Subiectul respectului pe care țara noastră îl trezește între celelalte state este unul arhicunoscut și nu aș fi revenit asupra lui dacă nu ar fi fost, recent, trei cazuri care arată ce comportament jalnic manifestă statul român în arena internațională.

Cel mai recent, cel care m-a determinat să scriu aceste modeste rânduri, este cel al primarului Clujului, Emil Boc.

Fostul activist al PCR a anunțat că nu are de gând să permită folosirea drapelului și imnului Rusiei pentru sportivii din această țară care participă la Cupa Mondială de Gimnastică, găzduită de orașul său.

Motivul? Acestea sunt simbolurile unui „stat agresor”, și el nu va permite să fie „folosite într-o țară a Uniunii Europene, la Cluj, țară care și-a exprimat de atât de multe ori poziția împotriva agresiunii Rusiei raportată la Ucraina și, de asemenea, Uniunea Europeană care a rămas fermă în a condamna actul de agresiune a Rusiei la adresa Ucrainei”.

Afirmațiile lui Boc sunt cu atât mai stupefiante, cu cât competiția nu este organizată de Primărie, ci de Federația Internațională de Gimnastică, instituție care permite folosirea acestor simboluri.

Cu alte cuvinte, părerile domnului Boc sunt irelevante în chestiune. Mai mult, Emil Boc bagă în rahat și Federația Română de Gimnastică, pusă să explice forurilor internaționale aberațiile unui primar de provincie din România.

Ce este, însă, cu-adevărat strigător la cer este dubla măsură: dl Boc nu este deranjat de prezența altor state agresoare, precum Statele Unite și Israel, care bombardează și Iranul, Libanul sau Fășia Gaza.

Nu o spun eu, ci experți occidentali în drept internațional. Dar aceste agresiuni sunt acceptabile, pentru că sunt de-ai noștri, nu domnul Boc?

De fapt, Emil Boc nu este interesat de vreun principiu, ci doar să arate cât de „european” și „antiputinist” este el, la Cluj.

Acest gen de dublă măsură este grotesc și le repugnă atât aliaților cât și adversarilor statului român.

Atitudinea lui Boc vine pe fondul scandalului cu drona ucraineană de la Constanța.

Emil Boc este deranjat și agresat de potențiala intonare a imnului Rusiei, dar nu este deranjat că o dronă ucraineană era să arunce în aer Portul Constanța, creând un dezastru greu de estimat.

Când zic „Boc”, mă refer la instituțiile statului și elitele țării, în general. Situația de la Constanța este infinit mai gravă decât afișarea unui steag al rusiei într-o competiție organizată de occidentali, așa cum a spus-o chiar fostul președinte al României, Traian Băsescu.

Am trecut milimetric pe lângă un dezastru de proporții, care ar fi avut consecințe incalculabile pentru întreaga țară. A schițat elita politică a țării (din care face parte și Emil Boc) vreun gest de revoltă?

Faptul că Ucraina este aliată este un factor agravant, nu o circumstanță atenuantă.

Faptul că nici măcar n-am solicitat scuze publice acestei țări ne descalifică atât în ochii ucrainenilor, cât și în ochii celorlalte state de pe mapamond.

Să privim aceste incidente prin ochii unui grec, ai unui american sau argentinian: adică nu ai nicio problemă că unii vor să-ți arunce în aer cel mai mare port al țării, dar tuni și fulgeri împotriva unor „simboluri” de la o competiție internațională, care nu te afectează cu absolut nimic.

Ce credibilitate poate avea o astfel de țară? Zero. Cum poți să respecți pe cineva care nu se respectă pe sine și se arată de o slugărnicie dusă la extrem?

De ce? Pentru că statele care au credibilitate și putere, se comportă exact opus. Polonia este aliata Ucrainei, dar își poate apăra interesele. La fel și Grecia. La fel și Bulgaria. Italia este aliata Statelor Unite, dar nu acceptă să fie călcată în picioare. Și exemplele pot continua.

Și ca să închei, folosesc al treilea exemplu, furnizat chiar zilele astea de naționaliștii patriei: în proiectul de lege al SOS privind unirea, din formularea textului înțelegem că România este entitatea care a fost o provincie a Moldovei, nu invers.

Are dreptate Traian Ungureanu: suntem un jalnic Eurolîc.