[analyse_image type=”featured” src=”https://img.svnews.ro/foto/2026/06/29/544952/40806d0496d2d16f4b16465d7.jpg”]
După ce a urmărit, pas cu pas, geneza capitalismului, mecanismele prin care acesta produce profit și instrumentele prin care își conservă stabilitatea, Clara Mattei ajunge în fața celei mai dificile întrebări din întreaga sa carte. Nu mai este vorba despre trecut și nici despre prezent, ci despre viitor. Dacă ordinea capitalistă reprezintă, așa cum a încercat să demonstreze, o construcție istorică bazată pe raporturi de putere și pe dependența majorității oamenilor de piață, atunci este legitim să ne întrebăm dacă această ordine poate fi schimbată și, mai ales, ce ar putea fi pus în locul ei.
În mod surprinzător, „Escapefrom Capitalism” nu oferă un proiect politic detaliat și nici nu propune o rețetă economică gata de aplicat. Cititorul care așteaptă un program în zece puncte pentru construirea unei societăți postcapitaliste va rămâne, probabil, dezamăgit. Clara Mattei nu scrie un manifest revoluționar și nici un manual de politici publice. Ambiția ei este alta și, într-un anumit sens, chiar mai radicală: înainte de a schimba instituțiile, spune ea, trebuie schimbat modul în care privim lumea.Aceasta este, de fapt, ideea care traversează întreaga carte.
În opinia autoarei, cea mai mare victorie a capitalismului nu constă în performanțele sale economice, ci în faptul că a reușit să se prezinte drept singura ordine posibilă. De mai bine de un secol, economia dominantă îi învață pe cetățeni că piața este expresia firească a naturii umane, că proprietatea privată asupra mijloacelor de producție reprezintă fundamentul oricărei societăți moderne și că orice încercare de a imagina altceva nu poate conduce decât la autoritarism sau la eșec economic. În aceste condiții, alternativa dispare înainte de a fi măcar discutată. Nu este respinsă în urma unei dezbateri, ci exclusă din start ca fiind imposibilă.
Mattei consideră că această convingere este principalul obstacol în calea oricărei schimbări. Tocmai de aceea insistă atât de mult asupra istoriei. Dacă actualul sistem a avut un început, înseamnă că nu este etern. Dacă a fost construit prin decizii politice și prin transformări sociale, atunci poate fi modificat prin alte decizii politice și prin alte transformări sociale. Istoria devine, în lectura sa, argumentul cel mai puternic împotriva fatalismului.
În ultimele capitole ale volumului, autoarea revine asupra unei idei formulate încă din introducere: economia nu este un mecanism exterior societății, ci expresia relațiilor dintre oameni. Din acest motiv, democratizarea vieții politice rămâne incompletă atâta vreme cât marile decizii economice continuă să fie rezervate unui număr restrâns de instituții și de actori economici. Pentru Mattei, adevărata democrație presupune ca cetățenii să participe nu doar la alegerea guvernelor, ci și la definirea regulilor care organizează producția, distribuția și utilizarea bogăției.Acesta este punctul în care cartea intră, inevitabil, pe un teren controversat.
Noțiunea de „democrație economică” este evocată mai degrabă ca un orizont decât ca un model instituțional precis. Autoarea vorbește despre recuperarea controlului colectiv asupra deciziilor economice, despre reducerea puterii capitalului privat și despre construirea unor forme de organizare care să aibă drept criteriu principal satisfacerea nevoilor sociale, nu maximizarea profitului. Rămâne însă deliberat rezervată atunci când vine vorba despre arhitectura concretă a unei asemenea societăți.
Această alegere poate fi interpretată în două feluri. Susținătorii autoarei vor spune că rolul unei intervenții intelectuale nu este acela de a redacta un plan cincinal, ci de a deschide un câmp de reflecție și de a elibera imaginația politică de constrângerile prezentului. Criticii vor observa, dimpotrivă, că tocmai lipsa unei alternative clar conturate slăbește forța demonstrației. A arăta limitele capitalismului este una; a demonstra că există un sistem superior, funcțional și democratic este cu totul altceva.
Aceasta este, probabil, principala limită a cărții și, în același timp, una dintre calitățile ei. Clara Mattei refuză soluțiile simplificatoare. Nu promite paradisuri sociale și nu întreține iluzia că există formule economice capabile să elimine definitiv conflictul, inegalitatea sau interesele divergente. În schimb, încearcă să convingă cititorul că acceptarea necondiționată a capitalismului drept singurul orizont posibil reprezintă ea însăși o alegere politică și intelectuală.
Din acest motiv, „Escapefrom Capitalism” trebuie citită mai puțin ca un manual de economie și mai mult ca un eseu de economie politică în sensul clasic al termenului. Cartea dialoghează permanent cu Adam Smith, David Ricardo, Karl Marx și Antonio Gramsci, dar discută, în egală măsură, cu problemele prezentului: creșterea inegalităților, precarizarea muncii, crizele financiare, austeritatea, degradarea mediului și slăbirea democrației reprezentative. Chiar și atunci când concluziile sale par excesive sau discutabile, argumentația este construită cu rigoare și susținută de o impresionantă documentare istorică.
În definitiv, aceasta este marea reușită a cărții. Clara Mattei nu încearcă să obțină acordul cititorului la fiecare pagină. Își propune ceva mai dificil: să-l oblige să-și reexamineze propriile certitudini. De ce considerăm normal ca locuințele să rămână goale în timp ce oamenii dorm pe străzi? De ce tratăm șomajul ca pe un fenomen inevitabil? De ce măsurăm succesul unei societăți aproape exclusiv prin creșterea produsului intern brut? Și, mai ales, de ce acceptăm atât de ușor ideea că actuala organizare economică este singura posibilă?
Nu toate răspunsurile oferite de Clara Mattei vor convinge. Unele vor provoca opoziție, altele vor stârni entuziasm, iar multe vor alimenta dezbateri care depășesc cu mult granițele economiei. Dar tocmai aceasta este menirea unei cărți importante. Nu aceea de a închide discuția, ci de a o deschide.
La aproape un secol după marile confruntări sociale care au urmat Primului Război Mondial și într-un moment în care inegalitățile economice, polarizarea politică și neîncrederea în instituțiile democratice revin în centrul vieții publice, „Escapefrom Capitalism” apare ca una dintre cele mai provocatoare intervenții intelectuale din dezbaterea contemporană despre capitalism. Indiferent dacă cititorul îi va împărtăși sau nu concluziile, este greu să închidă această carte fără a privi cu alți ochi relația dintre economie, putere și libertate.
George Alupoae, licențiat în artă
După ce a urmărit, pas cu pas, geneza capitalismului, mecanismele prin care acesta produce profit și instrumentele prin care își conservă stabilitatea, Clara Mattei ajunge în fața celei mai dificile întrebări din întreaga sa carte. Nu mai este vorba despre trecut și nici despre prezent, ci despre viitor. Dacă ordinea capitalistă reprezintă, așa cum a încercat să demonstreze, o construcție istorică bazată pe raporturi de putere și pe dependența majorității oamenilor de piață, atunci este legitim să ne întrebăm dacă această ordine poate fi schimbată și, mai ales, ce ar putea fi pus în locul ei.
În mod surprinzător, „Escapefrom Capitalism” nu oferă un proiect politic detaliat și nici nu propune o rețetă economică gata de aplicat. Cititorul care așteaptă un program în zece puncte pentru construirea unei societăți postcapitaliste va rămâne, probabil, dezamăgit. Clara Mattei nu scrie un manifest revoluționar și nici un manual de politici publice. Ambiția ei este alta și, într-un anumit sens, chiar mai radicală: înainte de a schimba instituțiile, spune ea, trebuie schimbat modul în care privim lumea.Aceasta este, de fapt, ideea care traversează întreaga carte.
În opinia autoarei, cea mai mare victorie a capitalismului nu constă în performanțele sale economice, ci în faptul că a reușit să se prezinte drept singura ordine posibilă. De mai bine de un secol, economia dominantă îi învață pe cetățeni că piața este expresia firească a naturii umane, că proprietatea privată asupra mijloacelor de producție reprezintă fundamentul oricărei societăți moderne și că orice încercare de a imagina altceva nu poate conduce decât la autoritarism sau la eșec economic. În aceste condiții, alternativa dispare înainte de a fi măcar discutată. Nu este respinsă în urma unei dezbateri, ci exclusă din start ca fiind imposibilă.
Mattei consideră că această convingere este principalul obstacol în calea oricărei schimbări. Tocmai de aceea insistă atât de mult asupra istoriei. Dacă actualul sistem a avut un început, înseamnă că nu este etern. Dacă a fost construit prin decizii politice și prin transformări sociale, atunci poate fi modificat prin alte decizii politice și prin alte transformări sociale. Istoria devine, în lectura sa, argumentul cel mai puternic împotriva fatalismului.
În ultimele capitole ale volumului, autoarea revine asupra unei idei formulate încă din introducere: economia nu este un mecanism exterior societății, ci expresia relațiilor dintre oameni. Din acest motiv, democratizarea vieții politice rămâne incompletă atâta vreme cât marile decizii economice continuă să fie rezervate unui număr restrâns de instituții și de actori economici. Pentru Mattei, adevărata democrație presupune ca cetățenii să participe nu doar la alegerea guvernelor, ci și la definirea regulilor care organizează producția, distribuția și utilizarea bogăției.Acesta este punctul în care cartea intră, inevitabil, pe un teren controversat.
Noțiunea de „democrație economică” este evocată mai degrabă ca un orizont decât ca un model instituțional precis. Autoarea vorbește despre recuperarea controlului colectiv asupra deciziilor economice, despre reducerea puterii capitalului privat și despre construirea unor forme de organizare care să aibă drept criteriu principal satisfacerea nevoilor sociale, nu maximizarea profitului. Rămâne însă deliberat rezervată atunci când vine vorba despre arhitectura concretă a unei asemenea societăți.
Această alegere poate fi interpretată în două feluri. Susținătorii autoarei vor spune că rolul unei intervenții intelectuale nu este acela de a redacta un plan cincinal, ci de a deschide un câmp de reflecție și de a elibera imaginația politică de constrângerile prezentului. Criticii vor observa, dimpotrivă, că tocmai lipsa unei alternative clar conturate slăbește forța demonstrației. A arăta limitele capitalismului este una; a demonstra că există un sistem superior, funcțional și democratic este cu totul altceva.
Aceasta este, probabil, principala limită a cărții și, în același timp, una dintre calitățile ei. Clara Mattei refuză soluțiile simplificatoare. Nu promite paradisuri sociale și nu întreține iluzia că există formule economice capabile să elimine definitiv conflictul, inegalitatea sau interesele divergente. În schimb, încearcă să convingă cititorul că acceptarea necondiționată a capitalismului drept singurul orizont posibil reprezintă ea însăși o alegere politică și intelectuală.
Din acest motiv, „Escapefrom Capitalism” trebuie citită mai puțin ca un manual de economie și mai mult ca un eseu de economie politică în sensul clasic al termenului. Cartea dialoghează permanent cu Adam Smith, David Ricardo, Karl Marx și Antonio Gramsci, dar discută, în egală măsură, cu problemele prezentului: creșterea inegalităților, precarizarea muncii, crizele financiare, austeritatea, degradarea mediului și slăbirea democrației reprezentative. Chiar și atunci când concluziile sale par excesive sau discutabile, argumentația este construită cu rigoare și susținută de o impresionantă documentare istorică.
În definitiv, aceasta este marea reușită a cărții. Clara Mattei nu încearcă să obțină acordul cititorului la fiecare pagină. Își propune ceva mai dificil: să-l oblige să-și reexamineze propriile certitudini. De ce considerăm normal ca locuințele să rămână goale în timp ce oamenii dorm pe străzi? De ce tratăm șomajul ca pe un fenomen inevitabil? De ce măsurăm succesul unei societăți aproape exclusiv prin creșterea produsului intern brut? Și, mai ales, de ce acceptăm atât de ușor ideea că actuala organizare economică este singura posibilă?
Nu toate răspunsurile oferite de Clara Mattei vor convinge. Unele vor provoca opoziție, altele vor stârni entuziasm, iar multe vor alimenta dezbateri care depășesc cu mult granițele economiei. Dar tocmai aceasta este menirea unei cărți importante. Nu aceea de a închide discuția, ci de a o deschide.
La aproape un secol după marile confruntări sociale care au urmat Primului Război Mondial și într-un moment în care inegalitățile economice, polarizarea politică și neîncrederea în instituțiile democratice revin în centrul vieții publice, „Escapefrom Capitalism” apare ca una dintre cele mai provocatoare intervenții intelectuale din dezbaterea contemporană despre capitalism. Indiferent dacă cititorul îi va împărtăși sau nu concluziile, este greu să închidă această carte fără a privi cu alți ochi relația dintre economie, putere și libertate.
George Alupoae, licențiat în artă
[analyse_source url=”https://www.svnews.ro/poate-fi-depasit-capitalismul-intre-utopie-si-provocare-episodul-4-al-recenziei-eseu-dedicate-volumului-escapefrom-capitalism-de-clara-mattei/545613/”]