În a treia zi a lunii iulie, Biserica Ortodoxă Română îi cinstește pe Sfântul Mucenic Iachint, pe Sfântul Ierarh Anatolie, Patriarhul Constantinopolului, precum și pe Sfinții Mucenici Teodot și Teodota, Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot și Golinduh, alături de Sfinții Mucenici Marcu și Mochian.

Este o zi în care sinaxarul ne pune înainte chipuri de creștini din primele veacuri, care au mărturisit credința în Hristos cu prețul vieții, dar și un mare ierarh care a păstorit Biserica într-o epocă de frământări dogmatice.

Sfântul Mucenic Iachint, tânărul postelnic al împăratului Traian

Cel dintâi pomenit în această zi este Sfântul Mucenic Iachint, numit în Viețile Sfinților „cubicularul” sau postelnicul, după dregătoria pe care o avea la curtea imperială de la Roma.

Născut în Cezareea Capadociei, Iachint a ajuns de tânăr în slujba împăratului Traian (98–117), stând în apropierea acestuia și slujind la mesele imperiale. Deși trăia în mijlocul unei curți păgâne, tânărul își păstra în taină credința creștină, ducând o viață de înfrânare, curăție și blândețe.

Încercarea sa a venit pe când avea doar douăzeci de ani.

Împăratul a poruncit o mare sărbătoare închinată zeilor, la care toți slujitorii palatului erau datori să aducă jertfe idolilor. În timp ce ceilalți îl însoțeau pe împărat la templu, Iachint s-a retras într-o cămăruță și s-a rugat adevăratului Dumnezeu.

Descoperit și pârât împăratului că este creștin, el a mărturisit deschis credința sa și a refuzat să jertfească idolilor. Pentru aceasta a fost bătut, biciuit și aruncat în temniță.

Chinul cel mai subtil abia atunci a început: singura hrană care i se aducea în închisoare era carnea jertfită idolilor.

Socotind că a gusta din ea ar însemna o lepădare de Hristos, tânărul mucenic a refuzat-o zi după zi, vreme de aproape patruzeci de zile, hrănindu-se doar cu rugăciunea și cu darul Duhului Sfânt.

Tradiția Bisericii istorisește că, atunci când străjerii au intrat în temniță, l-au aflat pe sfânt adormit în Domnul, iar încăperea era plină de o lumină nespusă și de bună mireasmă, îngerii stând în chipul unor tineri luminoși împrejurul trupului său, cu lumânări în mâini.

Sfântul Iachint și-a dat sufletul la Roma, în ziua de 3 iulie, iar evlavia populară îl cinstește ca ocrotitor al tinerilor și al celor sărmani, pildă de statornicie pentru orice creștin chemat să-și păstreze credința în mijlocul unei lumi potrivnice.

Sfântul Anatolie, Patriarhul Constantinopolului

Alături de tânărul mucenic, Biserica îl pomenește pe Sfântul Ierarh Anatolie, care a păstorit scaunul Constantinopolului în veacul al V-lea, până la trecerea sa la Domnul, în anul 458.

Originar din Alexandria Egiptului, Anatolie a fost mai întâi cleric al Bisericii alexandrine, iar apoi a fost ridicat pe tronul patriarhal al capitalei imperiale, într-o vreme în care Biserica era tulburată de erezia monofizită, care nega deplinătatea firii omenești a Mântuitorului.

Numele său rămâne legat de Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, la ale cărui lucrări a avut un rol de seamă.

Acest sinod a formulat învățătura ortodoxă despre cele două firi ale lui Hristos, dumnezeiască și omenească, unite în chip neamestecat și nedespărțit într-o singură persoană.

Sfântul Anatolie este cinstit și ca imnograf, tradiția atribuindu-i alcătuirea unor stihiri care se cântă până astăzi la slujbele Vecerniei.

Chipul său ne amintește că sfințenia nu se arată doar în mucenicie, ci și în slujirea răbdătoare a adevărului de credință și în grija pentru unitatea Bisericii.

Ceilalți sfinți din Sinaxar

Sinaxarul zilei mai cuprinde pomenirea Sfinților Mucenici Teodot și Teodota, Diomid, Evlampie, Meliton, Petru, Asclipiodot și Golinduh, precum și a Sfinților Mucenici Marcu și Mochian.

Despre acești mărturisitori din vremea persecuțiilor s-au păstrat puține amănunte, dar Biserica îi cinstește laolaltă, ca pe o ceată de ostași ai lui Hristos care au pecetluit cu sângele lor credința. Pomenirea lor, chiar și atunci când istoria le-a păstrat doar numele, ne arată că nicio jertfă adusă lui Dumnezeu nu rămâne uitată.