Sfânta Olimpiada s-a născut la 8 septembrie 1880, în satul Farcașa de pe Valea Bistriței, județul Neamț, în familia lui Grigore și a Sultanei Asaftei, care au avut cinci copii.

În ianuarie 1903, la 23 de ani, s-a căsătorit cu Ion Tănase (1873–1942) din Stejaru, iar soții au locuit în casa părintească a Olimpiadei din Farcașa. Au avut opt copii, crescuți în credința ortodoxă.

Unul dintre fiii ei, Petru, a intrat în monahism și a devenit părintele Petroniu Tănase (1914–2011), stareț al Schitului românesc Prodromu din Muntele Athos.

Acesta a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 2025, cu numele de Sfântul Cuvios Petroniu Prodromitul. Mărturiile părintelui Petroniu constituie principala sursă pentru cunoașterea vieții mamei sale.

Din aceste mărturii și din amintirile contemporanilor rezultă profilul unei femei credincioase care și-a trăit viața în rânduiala Bisericii: participa constant la slujbe, postea, se ruga zilnic, făcea milostenie cu cei săraci și bolnavi și ținea cu strictețe pomenirile celor adormiți.

Muncea în gospodărie până noaptea târziu, iar la bătrânețe își folosea puținii bani pentru lumânări. A murit la 4 iulie 1967, la 87 de ani, în Farcașa, după ce se pregătise prin post, spovedanie și împărtășanie.

A fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 1 iulie 2025, împreună cu alte 15 femei românce cu viață sfântă, cu titulatura „Sfânta Olimpiada din Fărcașa” și cu zi de prăznuire la 4 iulie — ziua trecerii sale la Domnul.

Proclamarea generală a canonizării celor 16 sfinte a avut loc la Patriarhia Română pe 6 februarie 2026, iar proclamarea locală se săvârșește la 4 iulie 2026, la biserica parohiei Farcașa, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate de un sobor de ierarhi condus de Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei. Moaștele sfintei au fost deshumate la 18 mai 2026, din cimitirul parohiei „Sfântul Nicolae” din Farcașa.

Sfântul Ierarh Andrei, arhiepiscopul Cretei (cca 660–740)

Sfântul Andrei Criteanul, numit și Andrei Ierusalimiteanul, s-a născut în Damasc, în jurul anului 660, într-o familie creștină. Potrivit vieții sale, nu a vorbit până la vârsta de șapte ani, graiul dezlegându-i-se după primirea Sfintei Împărtășanii. La 15 ani a mers la Ierusalim, unde a intrat în monahism în obștea Sfântului Mormânt, devenind ulterior secretar al patriarhului Ierusalimului.

În anul 685 a fost trimis la Constantinopol în legătură cu hotărârile Sinodului al VI-lea Ecumenic (680–681), care condamnase monotelismul — erezia potrivit căreia în persoana lui Hristos ar exista doar voința dumnezeiască, nu și cea omenească.

A rămas în capitala imperiului, unde a fost hirotonit diacon și a administrat un orfelinat și un așezământ pentru bătrâni. În jurul anului 700 a fost ales arhiepiscop de Gortina, în Creta — de unde supranumele „Criteanul”. Ca ierarh a zidit și a restaurat biserici, între care una închinată Maicii Domnului, numită Vlaherna, și a organizat lucrarea de asistență a celor nevoiași.

A murit în jurul anului 740, pe insula Lesbos, la întoarcerea dintr-o călătorie la Constantinopol, și a fost înmormântat în biserica Sfintei Mucenițe Anastasia din Mitilene. Moaștele i-au fost duse ulterior la Constantinopol, unde pelerinul rus Ștefan din Novgorod consemna, în secolul al XIV-lea, că le-a văzut într-o mănăstire închinată sfântului.

Sfântul Andrei Criteanul este unul dintre cei mai importanți imnografi ai Bisericii. Opera sa principală este Canonul cel Mare (Canonul de pocăință), alcătuit din aproximativ 250 de tropare, cuprins în Triod. Acesta se citește de două ori în Postul Mare: pe fragmente, la Pavecernița Mare din primele patru zile ale postului, și integral, la Utrenia (Denia) din săptămâna a cincea.

A mai compus triode pentru Săptămâna Pătimirilor, canoane la Învierea lui Lazăr, la Nașterea Maicii Domnului, la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și la Zămislirea Sfintei Ana, precum și stihiri pentru mai multe praznice ale anului bisericesc. I se atribuie și Canonul de pocăință către Domnul Iisus Hristos și Canonul la ieșirea sufletului.

O precizare necesară: Sfântul Andrei Criteanul nu trebuie confundat cu Sfântul Andrei din Creta, numit „Calivitul”, prăznuit la 17 octombrie, mucenic ucis în anul 766, în perioada iconoclastă.

Sfânta Cuvioasă Marta (secolul al VI-lea)

Sfânta Cuvioasă Marta a trăit în secolul al VI-lea, în părțile Antiohiei Siriei, și este mama Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat (prăznuit la 24 mai).

Sinaxarele o descriu ca pe o femeie a rugăciunii, a privegherii și a milosteniei: participa cu regularitate la slujbele Bisericii, îngrijea bolnavi, ajuta săraci și se ostenea la pregătirea celor adormiți pentru înmormântare. Și-a crescut fiul în evlavie, iar acesta a devenit unul dintre marii nevoitori stâlpnici ai Răsăritului creștin.

Cuvioasa Marta a fost înmormântată lângă stâlpul de nevoință al fiului său, în Muntele Minunat, de lângă Antiohia.

Alte pomeniri ale zilei

Sinaxarul zilei de 4 iulie mai cuprinde, între alții, pomenirea Sfântului Cuvios Andrei Rubliov, iconarul rus din secolele XIV–XV, autorul icoanei Sfintei Treimi, a Sfântului Sfințit Mucenic Teodor, episcopul Cirenei, a Sfântului Mucenic Teodot, a Sfântului Mucenic Donat, episcopul Libiei, precum și cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului din Galata.