Lacul Lepădatu, oaza de liniște, ascunsă în Ținutul Buzăului

De câte ori apucăm drumuri lăturalnice ale munților ce ne stau de strajă aici, în patria noastră, Buzăul, minim o întrebare se rostogolește și devine refren: știm oare cât de frumos este și acasă, în Ținutul Buzăului?

Urcă năstrușnicul până spre mijlocul cerului, la apogeu.

Și-are să ne ardă cu sulițe înfierbântate până spre 36 de grade C cât de curând, ca două-trei zile să ne mai rabde! Și-atunci o să căutăm fiecare petec de umbră, fiece parte de luciu de apă sau pală de răcoare adusă și de-un braț bun de crengi de brad. Dar, bine e să apreciem și latura educativă a relaxării de vară și să pariem pe cunoașterea pe care o pot dobândi alături de dumneavoastră, părinții, copiii de școală. Oferiți lecții practice, vorbiți cu ei și învățați-i că și acasă există locuri frumoase de descoperit!

Haideți, să prindem drag de drumul dintre Vintilă Vodă și Bisoca! Ne oprim la jumătate! Aproximativ. E un drum modernizat. Nu e terminat, însă dați de șantiere doar dacă urcați până acasă la Bucur, ciobanul care  a pornit cândva spre capitala țării tocmai din satul Pleși, cel binecuvântat cu oameni aleși, harnici și iubitori de animale, și înainte de care se duce dreapta drumul județean, până la Poiana Mărului, în poarta mănăstirii. Nu știu de ce, dar când scriem Poiana Mărului parcă vine miros de lapte acru bătut în putinei, numai bun de acrit acum, vara, ciorba cu găină sacrificată sâmbăta doar, pentru masa familiei mari … picură instantaneu apă din bolta palatină…. Azi nu mai plânge nici cerul, covorul moale de mușchi din pădure s-a zbicit cât să punem bine pasul, iar umbra, umbra aceasta din Munții Buzăului este o mângâiere blândă care te însoțește, stai, să-ți depămăm noi imediat!

Cum am prins curaj că vremea are să fie caldă, drumul județean 203 K Mărăcineni până la Vintilă Vodă a devenit tovarăș de consum a 40-45 de minute de tranzit, deh!, încă sunt șantiere până la Beceni. Răbdare! Sunt zone și mai aspre prin țară! Localitățile de pe Valea Slănicului de Buzău par sate moderne însirate ca-ntr-un calendar de promovare a Argeșului, a spus în perioada recentă un călător împătimit de frumos, dar și de prins între file de carte, spectacolul lumii și naturii de lângă noi. Mici accidente ce se opun parcă dezvoltării apar, totuși, pe la mijloc de Vale și dezgustă privirea și memoria călătorului, dar sunt dovada că există și primari cărora așa tare le place somnul! Nu al rațiunii, ci somnul acela pe perna proprie, din casa luxuriantă, fără dubiu.

Acum revenim, căci am trecut de jumătatea și din când în când neplăcută a drumului și, de-a dreapta se despică din județeanul 203K un alt drum județean, 204D, cel comandat de dictatorul Ceaușescu, cu puțin înainte de 1980, strict pentru a avea parte de partide de vânătoare alese. Aveți povestea în ziar www.buzaulinreportaje.ro .

Dragilor, dați atenție Buzăului când decideți să ieșiți din casă pentru a petrece câteva ore alături de copiii dvs.!

Drumul acesta trece și pe la poarta unei ferme de cai, apoi urcă pe lângă târla lui nea Mircea Micu, îi zicem așa tezaurului uman viu UNESCO pentru că e născut pe 22 mai 1939, însă temerarul buzoian ar sta de vorbă cu dvs și două ceasuri fără odihnă. E una dintre primele case din Săruleștii Buzăului, zonă lipită din start de Geoparcul Internațional UNESCO Ținutul Buzăului și membră a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară Ținutul Buzăului. Aveți povești de depănat cu acest buzoian special, deci bateți la poartă sau strigați, nea Mircea trebuie că e la plivit sau prășit cultura de tomate, jos, în gospodărie, căci se îngrijește de animale, prepară țuică sau … strânge lacrimi de viță-de-vie! O mie de alte lucruri are să vă spună nea Mircea Micu și iscodiți-l despre câte vreți, nu se supără! Buciumul îi e prieten încă!

Urcăm, urcăm! Umbra e plăcută, drumul bun, dar, trage pământul tot spre gârlă, însă nu semnificativ, ca odinioară. Hai, să dăm bice! Bucurați-vă de perdeaua de foioase și, încet-încet de conifere care îmbracă marginile drumului județean, iar aproape de granița cu Bisoca virați stânga, pe drum forestier. Odihniți-vă pașii la masa drumețului și căutați ochiul de apă care stă ascuns jos, la vreo 10 minute de coborât în inima pădurii!

Pe marginea lacului șed abandonate undițe, semn că pescarii știu oaza aceasta de liniște, de frumusețe rară și de supraviețuire dincolo de povârnișurile sărate din partea aceasta ce duce repede spre Mânzălești – patrie a sării, însă nici cu Bisoca, și nici cu Sărulești nu ne-ar fi rușine când vine vorba de sare! Și-aici e!

I se spune Lacul Lepădatu.

Nu e clar dacă ține de Sărulești sau de Bisoca, nu ai pe cine întreba despre bogățiile de care odinioară aveau grijă pădurarii obligați să facă de pază și pe timp de noapte în zonele pădurilor de stat, căci aici e domeniu de stat. E spectaculos! Nu a fost borna de intrare în Bisoca, deci ar trebui să țină de Sărulești. Aici, șoaptele țin loc de legendă și bine e să respectăm unicitatea locului. Nu-l știm pe Lepădatu din vreo povestire, dar poate consemnați dvs.!

Hai, să vă spunem, de fapt, ce e cel mai frumos până să ajungem la lac!

Drumul prin pădure!

Ici-colo sunt urme proaspete de urs, dar și de țap și triluri fantastice de păsări pe care doar dacă păstrezi liniștea pădurii ai șansa să le vezi! Pe drumul acesta, îi poți explica micuțului care caută continuu ținta finală – lacul, ce înseamnă urma de animale sălbatice peste care pui piciorul fără teamă, de ce ieslea dintre foioase este goală, veche și pare abandonată și ea, de ce sunt lemne uscate și nu le revendică nimeni și cum reușesc stejari sau fagi tineri să-și facă loc printre uriașii de peste zece metri înălțime! Și îi poți pune în palmă mușchi, licheni, ciuperci și frăguțe! Puteți aduna pentru salată flori de leurdă sau păpădie crudă.

Pe marginea lacului Lepădatu, poveștile despre curajul copilului care a bătut pădurea din Ținutul Buzăului sunt amintiri din vacanța de vară! Undița pentru pescuit devine deja opțională, foamea vă cere repaus, iar lecțiile pe care le primesc copiii prin joacă, nu sunt vreodată predate în sala de clasă, din vreo școală.

Ținutul Buzăului este fascinant descoperit la pas, iar data viitoare vă ducem în prima colibă de vânătoare construită într-o pădure a Buzăului!