FOTO! Învățătoarea Doina Bîrsan, din Odobești, și-a luat rămas bun în aplauzele colegilor

După o carieră impresionantă, de 47 de ani și 8 luni, învățătoarea Doina Bîrsan și-a încheiat misiunea la Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu” Odobești. Un dascăl foarte apreciat, sever, dar și iubit, a lăsat o amprentă de neșters asupra generațiilor de elevi care au pășit cu sfială în sălile de clasă.

Colegii au aplaudat-o și i-au oferit flori și o plachetă, în semn de aleasă prețuire pentru o viață dedicată educației. Directorul liceului a evidențiat activitatea deosebită și implicarea de care a dat dovadă Doina Bîrsan, punând în lumină cât de important e un învățător pentru dezvoltarea ulterioară a unui elev, dascălul de școală primară ușurând munca celor care îi preiau pe școlari la clasa a cincea.

„Doamna Bîrsan este un învățător de modă veche, care a accentuat anumite discipline, un învățător care a preferat să aștepte dirigintele de la clasa a cincea să ia legătura cu dumneaei, să-i spună păsurile clasei respective, să cunoască elevii și abia pe urmă dirigintele să încerce să judece prin propriii ochi. Astăzi, credeți-mă, nu am mai văzut o asemenea practică demult”, a afirmat Nelu Taman, directorul unității de învățământ.

Fostul director al liceului, Neculai Florea, a avut numai cuvinte de laudă la adresa învățătoarei, exprimând în spirit de glumă că pensionarii au început să îngroașe rândurile:

„Eu mă bucur că sindicatul pensionarilor se mărește, cu atât mai mult cu cât sunt mai mulți pensionari decât salariați și aș spune despre doamna Bîrsan, cu care am lucrat și eu lungă vreme, că e o învățătoare de bază, care cu siguranță a făcut lucruri extraordinare pentru copiii cu care a lucrat. Om serios din toate punctele de vedere”.

Acesta i-a dedicat și niște versuri: „Tare mare să vă fie, lungă dacă s-ar putea, să ajungă să rămâie la nepoți, tare aș vrea, ca bunica să mai poată să le dea, ca să le ajungă, zi de zi, chiar luna toată, dacă pensia e lungă. Așadar, un la mulți ani sănătoși, din sută scazi, la nepoți să le dai bani, că doar ce e suta azi? În cinci cuvinte, mărișoară, foarte lungă, la nepoate să le-ajungă!”.

Doina Bîrsan a avut cuvinte pline de înțelepciune pentru colegii de la școală, considerând că ceea ce lasă în urmă e mai prețios decât un salariu.

„Am dat și eu de greu în ultimii ani. Generațiile sunt complicate, copiii sunt cum sunt. Dincolo de salariu, nu știu dacă mai am un salariu pe card înainte de pensie, dar când citesc mesajele și mă întâlnesc cu foștii elevi, am emoții și asta înseamnă că am lăsat ceva în urma mea și la acest lucru trebuie să vă gândiți și când noi vom fi uniți și cu iubire pentru ce e în jur, va merge bine și țara.

Trăiți fiecare zi, bucurați-vă, treceți peste greutăți, până la urmă eu am iubit școala asta, nu am căutat să plec. Îmi pare rău că îi las pe copiii aceștia, dar așa trebuia. Ne supărăm, îi mai criticăm pe copii, noi trebuie să îi învățăm pe copii și ce e munca și ce e punctualitatea. Viitorul noi îl construim. Vorbesc din experiența mea.

Azi te superi, îți trece a doua zi și intru apoi în clasă cu gândul ce mai fac, ce mai schimb. Și atunci când vă veți întâlni, copiii vă iubesc și vă salută cu drag. Mă întâlnesc cu bunici și părinți prin Focșani și mă opresc și eu nu îi mai cunosc și înseamnă că lăsăm ceva în urma noastră. Tot ce facem bine, facem pentru sufletul nostru. Cel mai mult mă bucur că nu mă mai trezesc la 5 și jumătate”, a spus cu emoție în glas, Doina Bîrsan, care a făcut zeci de ani naveta de la Focșani la Odobești.

Profesor Ema Dragomir, Liceul Teoretic „Duiliu Zamfirescu” Odobești