Pur și de-a binelea simplu

Oricât aș admira Craii de Curtea Veche, nu pot să-mi caut fără speranță nobili printre strămoși ca autorul lui Pașadia, Pantazi și, mai ales, Pirgu. Dar nimeni nu mă oprește să scormonesc în Adevărații Arnoteni după aliați printre prinți. Și să găsesc, așa cum am făcut-o zilele trecute, unul: pe Wiliam de Walles.

Nu merg deloc pe sârmă, dar nu o iau nici pe arătură, sper, dacă mărturisesc aici că m-a umplut de lumina barului felul în care moștenitorul tronului britanic a sărit în apărarea localorilor publice englezești.

„Îmi plac pub-urile şi vreau să fac tot ce îmi stă în putinţă pentru a le sprijini, fiindcă iubesc comunitatea. Trebuie să ne protejăm pub-urile”, spunea prințul. Iar continuarea celor deja înscrise cu dalta de întâiul născut al lui Charles al III-lea în spuma halbei mi-a picat ca o India Pale Ale într-o seară de vară pe o terasă timișoreană: „Aş putea rămâne aici pentru totdeauna”.

„Timișoreană” — am scris? Cu siguranță, și fără a greși prea mult, dacă m-am referit la Cetate, un pic din Piața Traian și cam tot atât din Iosefin și Elisabetin.

În rest însă, greșind evident. Fiindcă nu o dată, explorând Timișoara profundă, n-am mai găsit nici țipenie de om pe scaun la masă în kilometri buni de cartier. Dovadă că birtul de proximitate — locul unde se face și se desface lumea — a dispărut în neantul pandemiei și, în continure de-atunci, în Times New Roman-ul reglementărilor de tot felul, ce umplu dosare cu șină întregi de asfalt, piatră cubică și iarbă.

Fiindcă în Timișoara domeniul public e ca Domeniile Sâmburești pe raftul cu vinuri de la Profi. Nici de băut, nici de făcut cadou. Dar, cu siguranță, de privit. Ceea ce nici nu e rău cu apă minerală.

E-adevărat că o mică terasă de cartier înseamnă câțiva bolovani și o Insula Paștelui de spațiu verde în minus. Însă poate că merită, fiindcă râul, ramul și bolovanul ne sunt prieteni numai nouă și intrărilor în supermarketuri, care, de la o vreme, abundă de pet-uri pe scrumierele cum altfel decât generoase în jurul cărora se adună la o vorbă oamenii de cartier.
Fără aceste centre sociale — localurile de cartier —, atât de urbana șuetă se degradează. Rămâne consumul pur și de-a binelea simplu.

de Adrian Bodnaru