Sfântul Atanasie Athonitul este una dintre figurile fondatoare ale monahismului de la Muntele Athos și ctitorul Mănăstirii Marea Lavră, cea mai veche și una dintre cele mai importante mănăstiri athonite.

S-a născut în jurul anului 930 în cetatea Trapezunt, pe țărmul Mării Negre, într-o familie de creștini evlavioși, primind la Botez numele de Avramie.

Rămas orfan de ambii părinți de la o vârstă fragedă, a fost crescut de o rudă apropiată și și-a desăvârșit studiile la Constantinopol, unde a dobândit o educație aleasă pentru vremea sa. Tradiția consemnează că, încă din copilărie, își aduna prietenii și se juca „de-a starețul”, conducându-i ca pe o mică obște — un semn care avea să prevestească vocația sa monahală.

Renunțând la viața din capitala imperiului, tânărul a intrat în viața monahală la Mănăstirea Chiminas din Asia Mică, unde a fost tuns în monahism de egumenul Mihail Malein, primind numele de Atanasie.

Aici a primit ascultarea de a copia cărți și s-a remarcat prin smerenia și devotamentul cu care împlinea rânduielile mănăstirii, motiv pentru care ceilalți viețuitori l-au numit „fiul ascultării”. Ducea o viață aspră, mâncând o dată la trei zile și dormind pe o rogojină.

Tot la Chiminas l-a cunoscut pe generalul Nichifor Focas, viitorul împărat bizantin (963–969), de care l-a legat o prietenie duhovnicească trainică.

Căutând o viață de nevoință mai retrasă, Atanasie a plecat, în jurul anului 958, la Muntele Athos, așezându-se într-un loc însingurat numit Melanos.

După o perioadă de grea încercare lăuntrică, tradiția spune că a primit darul lacrimilor și s-a statornicit definitiv acolo.

La îndemnul și cu sprijinul lui Nichifor Focas, Sfântul Atanasie a ridicat o biserică închinată Maicii Domnului, în jurul căreia s-a dezvoltat Marea Lavră, întemeiată în jurul anului 963.

Prin organizarea vieții de obște de aici, Muntele Athos avea să devină, în secolele următoare, cel mai însemnat centru al monahismului ortodox răsăritean. Astăzi, pe teritoriul Marii Lavre se află și Schitul românesc Prodromu.

Deși ajuns conducător al unei obști numeroase, Sfântul Atanasie a rămas un model de smerenie și înfrânare.

Sfârșitul său, petrecut în jurul anului 1000, i-a fost descoperit de Dumnezeu: în timp ce inspecta lucrările de extindere a bisericii mari, cupola aflată în construcție s-a prăbușit peste el și peste alți frați.

Sinaxarul consemnează că Sfântul Atanasie a trecut la Domnul împreună cu șase ucenici ai săi, iar de la moaștele sale s-au săvârșit ulterior numeroase vindecări.

Sfântul Cuvios Lampadie

Alături de Sfântul Atanasie, în ziua de 5 iulie este pomenit și Sfântul Cuvios Lampadie, făcătorul de minuni. Despre viața sa s-au păstrat puține mărturii. Se știe că a trăit ca pustnic, în rugăciune și asceză, în secolul al X-lea, și că a fost cinstit încă din timpul vieții pentru darul facerii de minuni. Numele său, de origine greacă, înseamnă „făclie” sau „purtător de lumină”.