântul Cuvios Dometie s-a născut la 1924, în satul Mărculești din comuna Bălănești, județul Buzău, primind la botez numele Stelian.

A fost al patrulea dintre cei doisprezece copii ai familiei binecredincioase a lui Ioan și Filofteia Manolache – o familie întreagă aplecată spre viața Bisericii: un frate a ajuns cântăreț bisericesc, altul preot, o soră a intrat în monahism la Mănăstirea Râmeț, iar mai târziu însăși mama sa avea să îmbrace haina călugărească în același așezământ.

După Seminarul Teologic din Buzău și Institutul Teologic din București, tânărul Stelian a fost tuns în monahism la 14 septembrie 1949, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, la vechea Mănăstire Prislop, primind numele Dometie.

L-a avut ca povățuitori duhovnicești pe Sfântul Cuvios Arsenie de la Prislop și pe Sfântul Cuvios Serafim de la Sâmbăta de Sus.

Din 1959 a slujit ca duhovnic la Mănăstirea Râmeț, unde a reînviat viața monahală și a purtat, cu jertfelnicie, o bogată lucrare misionară în satele mocanilor din Munții Apuseni – motiv pentru care a rămas cunoscut ca „Apostolul moților”.

A restaurat biserica mănăstirii, a ridicat case și ateliere, a înființat muzeul așezământului și a construit o școală pentru copiii satului, îngrijindu-se deopotrivă de cele duhovnicești și de cele materiale. Milostenia și dragostea față de cei aflați în nevoie i-au definit întreaga viață.

S-a mutat la Domnul în ziua de 6 iulie 1975, la scurtă vreme după ce își încheiase studiile doctorale.

În jurul lui s-a format la Râmeț o adevărată școală a rugăciunii, iar aflarea și așezarea cinstitelor sale moaște au întărit evlavia credincioșilor față de el.

Sfânta Cuvioasă Filotimia

Mama Sfântului Cuvios Dometie, Sfânta Cuvioasă Filotimia s-a născut la 30 aprilie 1896, în satul Bălănești, județul Buzău, primind la botez numele Filofteia.

Împreună cu soțul ei, Ioan Manolache, a crescut doisprezece copii în frica lui Dumnezeu, în ascultare, cu simțul răspunderii și al muncii cinstite – o maternitate trăită ca lucrare de sfințenie.

Rămasă văduvă, s-a retras la bătrânețe la Mănăstirea Râmeț, iar la 30 aprilie 1974 a fost tunsă în monahism chiar de fiul ei, Cuviosul Dometie, primind numele Filotimia.

Sfârșitul i-a fost luminat: cu puțin înainte de adormire, i-a mărturisit ucenicei sale că Sfântul Dometie i s-a arătat, vestindu-i apropierea plecării. Pregătită prin spovedanie și împărtășanie, și-a luat rămas-bun de la obște și a trecut cu pace la cele veșnice, la 22 iulie 1989.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris-o în rândul sfinților în anul 2025, rânduindu-i zi de pomenire pe 6 iulie, împreună cu fiul ei.

Este cinstită ca ocrotitoare și model de viață duhovnicească pentru mamele creștine, pentru familiile numeroase și greu încercate și pentru femeile văduve, arătând, prin viața ei, că sfințenia poate fi dobândită și în mijlocul familiei, nu doar în mănăstire.

Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare

Tot astăzi este pomenit și Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare, unul dintre marii pustnici ai Egiptului și ucenic al Sfântului Antonie cel Mare.

După adormirea marelui său povățuitor, s-a retras în muntele lăuntric, unde a viețuit vreme de șaptezeci și doi de ani în post aspru, priveghere și rugăciune neîncetată, ajungând uneori să nu mănânce zile la rând.

Pentru curăția vieții sale, Dumnezeu i-a dăruit harul de a vindeca bolnavi, de a alunga duhurile rele și chiar de a învia morții. Tradiția a păstrat întâmplarea unui tată al cărui fiu murise pe drumul spre chilia cuviosului; neștiind ce se petrecuse, bătrânul i-a poruncit copilului să se ridice, iar acesta a înviat pe loc.

Din smerenie, Sfântul Sisoe i-a cerut tatălui să nu spună nimănui despre minune cât timp el va fi în viață. A trecut la Domnul în anul 429.

Sinaxarul zilei de 6 iulie îi mai cuprinde pe:

Sfânta Muceniță Lucia din Roma, care și-a mărturisit credința creștină în vremea prigoanelor și a primit cununa muceniciei;

Sfântul Mucenic Arhip și Sfântul Mucenic Filimon, mărturisitori ai lui Hristos;

Sfântul Sfințit Mucenic Astie, episcopul Dirahiei, care a pătimit în vremea împăratului Traian;

Sfinții Mucenici Marius și Marta, împreună cu fiii lor Audifaciu și Avacum, care au pătimit la Roma pentru credința în Hristos.