Voltaire respingea categoric ateismul materialist de pe vremea vieții lui, un secol 18 caracterizat de începutul Revoluției industriale.

Credea în Dumnezeu, dar era mai degrabă un deist…și asta probabil datorită și ipocriziei, a abuzurilor și fanatismului Bisericii Catolice.

Așa a apărut și iluminismul francez, Voltaire fiind unul dintre proeminenții acestui curent, ca scriitor și filozof. A și criticat dur biserica, cea catolică bineînțeles, care era majoritară în apus.

Să nu uităm că la începutul secolului 18, la Istanbul din ordinul sultanului Ahmed al treilea, mulți diplomați și clerici ai apusului ipocrit, au asistat nepăsători la un spectacol grotesc prin care era asasinată Familia Domnitorului Constantin Brâncoveanu…pe 15 august 1714.

Cred eu, că dacă Voltaire se năștea ortodox, era probabil un creștin practicant, ca și Brâncoveanu…și nu un deist. Pentru că Voltaire credea în existența lui Dumnezeu.

Iar iluminismul a apărut practic în Franța, pe un fond de nedreptate socială, promovând rațiunea, știința și emanciparea oamenilor prin educație…culminând cu Revoluția franceză de la 1789, care se pare că a omorât vreo două sute de mii de oameni.

De exemplu în România, curentul iluminist a apărut prin intermediul Școlii Ardelene și a avut ca principal scop trezirea conștiinței naționale, arătând că poporul român are origine latină.

În Ardeal, românii erau oprimați de habsburgi, iar Ortodoxia a fost practic înăbușită în sânge.

Ori Voltaire a militat fervent pentru libertatea de exprimare și toleranța religioasă, raportându-se evident, Bisericii Catolice din acea vreme. De asta cred că dacă se năștea ortodox, nu mai era un deist.

În acest context, n-a fost un necredincios, ci a respins clar ateismul materialist.

El a considerat de asemenea că Universul nu este rezultatul hazardului, ci că mai degrabă ordinea matematică și complexitatea lui, care e practic perfecțiune, nu poate fi creată decât de un arhitect perfect, care e Dumnezeu.

În sprijinul afirmației că Dumnezeu există și că El a creat Universul, a venit cu Argumentul ceasornicarului, la care ateii ar trebui să reflecteze profund. „L’univers m’embarrasse, et je ne puis songer / Que cette horloge existe et n’ait pas d’horloger.”(„Universul mă încurcă și nu pot să-mi imaginez / Că acest ceas există și nu are un ceasornicar.”)

Post scriptum: am scris aceste rânduri, inspirat fiind din predica Părintelui Traian de ieri…de la Sfârșitul Sfintei și Dumnezeiești Liturghii.