Imediat după declanșarea celei de 78-a mari schisme liberale, cea cu Veștea versus Bolojan, așteptam ca filiala Timiș a PNL să intre în hibernare. Cumva trebuiau să facă, să închidă filiala vreo două săptămâni, să înghită cheia, să zică că deratizează sau că au vreun caz de boală grav molipsitoare. Era complicat să ai o reacție decentă de poziționare dacă te cunoști a fi o filială anexă a PSD în Timiș. Ce să zici? Nu puteai să te bați prea tare cu PSD, când jucătorii tăi poartă deseori tricourile lor. Dar nici nu puteai să te dai cu Veștea, oricâtă tragere ar fi fost în direcția asta, de vreme ce trei șefi din filială au întreținut relația cu Bolojan din considerente puternic bihorene.

Dar n-au înghițit cheia și nici n-au plecat în concediu. Președintele filialei Timiș, deputatul Marilen Pirtea, a vorbit frumos, ca și cum nu era el, nu era filiala lui, dezbărat de dependențe politice, în fine. A zis că liberalismul în România nu mai poate continua așa, cu comenzi venite de la PSD, că trebuie susținut președintele Bolojan, poziție aliniată perfect cu ale puternicelor filiale liberale din vest: Arad, Bihor, Cluj, chiar și Caraș-Severin. Ceva în direcția amendării atacului PSD, dar clar poziționat, nu cu fundul în două luntri, cum ne-am fi așteptat să funcționeze filiala Timiș a PNL.

Doar că filiala are multă treabă până la a spune că totul e OK. Am văzut pe scena congresului pro-Bolojan lideri liberali de Timiș strecurați printre căpetenii PNL angajate în războiul cu PSD, dar care vin acasă și se pierd natural printre lideri pesediști față de care au uitat complet că au o luptă de dus. Filiala Timiș a PNL a ajuns la un moment dat atât de bolnavă de uselism, beteșug care a transformat lent componenta liberală în slugă la PSD, încât e greu de crezut că totul se vindecă printr-un comunicat de presă și un vot la congres date de lideri ca Marilen Pirtea și Alin Popoviciu.

PNL Timiș nu poate defila cu un steag la București și cu altul la Timișoara. Mergea până acuma, acuma nu mai merge, iar dacă va merge, va merge prost. Trebuie lămurite niște lucruri în organizație. Nu se poate să te uiți la Bolojan ca la Dumnezeu, să vezi că omul ăla când n-a fost sigur de ceva în partid a convocat forul de conducere liberal pentru o nouă confirmare, culminând cu congresul, iar tu acasă să o lălăi, să te faci că plouă, luând lumină de la PSD. Fără o dezbatere, fără un curent care să încerce resetarea filialei la ultima „salvare” cât de cât sănătoasă.

Înainte de localele din 2024, cu președinte în funcție la consiliul județean, PNL Timiș a fost demontată și vândută „la bucată” spre PSD, ca la șrot, deși pesediștii nu cumpără pentru mașinile lor piese de la șrot. Primari îndepărtați au ales să funcționeze în PSD, chiar fără să oficializeze trecerea, iar ceilalți edili PNL au ajuns în pragul disperării când conducerea organizației Timișoara a început să critice PSD, stricându-le relația cu Alfred Simonis, președintele C.J. Timiș. Un fel de șef USL Timiș pentru nostalgici, beneficiarul deciziilor politice din 2024, citite atunci ca un abandon al PNL Timiș în fața intereselor PSD de către conducerea centrală liberală.

PNL Timiș ar putea pleca de la prima victimă, fostul președinte Alin Nica, cu condiția ca acesta să mai aibă energie pentru o astfel de luptă, să mai aibă „pumni” de dat și de luat în viața politică. Numai că nici pe vremea lui Alin Nica PNL Timiș n-a fost un exemplu de bune practici. Lucrurile sunt mult prea complicate, resemnarea lasă urme, „bolojani” din ăștia încăpățânați nu avem în fiecare județ, să țină la tăvăleală, iar încăpățânarea nu poate fi un bun aliat într-o Timișoară în care partenerul de la centru, USR, ți l-ai configurat ca principal adversar politic local. Iar izolarea PSD-ului și a lui Alfred Simonis pot avea ca efect pauzarea unor investiții și alte blocaje politice înainte de alegerile din 2028. Greu să fii liberal în Timișoara anului 2026.