[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/vrancea-pietonilor-in-fata-noilor-provocari-urbane-cand-trotuarul-nu-mai-este-doar-al-celor-care-merg-pe-jos/mediaPool/ugaM2Xk.png”]
Vrancea pietonilor în fața noilor provocări urbane: când trotuarul nu mai este doar al celor care merg pe jos
|
Profesorul Costică Neagu analizează transformările care complică viața de zi cu zi, de la siguranța pietonilor pe trotuarele din orașe până la schimbările de valori și comportamente care influențează societatea contemporană.
VIAȚA MERGE COMPLICÂNDU-SE! (2)
De câtva timp, observăm că ,,plimbarea sau mersul perpedes”, pe trotuar, în parc sau în alte locuri pietonale, a devenit o adevărată aventură.
Pe lângă aglomerația de pe drumurile publice, tot mai mare chiar în orele de lucru, pe lângă agresivitatea tot mai mare cu care ești ,,întâmpinat” de trecători, ca să nu mai vorbim de conducătorii auto, trotuarul a fost invadat de o mulțime de mijloace de transport (biciclete, trotinete mecanice, scutere etc.), e drept, nu toate sunt letale, dar destul de periculoase pentru copii, bătrâni, oameni cu dizabilități sau… gurăcască. Nu poți merge pe trotuar ca înainte, fără să fii atent la fiecare pas, nu doar privind în față, dar și la orice oprire sau pas făcut în dreapta sau în stânga, ca să nu mai vorbim de trecerile de pietoni fără semafor sau la sensurile giratorii, la fel de riscante atât pentru pietoni, cât chiar și pentru conducătorii auto.
Surprins de aceste situații în care agresivitatea este tot mai acceptată și… chiar legalizată prin regulamente sau se ,,închid ochii” până când se întâmplă câte-o nenorocire.
Am consultat mai multe dicționare ale limbii române din epoci diferite (sec. XIX – prezent), să vedem definiția cuvântului trotuar și am găsit următoarele definiții:
● trotoar – spațiu rezervat pedeștrilor de-a lungul stradelor sau drumurilor (fr. trottoir), (Lazăr Șăineanu – Dicționar universal al limbii române, ed. I, 1896);
● trotuar, trotuare, n. – spațiu marginal (asfaltat), de-a lungul unei străzi, mai ridicat decât partea carosabilă, rezervat circulației pietonilor… (Lazăr Șăineanu – Dicționar universal al limbii române, ed. 1939);
● trotuar, (a merge în trap, a merge) Prispa stradei pe unde oamenii merg ca să nu-i calce vehiculele. (Augustin Scriban – Dicționarul limbii românești, 1913, 2023 – ediție anastatică);
● trotuar, porțiune special amenajată de-a lungul unei străzi, de obicei mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. (Mic dicționar enciclopedic, 1978).
● trotuar, porțiune special amenajată de-a lungul unei străzi, mai ridicată decât partea carosabilă, rezervată circulației pietonilor. (Internet și AI)
Parcurile au devenit tot un fel de capcane pentru oamenii veniți să se relaxeze, să mediteze și chiar să se distreze, chiar dacă pe afișele prin care se reglementează regimul parcurilor se interzice circulația bicicletelor trotinetelor sau animalelor de companie.
Între toate ființele de pe pământ, singur omul are empatie cu extremele sale – simpatie și antipatie. Atenți la aceste atribute ale omului, încercăm să vedem care este izvorul acestor manifestări.
De-a lungul existenței sale, omul s-a desprins de animalitate prin: limbajul articulat (,,La-nceput a fost cuvântul!”), munca (numai omul muncește, celelalte vietăți se conduc după instinct), organizarea socială. Întreaga istorie a umanității este un lung drum al muncii – fizică și intelectuală – creând valori autentice, acceptate de toată lumea, chiar și stratificarea socială obținută prin muncă.
Atunci când munca n-a mai fost motorul bunăstării, când a fost înlocuită cu nemunca, cu dictatura politică, socială, cu dictatura majorității sau a minorității, când regulile sunt ignorate și încălcate cu bună știință sau cu dictatura bunului plac, o societate își pierde echilibrul.
Totul începe de la lucruri mărunte, pe care ni le sesizează limba neamului – Limba este îmbrăcămintea sufletului! (SM) – dar noi numai de asta nu avem timp. Mergem cu ochii deschiși cu România ,,în gard”! Tot pățitu-i priceput. Noi o pățim la fiecare pas, dar nu înțelegem nimic. Am pățit-o când cu ,,secera și ciocanul”, apoi cu întovărășirea, cu colectivul, cu tovarășii, ,,cu lumina vine de la răsărit”, dar n-am scos niciun strigăt de revoltă și de solidaritate cu cei care zăceau în închisori, care au fost aruncați în gropi comune sau fost aruncați în stradă ca ,,chiaburi, exploatatori, dușmani ai poporului” etc.!!!
Astăzi, cu aceeași sfântă inconștiență, râdem sau zâmbim când partidele sunt denumite ,,grupuri de interese” (ale cui!?), iar hoții sunt ,,băieți deștepți”. Oficial ,,încălcăm drepturile omului” dacă afișăm nominal rezultatele la bacalaureat, la alte examene naționale sau la sfârșitul anului școlar, dacă-i punem la muncă, iar serbările școlare la grădiniță se numesc azi – ,,petreceri”.
Oare nu cumva este aici o aversiune mascată față de muncă sau e un amestec intenționat al valorilor!
Din toate acestea, se nasc toate adversitățile care ne complică viața în permanență: conflicte între partidele politice, conflicte de interese, conflicte între școală, familie și comunitate; tensiuni între profesori, elevi, părinți și invers, agresivitate tot mai mare pe stradă, accidente pe trotuar sau pe trecerile de pietoni, indiferență față de situația aproapelui, gregarismul și exclusivismul politic, social și național, care vasăzică începe să lipsească cu desăvârșire! A la votre!
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Vrancea între democrație și „tătuci”: reflecția scriitorului Gheorghe Mocanu despre obsesia românilor pentru salvatori politici
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/rubrici/opinii/vrancea-pietonilor-in-fata-noilor-provocari-urbane-cand-trotuarul-nu-mai-este-doar-al-celor-care-merg-pe-jos”]