[analyse_image type=”featured” src=”https://cdn.adh.reperio.news/image-8/8e205cbd-b9e9-4071-bcd0-fcbcbbe4895e/index.png?p=f%3Djpeg%26w%3D1200%26h%3D630%26r%3Dcover”]
Dependența digitală e o vulnerabilitate în războiul hibrid. Reziliența implică soluții alternative analogice (T-DAB+) în crize. Comunicarea publică trebuie descentralizată, iar securitatea îmbină digitalul cu sisteme de backup terestre. Războiul hibrid se câștigă cu arme hibride!
Paradigma
securității sub presiunea războiului modern
Secolul al XXI-lea
a impus o viziune aproape axiomatică asupra societății globalizate:
digitalizarea totală este sinonimă cu progresul, iar rețelele de mare viteză
reprezintă coloana vertebrală a funcționării statului modern.
Cu toate acestea,
realitatea geopolitică recentă – marcată de un război de uzură și înaltă
intensitate la granițele Uniunii Europene și ale NATO – a demonstrat că această
dependență sistemică de infrastructura digitală hiper-centralizată constituie,
în egală măsură, o vulnerabilitate critică.
În condiții de
agresiune hibridă, atacuri cibernetice de amploare orchestrate de actori
statali și distrugeri kinetice ale nodurilor de comunicații, securitatea nu mai
poate fi garantată exclusiv prin algoritmi și fibră optică. Ea necesită o
întoarcere strategică spre o abordare holistică: reziliența dincolo de
digital.
Participarea la
conferința COMINT Romania Forum[1] (organizată de Digital Transformation Council și Revista
Comunicaţii Mobile[2])
a avut loc a
reafirmat o teză fundamentală: sub presiunea războiului, gestionarea
crizelor extreme reclamă o reconfigurare profundă a comunicării publice.
Aceasta trebuie să devină capabilă nu doar să gestioneze fluxul informațional
cotidian, ci să transmită încredere structurală populației în momente de
blackout și să asigure continuitatea transmisiunilor prin soluții
complementare, analogice și alternative, capabile să funcționeze atunci când
infrastructura digitală primară cedează.
Cadrul strategic
tripartit – SUA, Uniunea Europeană și România
Orice efort de
reconfigurare a rezilienței comunicaționale trebuie fundamentat pe directivele
strategice ale aliaților noștri occidentali și pe adaptarea lor la nivel
național. Analizând cele trei straturi de planificare strategică, se observă o
convergență clară spre securizarea bazelor industriale de apărare și reducerea
dependențelor tehnologice critice.
Strategia Națională
de Apărare a SUA[3]
(2026 National Defense Strategy) promovează conceptul de „pace prin forță” și pune un accent masiv pe
accelerarea bazei industriale de apărare, reziliența cibernetică și capacitatea
de răspuns rapid în fața amenințărilor asimetrice.
Washingtonul
subliniază că infrastructura critică este prima țintă a războiului modern și că
statele aliate trebuie să își asume o împărțire echitabilă a poverii de apărare
(burden-sharing), dezvoltând capabilități autonome care pot rezista în
scenarii de blocaj global sau regional al rețelelor.
La nivel
continental, Strategia Europeană pentru Industria de Apărare[4]
(EDIS) și planul de acțiune asociat impun o schimbare de paradigmă:
trecerea de la achiziții fragmentate la investiții masive în Baza Tehnologică
și Industrială de Apărare Europeană (EDTIB).
EDIS fixează ținte clare pentru anii următori,
stipulând că statele membre trebuie să colaboreze și să achiziționeze
echipamente interoperabile, reducând dependențele de actori terți și investind
masiv în tehnologii emergente și disruptive – Emerging and Disruptive
Technologies (EDTs).
Documentul
strategic european recunoaște explicit că reziliența militară este direct
dependentă de reziliența societală și civilă, o componentă esențială fiind
asigurarea canalelor logistice și de comunicații în caz de criză majoră.
Aliniată acestor
vectori, Strategia Națională pentru Industria de Apărare a României[5]
(2024-2030) capitalizează pe poziția sa geopolitică din regiunea Mării
Negre. Documentul elaborat de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului
și Turismului subliniază transformarea, modernizarea și retehnologizarea
operatorilor din industria națională de apărare.
România își propune
nu doar să fie un consumator de securitate, ci un hub regional capabil să
integreze soluții hardware și software de securitate prin parteneriate
tehnologice strategice. În acest context național, securitatea comunicațiilor
și protecția infrastructurii critice devin piloni de suveranitate.
Accelerarea
inovării sub presiunea războiului – programele PTE și POCIDIF
Trecerea de la
documente strategice la capabilități operaționale palpabile se realizează prin
mecanisme financiare special destinate cercetării și dezvoltării. Presiunea
războiului din Ucraina a eliminat birocrația excesivă din procesul de inovare
în apărare, impunând mecanisme agile.
În România,
programe de finanțare precum Proiectele de Transfer Tehnologic[6]
(PTE) și Programul Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și
Instrumente Financiare[7]
(POCIDIF) joacă un rol catalizator. Aceste instrumente financiare sunt
utilizate strategic pentru a finanța consorții formate din institute de
cercetare, universități și companii private din industria de apărare. Scopul
lor principal este dezvoltarea rapidă de prototipuri și sisteme duale (cu
aplicabilitate civilă și militară) destinate securizării comunicațiilor
strategice și tactice.
Prin POCIDIF, de
exemplu, se finanțează cercetări avansate în criptografie cuantică, sisteme de
comunicații satelitare de joasă orbită și soluții de securitate cibernetică
autonome bazate pe inteligență artificială.
Programele PTE
facilitează transferul acestor inovații direct în linia de producție a
operatorilor economici din industria de apărare. Însă, oricât de avansate ar fi
aceste tehnologii digitale, ele rămân vulnerabile la impulsuri electromagnetice
(EMP), bruiaj electronic sever (Electronic Warfare – EW) sau
distrugeri fizice.
Prin urmare, o
parte din efortul de cercetare din aceste programe începe să fie orientat către
redundanță: crearea de terminale hibride digitale-analogice și rețele radio
mesh reziliente la bruiaj.
Esența conceptului
„Reziliența dincolo de digital” – ”HIBRID contra HIBRID”
Dezbaterea din
cadrul COMINT Romania Forum a scos la iveală un adevăr inconfortabil
pentru tehnocrații secolului nostru: o societate complet digitalizată este o
societate fragilă în fața unui colaps sistemic al utilităților sau rețelelor de
telecomunicații. „Reziliența dincolo de digital” nu presupune abandonarea
tehnologiei moderne, ci recunoașterea limitelor acesteia și pregătirea unor
straturi de siguranță complementare.
În momentul în care
atacurile cibernetice scot din funcțiune serverele guvernamentale, aplicațiile
mobile de alertă publică sau rețelele celulare 5G, statul riscă să
piardă legătura cu cetățenii săi. În lipsa informației veridice, se instalează
panica, iar vidul informațional este speculat instantaneu de războiul
psihologic și dezinformarea inamicului.
Reziliența reală
înseamnă capacitatea societății de a continua să comunice, să transmită decizii
de comandă și control și să organizeze salvarea de vieți omenești prin
utilizarea unor soluții complementare sau alternative în regim de situații
extreme.
Aceste soluții
complementare includ, fără a se limita la:
·
Rețele radio de unde scurte (HF) și ultrascurte (VHF/UHF) independente de internet, gestionate de o
rețea națională de radioamatori și structuri de protecție civilă.
·
Sisteme de emisie terestră de mare putere (radio public în unde lungi și medii),
capabile să acopere teritorii vaste și să fie recepționate pe aparate simple de
radio cu baterii.
·
Infrastructuri de telefonie fixă pe cupru sau linii dedicate securizate, imune la atacurile cibernetice de tip IP.
·
Mecanisme fizice și dispecerate mobile hibride care pot stabili puncte de informare
publică în nodurile urbane critice.
Reconfigurarea
comunicării publice – vector de încredere și stabilitate societală
Într-o situație de
criză extremă, comunicarea publică își schimbă fundamental rolul: ea încetează
să mai fie un instrument de relații publice sau marketing politic și devine o
funcție critică de securitate națională, o componentă de importanță vitală a apărării
civile. Pentru a asigura supraviețuirea coeziunii sociale, comunicarea publică
trebuie reconfigurată pe trei paliere majore:
A. Transmiterea
încrederii prin transparență și predictibilitate
Încrederea
publicului în instituțiile statului nu se construiește în timpul crizei, ci se
testează atunci.
O comunicare publică reconfigurată trebuie să educe populația din timp (faza de
pre-criză) cu privire la existența planurilor de urgență și a canalelor
alternative de informare.
Cetățenii trebuie
să știe exact unde să asculte, pe ce frecvențe radio sau în ce puncte fizice
din localitate vor primi instrucțiuni dacă internetul și telefonia mobilă vor
pica. Această predictibilitate reduce riscul apariției dezinformării propagate
de forțele ostile.
B. Descentralizarea
fluxurilor informaționale
Într-un scenariu de
criză extremă, centralismul informațional digital devine un punct unic de eșec
(Single Point of Failure). Comunicarea publică trebuie descentralizată
la nivel regional și local.
Autoritățile locale
(prefecturi, primării, inspectorate pentru situații de urgență) trebuie dotate
cu autoritatea și mijloacele tehnice de a comunica direct cu comunitățile lor,
utilizând stații radio locale sau sisteme de amplificare stradală analogice,
fără a aștepta directive de la un server centralizat din capitală care ar putea
fi indisponibil.
C. Simplitate și
claritate operațională
Mesajele transmise
prin canale alternative (cum ar fi buletinele informative radio în unde medii
sau scurte) trebuie să fie extrem de clare, concise și lipsite de ambiguitate
procedurală. Într-un mediu informațional degradat, prioritatea zero este transmiterea
de instrucțiuni vitale: coordonatele punctelor de prim ajutor, rutele de
evacuare sigure, măsurile de protecție sanitară sau programul de distribuție a
resurselor de bază.
Rolul critic al
implementării T-DAB+ – Parteneriatul Strategic SNR – SRR
În acest efort de
redescoperire a soluțiilor complementare terestre, un rol de importanță critică
îi revine implementării urgente a standardului de radiodifuziune digitală
terestră T-DAB+[1]
(Terrestrial Digital Audio Broadcasting). Acest demers necesită un
parteneriat strategic strâns între Societatea Națională de Radiocomunicații[2]
(SNR/Radiocom), ca administrator al infrastructurii de emisie, Societatea Română de Radiodifuziune[3]
(SRR), ca furnizor public de conținut strategic și informație de interes național
și Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații[4]
– ANCOM.
Tranziția către T-DAB+
nu trebuie privită doar ca o modernizare tehnologică a spectrului radio, ci ca
o măsură urgentă de securitate și reziliență națională. Spre deosebire
de radiodifuziunea analogică tradițională (FM) sau de fluxurile de streaming
online, tehnologia T-DAB+ oferă avantaje decisive în situații extreme:
- Eficiență energetică și spectrală excepțională: Permite transmiterea mai multor programe naționale
și regionale (inclusiv canale dedicate exclusiv alertării populației)
printr-un singur emițător și pe o singură frecvență la nivel național
(Single Frequency Network – SFN), reducând masiv consumul de energie și
resurse critice în caz de penurie. - Imunitate sporită la bruiaj și atacuri cibernetice: Semnalul digital terestru este extrem de robust,
fiind mult mai greu de interceptat, deviat sau bruiat parțial comparativ
cu transmisiunile analogice sau rețelele IP de internet. - Canal dedicat pentru date și alerte de urgență: Standardul permite transmiterea simultană de text,
hărți și instrucțiuni grafice direct pe ecranele receptoarelor
compatibile, chiar și atunci când rețelele celulare de telefonie mobilă
sunt complet saturate sau prăbușite.
Succesul și
celeritatea acestui parteneriat strategic sunt direct condiționate de rolul de
arbitru și facilitator al ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare
și Reglementare în Comunicații), care are misiunea critică de a grăbi
alocarea spectrului radio necesar, de a simplifica procedurile de licențiere
pentru multiplexurile digitale și de a asigura protecția electromagnetică a
noilor frecvențe T-DAB+ împotriva oricăror interferențe
transfrontaliere, transformând astfel cadrul de reglementare într-un
accelerator al rezilienței naționale.
Urgentarea acestui
program național de către SNR și SRR reprezintă trecerea de la
faza de proiect tehnic la cea de pilon logistic de siguranță națională. Într-un
scenariu de criză majoră, când ecranele telefoanelor devin negre, parteneriatul
SNR-SRR prin rețeaua T-DAB+ va garanta că vocea statului român
continuă să emită neîntrerupt, direct în receptoarele cetățenilor, asigurând
supraviețuirea spațiului informațional suveran.
Securitatea ca
efort colectiv hibrid
Presiunea
războiului asimetric contemporan obligă România și aliații săi euro-atlantici
să reevalueze conceptul de securitate națională. Strategiile de apărare ale
SUA, ale Uniunii Europene și ale României subliniază importanța vitală a
tehnologiei și a inovării accelerate prin programe precum PTE și POCIDIF. Cu
toate acestea, lecția fundamentală a conferinței COMINT Romania Forum este că tehnologia digitală avansată este doar o
componentă a rezilienței, nu întreaga sa structură.
Adevărata
reziliență națională este hibridă. Ea combină cele mai avansate sisteme cyber și digitale
cu soluții de backup analogice și mecanice rezistente la condiții extreme.
Reconfigurarea comunicării publice nu mai reprezintă doar o opțiune
administrativă, ci o necesitate strategică imperativă.
Numai prin
corelarea tehnologiilor de ultimă generație cu proceduri clare de comunicare
alternativă terestră și analogică vom putea asigura continuitatea statului,
menținerea încrederii cetățenilor și supraviețuirea societății democratice în
fața oricărui tip de agresiune sau catastrofă. Deși își are originile în codul
binar, reziliența autentică se desăvârșește dincolo de sfera digitală,
printr-un ecosistem structural, analogic și holistic.
Războiul hibrid se
câștigă cu arme hibride!
[1]https://docdb.cept.org/download/327
[1]https://comunic.ro/comint-romania-forum-2026/
[3]https://media.defense.gov/2026/Jan/23/2003864773/-1/-1/0/2026-NATIONAL-DEFENSE-STRATEGY.PDF
[5]https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2024/11/ANEXA-44.pdf
[analyse_source url=”https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/hibrid-contra-hibrid-rezilienta-dincolo-de-2540677.html”]