Îndepărtarea de lectură

E o certitudine, din păcate, îndepărtarea generației tinere de lectură. Trebuie să admitem că majoritatea adolescenților anului 2026 nu mai consideră cititul unei cărți o îndeletnicire uzuală. L-aș compara, ca frecvență, cu un sport extrem, dar am impresia că pe acesta îl practică mai des. Confundându-mă cu generația lor mă întreb ce să caute o carte în decorul gadgetuat al vieții lor, dominată de explozia aplicațiilor de pe dispozitivele smart? 

Informația este absolut necesară pentru a desăvârși orizontul cultural al unui tânăr. Modul în care se obține fondul ei nu mai contează atât de mult într-o perioadă în care cartea tipărită a devenit resursa cea mai costisitoare din toate punctele de vedere. 

Hârtia nu mai atrage… Ecranele au înlocuit paginile, iar gestul simplu de a răsfoi a fost substituit de un scroll mecanic, aproape reflex. Totul pare mai rapid, mai accesibil, mai eficient, informația este sintetizată. În această eficiență aparentă, se pierde ceva esențial: răbdarea de a înțelege în profunzime, bucuria descoperirii lente, dialogul interior pe care doar lectura autentică îl poate genera.

Nu tehnologia este, în sine, problema. Dimpotrivă, ea oferă oportunități extraordinare de acces la informație, favorizează cunoașterea și creează punți între oameni și idei. Însă modul în care este utilizată devine definitoriu. 

Când aplicațiile devin un scop în sine, iar nu un mijloc, cultura riscă să fie redusă la fragmente superficiale, consumate rapid și uitate la fel de repede. Cum altfel un argou de tipul 67 poate înlocui expresiile noastre neoașe care de multe ori descrețeau frunțile („Las-o, bă, că merge-așa!”). 

Cartea, fie ea tipărită sau digitală, nu este doar un depozitar de informații, ci un exercițiu de formare. Ea cultivă gândirea critică, dezvoltă imaginația și oferă acel tip de concentrare profundă pe care niciun flux de notificări nu îl poate înlocui. În fața unei cărți, cititorul nu este doar un receptor pasiv, ci un partener de dialog.

De acord! Și epoca literară s-a schimbat semnificativ, adaptându-se preferințelor noilor generații de cititori. Dacă romanul „Singur pe lume” al lui Hector Malot propune o lectură complexă, cu descrieri ample și teme profunde despre maturizare și supraviețuire, seria „Jurnalul unui puști” de Jeff Kinney folosește un limbaj accesibil, ilustrații și un ritm alert, făcând lectura mai atractivă și mai ușor de parcurs pentru tineri. Am ales câte un fragment din fiecare operă. 

„Dar în aceeaşi clipă apărură în galerie vreo şapte-opt lămpi, alergînd spre noi. Apa ne trecea de genunchi; fără să ne mai aplecăm, o atingeam cu mîna. Nu era o apă domoală, ci un puhoi, un vîrtej turbat care smulgea totul în cale şi învîrtea buştenii ca pe nişte fulgi. Oamenii care veneau în fugă spre noi şi ale căror lămpi le zărisem voiau să treacă prin galerie ca să ajungă la treptele și la scările din apropiere” – Singur pe lume.

„În sfârşit, prima săptămână de școală s-a terminat, așa că astăzi am dormit până târziu. Majoritatea copiilor se trezesc devreme sâmbata, ca să se uite la desene sau ceva, dar eu nu. Singurul motiv pentru care mă ridic din pat tot weekendul este că, pană la urmă, nu-mi mai pot suporta gustul propriei respirații” – Jurnalul unui puști.

Deși literatura contemporană a devenit mai accesibilă tinerilor, lectura unor opere mai complexe rămâne esențială pentru dezvoltarea intelectuală. Spre deosebire de „Jurnalul unui puști”, care oferă o lectură rapidă și relaxantă, „Singur pe lume” solicită atenție, răbdare și capacitatea de a înțelege situații și emoții mai profunde. 

Prin descrieri detaliate, un vocabular mai bogat și teme complexe, astfel de cărți contribuie la dezvoltarea gândirii critice, a imaginației și a exprimării. De aceea, lectura complexă nu ar trebui înlocuită, ci păstrată ca un mijloc important de formare culturală și personală.

Poate că soluția nu constă în a opune cartea tehnologiei, ci în a le reconcilia. Cum ar fi să transformăm dispozitivele smart din surse de distragere în instrumente de lectură și învățare? Să instalăm o aplicație eBook și să îi acordăm aceeași atenție ca rețelelor de socializare. Astfel tinerii nu doar accesează informația, ci o și selectează, o înțeleg și încet – încet vor reuși să o integreze într-un sistem coerent de valori și cunoștințe.

Astfel, lectura nu ar mai părea un „sport extrem”, ci ar redeveni ceea ce a fost mereu: un mod firesc de a crește, de a înțelege lumea și, mai ales, de a ne înțelege pe noi înșine.

Adrian MATEI, membru al Uniunii Scriitorilor din România