La 16 iunie 2026, Marea Cameră a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o hotărâre în cauzele conexate C-188/24 (WebGroup Czech Republic și NKL Associates) și C-190/24 (Coyote System), prin care a clarificat în ce condiții un stat membru poate impune reguli proprii furnizorilor de servicii online stabiliți în alte state ale Uniunii.

Decizia a fost dată de un complet de cincisprezece judecători, sub președinția lui Koen Lenaerts, ca răspuns la întrebări preliminare adresate de Consiliul de Stat al Franței.

Asociația Pro Vita București, implicată de peste 20 de ani în lupta contra pornografiei, a salutat hotărârea, considerând-o un pas înainte pentru protecția minorilor în fața acestui flagel.

Contextul: două litigii, o singură întrebare de fond

Cele două cauze au fost reunite pentru că ridicau aceeași problemă juridică de bază: poate Franța să aplice reguli naționale unor furnizori de servicii ale societății informaționale stabiliți în alte state membre?

În cauza C-188/24, companiile cehe WebGroup Czech Republic și NKL Associates, care operează site-uri pornografice și sunt înregistrate la Praga, contestau obligația de a implementa sisteme de verificare a vârstei. Această obligație decurge din articolul 227-24 din Codul penal francez, care interzice punerea conținutului pornografic la dispoziția minorilor, ale cărui condiții tehnice fuseseră detaliate printr-un decret din 7 octombrie 2021.

Autoritatea franceză de reglementare a audiovizualului, ARCOM, emisese notificări formale către cei doi operatori.

În cauza C-190/24, compania franceză Coyote System contesta interdicția de a retransmite informațiile semnalate de utilizatori cu privire la anumite controale rutiere ale poliției pe teritoriul francez.

Ambii reclamanți invocau principiul „țării de origine” consacrat de Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic.

Potrivit acestui principiu, serviciile care intră în „domeniul coordonat” sunt supuse, în principiu, doar legislației statului membru în care este stabilit furnizorul, ceea ce urmărește să asigure libera circulație a serviciilor în interiorul Uniunii.

Avocatul general Maciej Szpunar își prezentase concluziile la 18 septembrie 2025, recomandând în mare parte soluțiile pe care Curtea le-a adoptat ulterior.

Ce a decis Curtea asupra verificării vârstei

Curtea a confirmat că măsurile franceze intră în domeniul coordonat al directivei. Ca regulă, directiva interzice statelor membre să impună obligații generale și abstracte furnizorilor stabiliți în alte state — de exemplu, o obligație generală de verificare a vârstei nu ar fi, în sine, admisibilă.

Totuși, Curtea a stabilit că un stat membru poate deroga de la principiul țării de origine atunci când sunt îndeplinite mai multe condiții: existența unui interes public specific, o măsură îndreptată împotriva unei entități determinate și respectarea principiului proporționalității.

De regulă, statul trebuie mai întâi să solicite autorității din țara de origine să acționeze și să notifice Comisia Europeană, cu excepția situațiilor de urgență.

Întrucât ARCOM emisese notificări concrete adresate operatorilor vizați, Curtea a apreciat că exista un interes public clar în a împiedica accesul minorilor la pornografie și că măsura era de natură să fie proporțională. Verificarea finală a proporționalității rămâne însă în sarcina instanței naționale.

Asupra răspunderii intermediarilor. A doua parte a hotărârii, care decurge din cauza Coyote System, are un impact mult mai larg asupra economiei digitale.

Curtea a analizat articolul 14 din Directiva 2000/31, care scutește furnizorii de servicii de găzduire de răspundere pentru conținutul generat de utilizatori, cu condiția ca furnizorul să nu aibă nici cunoștință, nici control asupra acelui conținut.

Curtea a stabilit că un operator care determină, prin intermediul unui algoritm, în ce condiții, cum și în ce ordine de prioritate este distribuită informația în cadrul serviciului său exercită un control asupra acelei informații.

Acest control, chiar exercitat prin procese algoritmice aparent automate și pasive, înlătură beneficiul scutirii de răspundere. Potrivit hotărârii, condițiile referitoare la cunoaștere și la control prevăzute la articolul 14 sunt alternative și autonome.

Reacții și implicații

Mai mulți juriști au subliniat că a doua parte a hotărârii ar putea fi cea mai consecventă pe termen lung, întrucât slăbește semnificativ așa-numita „apărare a găzduirii”, una dintre protecțiile-cheie împotriva răspunderii intermediarilor în dreptul Uniunii.

Comentatori din domeniu au observat că platformele nu pot beneficia simultan de limitarea răspunderii pe baza neutralității și de libertatea de a decide ce conținut promovează, sugerează sau suprimă.

Au fost ridicate și întrebări privind raportul dintre dispozițiile Directivei privind comerțul electronic și cele ale noului Regulament privind serviciile digitale (DSA), a cărui formulare diferă, ceea ce ar putea genera viitoare trimiteri preliminare.

Pe plan practic, autoritatea franceză ARCOM a declarat pentru Libération că a constatat o scădere medie de 24% a numărului de minori care accesează aceste site-uri de la intrarea în vigoare a regulilor.

Hotărârea se înscrie într-un context european și internațional mai larg, în care verificarea vârstei a devenit un subiect de actualitate: în Regatul Unit, aplicarea cerințelor din Online Safety Act a început în iulie 2025, iar Uniunea Europeană lucrează la propria aplicație de verificare a vârstei.