[analyse_image type=”featured” src=”https://zdvi.cname.ro/_/astazi-despre-lena-constante/mediaPool/uG23IMB.jpg”]
Astăzi despre Lena Constante destinul unei artiste care a transformat suferința în memorie culturală. Lecția unei vieți pentru generațiile de astăzi
|
(n. 18 iunie1909, București, România – d. 2 noiembrie2005) a fost o artistă plastică și o folcloristă din România[5].
A fost o artistă bine cunoscută pentru lucrările sale originale de tapiserie și activitatea folcloristică; a fost de asemenea scenografă a teatrului de păpuși și unul dintre fondatorii teatrului Țăndărică. În 1945, lucrează ca scenograf la Teatrul Țăndărică din București, împreună cu Elena Pătrășcanu, intrând astfel în cercul ministrului de justiție comunist, Lucrețiu Pătrășcanu, ceea ce duce la arestarea și condamnarea ei la 12 ani de închisoare. Harry Brauner a fost și el condamnat la 15 ani.[8] Este eliberată în 1962, iar în 1963 se căsătorește cu Harry Brauner. În 1968, la rejudecarea procesului Pătrășcanu, amândoi sunt găsiți nevinovați. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici, a realizat ilustrații de carte iar în artele decorative s-a manifestat într-un stil original.
Tatăl Lenei Constante, Constantin Constante, a fost aromân emigrat din Macedonia (s-a născut lângă lacul Ohrida, dar casa lui, a familiei, era la Skopje). Cunoștea nouă limbi foarte bine. Cele balcanice: rusa, sârbo-croata, albaneza, turca, plus franceza, italiana și spaniola. Fiind intelectual, câștiga din cărți și din gazetărie. A publicat un roman, Haiducii Pindului prin subscripție, cărți despre macedoneni, un dicționar bulgaro-româno-turc pentru funcționarii din Cadrilater, o monografie a Salonicului. Mama Lenei Constante, Julieta (născută Pop), era româncă.
Lena Constante urmează școala elementară de la Pitar Moș și Liceul Regina Maria din București, face studii universitare la Școala de Arte Frumoase din București, împreună cu Ipolit Strâmbulescu, Cecilia Cuțescu-Stork sau Costin Petrescu și unde îl are profesor pe Dimitrie Gusti. Având înclinații spre pictura monumentală și frescă, studiază la Paris fresca și muzeografia. Ca membră a echipelor monografice organizate de școala sociologică de la București în localitățile Cornova, Drăguș și Șanț, are posibilitatea să studieze arta populară românească din regiunile cele mai tradiționale. Din echipă făceau parte și Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, Nicolae Argintescu-Amza, Petru Comarnescu, Xenia Costaforu, Paul Sterian, Harry Brauner, cu care se va și căsători, mai târziu. A lucrat covoare cu motive populare stilizate în atelierul propriu având expoziții personale de tapiserie la București, în 1934, 1935, 1946, 1970, 1971, respectiv în 1947, la Ankara.
Fascinația pentru folclorul românesc
O etapă definitorie în formarea sa a fost participarea la campaniile monografice organizate de Școala Sociologică de la București, coordonată de Dimitrie Gusti. În localități precum Cornova, Drăguș sau Șanț, Lena Constante a descoperit bogăția artei populare românești, experiență care avea să influențeze profund întreaga sa creație.
În acele echipe de cercetare s-a aflat alături de nume importante ale culturii române, precum Mircea Vulcănescu, Henri Stahl, Petru Comarnescu sau Harry Brauner, cel care avea să-i devină ulterior soț.
Inspirată de motivele tradiționale românești, artista a realizat numeroase tapiserii și covoare decorative, expuse atât în România, cât și peste hotare. Originalitatea lucrărilor sale i-a adus recunoașterea în lumea artistică, iar contribuția sa la dezvoltarea artelor decorative rămâne apreciată și astăzi.
Printre fondatorii Teatrului Țăndărică
Lena Constante s-a implicat și în dezvoltarea teatrului de păpuși din România. A fost una dintre persoanele care au contribuit la înființarea Teatrului Țăndărică din București, unde a activat ca scenograf. În paralel, a realizat ilustrații de carte și a continuat să promoveze valorile culturii populare românești.
Victimă a represiunii comuniste
Destinul său avea să fie schimbat radical de contextul politic al anilor ’50. Asocierea cu cercul lui Lucrețiu Pătrășcanu a dus la arestarea și condamnarea sa în celebrul proces politic organizat de regimul comunist.
Condamnată la 12 ani de închisoare, Lena Constante a trecut prin experiența detenției politice în mai multe penitenciare din România. O mare parte a acestei perioade a fost petrecută în izolare, într-un regim extrem de dur.
Eliberată în anul 1962, artista și-a refăcut treptat viața, iar în 1963 s-a căsătorit cu Harry Brauner, și el victimă a represiunii politice. În 1968, în urma rejudecării procesului Pătrășcanu, cei doi au fost declarați nevinovați.
„Evadarea tăcută” – o mărturie despre supraviețuire
După căderea regimului comunist, Lena Constante a devenit cunoscută pe plan internațional prin volumele memorialistice „Evadarea tăcută” și „Evadarea imposibilă”.
În aceste cărți, autoarea descrie experiența celor aproximativ 3.000 de zile petrecute în închisorile comuniste, relatând cu luciditate și sensibilitate mecanismele prin care a reușit să reziste psihic în condiții extreme.
Pentru Lena Constante, arta, imaginația, literatura și memoria au reprezentat forme de libertate interioară. Tocmai această capacitate de a transforma suferința în creație a făcut ca lucrările sale să fie apreciate de critici și traduse în mai multe limbi.
Un nume important al culturii române
Pe lângă activitatea artistică și memorialistică, Lena Constante a publicat cărți pentru copii, a realizat ilustrații și a contribuit la dezvoltarea artelor decorative românești.
A fost o artistă bine cunoscută pentru lucrările sale originale de tapiserie și activitatea folcloristică; a fost de asemenea scenografă a teatrului de păpuși și unul dintre fondatorii teatrului Țăndărică. În 1945, lucrează ca scenograf la Teatrul Țăndărică din București, împreună cu Elena Pătrășcanu, intrând astfel în cercul ministrului de justiție comunist, Lucrețiu Pătrășcanu, ceea ce duce la arestarea și condamnarea ei la 12 ani de închisoare. Harry Brauner a fost și el condamnat la 15 ani.[8] Este eliberată în 1962, iar în 1963 se căsătorește cu Harry Brauner. În 1968, la rejudecarea procesului Pătrășcanu, amândoi sunt găsiți nevinovați. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici, a realizat ilustrații de carte iar în artele decorative s-a manifestat într-un stil original.
Opera memorialistică
În închisoare „compune”, păstrând-o în memorie, o piesă de teatru în versuri, prezentată la Radio România Tineret abia după patru decenii: Zâmbete în floare, 1992. Îi apar târziu câteva lucrări literare pentru copii cu ilustrații realizate de ea, pe muzică de Harry Brauner. Una din ele amintește de Cartea cu jucării a lui Tudor Arghezi: O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe.
Devine cunoscută după Revoluția din 1989 în lumea occidentală prin două cărți care descriu experiența avută în închisorile comuniste. Literatura concentraționară a avut mare priză la public în 1989. Cu timpul însă, ea a ajuns să fie selectată.[necesită citare] Opera Lenei Constante nu este doar o mărturisire, ea este un act estetic. Își publică prima carte la Paris în 1990 cu titlul L’Évasion silencieuse. În 1992 este tipărită și la București în traducere proprie: Evadarea tăcută.
Evadarea tăcută a fost denumită de Ruxandra Cesereanu „iadul singurătății” pentru că autoarea prezintă cele „3000 de zile singură în închisorile din România”. Perioada singurătății și a torturii îi aduce gânduri de sinucidere, dar reușește să învingă suferința cruntă prin evadare în estetic, folosind diverse instrumente: uitarea de sine, imaginarul, jocul, visul, traduceri, cuvânt, conceperea unor schițe literare (roman, versuri, poveste, piesă de teatru), modelaj, desen. Supraviețuirea autoarei nu ar fi fost posibilă fără aceste metode: „ajunsesem în al cincilea an de totală singurătate. Cum aș fi putut să înving disperarea, mizeria și spaima celorlalți șapte ani de îndurat încă, fără aceste lungi ore de perfectă evadare? Nebunia nu era oare aproape? La pândă? Eram mulțumită să-i pot da din când în când un bobârnac. În pofida foamei, a singurătății, cu toată slăbiciunea mea și forța lor să le dau tuturora cu tifla”.[necesită citare]
Despre cea de a doua carte, care o continuă pe prima, apărută în 1993, Evadarea imposibilă, Ruxandra Cesereanu a spus că e „purgatoriul promiscuității, cartea cenușie”, pentru că descrie perioada în care Lena Constante a avut parte de celula comună. Această operă a fost scrisă direct în limba română.
Ambele cărți au fost primite cu entuziasm de critică.[necesită citare] Au fost traduse în Statele Unite ale Americii și în Marea Britanie. Nu există studiu despre gulagul comunist românesc care să facă excepție de aceste cărți.[necesită citare]
Procesul și detenția
A executat 12 ani de pușcărie politică în mai multe închisori pentru femei din țară. Cartea ei document, a doua după Evadarea tăcută se numește Evadare imposibilă, scrisă în original în limba franceză, a fost tradusă în limba engleză sub titlul The Silent Escape: Three Thousand Days in Romanian Prisons) (1995) și s-a bucurat de un real succes în rândul criticilor.[9] Cartea povestește doar primii 8 ani de încarcerare. Ea este cu atât mai dramatică cu cât abuzurile povestite sunt privite prin ochii unei femei.
Cea de-a doua carte a sa, Evadarea imposibilă, a fost de asemenea tradusă în limba română și a apărut la Editura Fundației Culturale Române.
În 1990, Lena Constante publică în editura La Découverte, Paris, cartea autobiografică L’évasion silencieuse.[10]
Scrieri
Păpușile harnice, București, 1972;
Păpușile harnice în grădiniță, București, 1975;
Evadarea tăcută, București, 1992;[11]
Evadarea imposibilă, București, 1993;
O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe, București, 1995.
Premii și distincții
- Ordinul „Meritul Cultural” clasa a III-a (1968) „pentru activitate deosebită în domeniul artelor plastice”[12]
- I-a fost acordat “Premiul pentru un destin excepțional în cultura română”, de către Fundația Culturală Română în decembrie 1999.[necesită citare]
- Traducerea franceză a cărții sale a obținut Prix Européen în 1992, premiul Asociației Scriitorilor de limba franceză.[1
Citiți și:
Harry Brauner și Lena Constante: „Toate lucrurile se leagă sălbatic“
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Timp Liber
De același autor
Calendarul zilei de 20 iunie: momente care au schimbat lumea și România. Ziua în care David Popovici a scris istorie pentru sportul românesc
Anunțuri ZdV Premium
Raporteaza comentariu
In curs de procesare…[analyse_source url=”https://ziaruldevrancea.ro/timp-liber/astazi-despre-lena-constante”]