[analyse_image type=”featured” src=”https://s1.ziareromania.ro/?mmid=68bb556b1b338ffdf6″]
Cercetătorii au descoperit că oamenii respiră printr-o singură nară, pe rând. Care este motivul
Puțini oameni observă acest lucru în timpul zilei, dar respirația nazală nu este perfect simetrică. În mod normal, una dintre nări lasă să treacă mai mult aer, în timp ce cealaltă are o rezistență mai mare. După un interval, rolurile se inversează. Fenomenul este cunoscut în medicină drept **ciclul nazal** și nu înseamnă că o nară se închide complet, ci că fluxul de aer este distribuit diferit între cele două fose nazale.
Un studiu publicat în 2016 în PLOS ONE, de Roni Kahana-Zweig și colaboratorii săi, arată că fluxul de aer este mai mare într-o nară decât în cealaltă din cauza unei obstrucții temporare și asimetrice produse de țesutul erectil din interiorul nasului. Această obstrucție alternează între cele două părți, iar cercetătorii au observat, în înregistrări de 24 de ore, că durata dominației unei nări diferă între veghe și somn și poate fi influențată inclusiv de poziția corpului.
Explicația imediată ține de sistemul nervos autonom, adică de acea parte a sistemului nervos care controlează procese involuntare precum ritmul cardiac, dilatarea vaselor de sânge sau secrețiile. În nas, acest control modifică volumul țesutului vascular din cornetele nazale. Când o parte se congestionează ușor, pasajul devine mai îngust și aerul trece mai greu. Când cealaltă parte se decongestionează, devine pasajul principal pentru respirație. Studiul din *PLOS ONE* notează că dominația simpatică este asociată cu vasoconstricție și decongestionare într-o nară, în timp ce activarea parasimpatică este asociată cu vasodilatație și congestie în cealaltă.
Întrebarea mai importantă este de ce ar avea corpul nevoie de un asemenea mecanism. Un răspuns vine dintr-un studiu publicat în 2015 în BioMedical Engineering OnLine, în care David E. White, Jim Bartley și Roy J. Nates au folosit un model computațional al respirației nazale. Concluzia lor: ciclul nazal ajută căile aeriene superioare să împace două funcții care cer condiții diferite — încălzirea și umidificarea aerului inspirat, pe de o parte, și eliminarea particulelor sau agenților patogeni prin mucus și mișcarea cililor, pe de altă parte. Nara prin care trece mai mult aer preia mai mult din sarcina de încălzire și umidificare, dar mucoasa ei se poate deshidrata mai mult; nara cu flux redus are timp să păstreze un strat de mucus suficient de hidratat pentru curățare. Apoi rolurile se schimbă.