FOTO! Vila cu crime și canibalism de la Lepșa, Focșani ca un cartier al Parisului, Adrian Cioroianu – toate la Târgul de Carte 

Oameni buni, și nu numai, Târgul de carte de la Focșani a fost un eveniment extra, extra, extraordinar. Am avut parte de experiențe suprarealiste, am zâmbit, am fost uimită, am fost emoționată. Dacă nu ați ajuns anul acesta, neapărat să mergeți la următoarea ediție. 

Vă dați seama că am ajuns să am contrapondere la evenimentele la care merge sor’mea în București? Ea îmi trimite poză de la un eveniment cu Teodor Paleologu, eu îi trimit de la evenimentul cu Adrian Cioroianu. Ce mai vreți?!

Târgul a fost organizat de Biblioteca Județeană ,,Duiliu Zamfirescu”, instituție din subordinea Consiliului Județean, la sediul Muzeului Vrancei din fosta clădire a Tribunalului Vrancea. Oameni buni, și nu numai, doamnele bibliotecare, în frunte cu Oana-Raluca Boian, managerul Bibliotecii Județene, sunt printre persoanele mele preferate de pe planetă. Munca lor pare, in this day and age, una sisifică, dar zi de zi, ridică acel bolovan și-l duc din nou sus, iar și iar, nelăsând, astfel, cartea să moară. Cartea, care însoțește omul de secole bune, e posibil să-și trăiască ultimele momente. Naiba știe ce înseamnă în momente de om, momentele de carte, dar măcar nu e singură.

Iar la Târgul de carte de la Focșani chiar a fost înconjurată de oameni care au ascultat, au cumpărat, au așteptat să primească autografe, s-au bucurat să fie împreună direct, unul lângă altul, pe scaune, parte din acest eveniment din provincie, dar de importanță capitală.

Au fost foarte multe lansări de carte, una după alta, eu am mers doar la trei, dar, pentru numele lui Zalmoxis, cum au fost toate! Să le luăm cronologic, lăsăm fluxul memoriei involuntare pentru altă dată.

Așadar, joi, am fost la o prezentare a cărții „Noul Război Mondial al vechilor orgolii (în care vom cădea cu toții prizonieri)” (Fișe de istorie și geopolitică despre păci și războaie, dictatură și democrație, Rusia și Iran, fosta Iugoslavie sau viitorul apropiat), carte scrisă de Adrian Cioroianu – https://www.curteaveche.ro/a/adrian-cioroianu . 

Acum, nu cred să fie oameni care citesc ce scriu eu și să nu știe cine este, dar pentru orice eventualitate: Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București și doctor în istorie. A fost Decan al Facultății de Istorie a Universității din București (2012-2015), ministru al Afacerilor Externe (2007-2008), ambasador al României la UNESCO (2015-2020). Din 2021 este manager al Bibliotecii Naționale a României.

Vă spun sincer că m-am dus cu niște prejudecăți, pornite de la niște chestii citite prin presa centrală, dar profesorul dr. Adrian Cioroianu este ceea ce trebuie să fie: un orator captivant, care știe să țină o sală plină cu atenția îndreptată asupra spuselor sale, care face din istorie un film de acțiune ce se derulează în fața ta și care vrei să dureze cât mai mult. Mulțumesc doamnei Boian pentru cartea dăruită și domnului profesor Cioroianu pentru autograf. 

Vineri, vă dați seama, nu aveam cum să ratez seara SF. Citisem în programul anunțat de Biblioteca Județeană că urma să aibă loc o „Lansare și prezentare de carte -Editura Pavcon”: Florin Purluca, Testament, parte din Trilogia Praf; Florin Giurcă, Antologii și Reviste SF, în prezentarea lui Pavel Constantin, director Editura Pavcon. Oameni buni, și nu numai, a fost ceva ireal. Acești doi scriitori, originari din Vrancea, au creat în paginile cărților lor lumi fantastice, iar domnul Giurcă ar fi, după părerea mea, el însuși, un bun personaj de roman sau de film. 

Ommadon, descris drept un roman SF-poliţist/thriller, include trei cărți:

Ommadon, fiul omului; Ommadon, Prințul inorog și Ommadon, Omul zăpezilor. Ei bine, acțiunea din ultima carte a trilogiei are loc, țineți-vă bine, „în munţii din zona Lepşa, unde, în jurul cabanei Cheile Tişiţei, se petrec o serie de evenimente misterioase şi înspăimântătoare”. În sala de la Muzeul Vrancei, Florin Giurcă a vorbit despre crime și canibalism, printre „evenimentele misterioase şi înspăimântătoare” întâmplate în vila de la Lepșa, iar detectivul constănţean Fabian Bibescu și fiul ciudat al acestuia trebuie să le dea de capăt.

Trilogia Praf, a scriitorului Florin Purluca, începe „…într-o vreme în care copiii tânjeau a zăpezi și aroma Crăciunului, iar oamenii mari a gust de concedii și șuncă fiartă. A început să cadă agale, nestingherit de nimeni și nimic, praful cenușiu, moale și sfărâmicios, greu deloc și grațios ca puful de gâscă. La început au râs, au chicotit că nu știu care sfânt s-a pus pe grătărit fripturi grase și unsuroase. Dar gluma n-a ținut decât o vreme, pentru că praful cădea – și tot cădea, de nu se mai oprea – inexorabil, învelind lumea într-o plapumă de funingine”. Florin Purluca este și designer de jocuri de societate, fiind „activ în industria internațională a board games”.

Cărțile le găsiți aici – https://pavcon.ro/ 

Ultimul eveniment la care am participat a fost sâmbătă la prânz – „Dialog: Homo technologicus în statul cultural”. Lector universitar dr. Robert Coravu, prodecan la Facultatea de Litere din cadrul Universității din București, și-a prezentat cartea „Homo technologicus”, Editura Universității din București – https://editura-unibuc.ro/ , într-o convorbire cu Lucian Pricop – cercetător, eseist, editor și traducător, care, la rândul său, și-a prezentat cartea – „Statul cultural (12 eseuri de sociologia lecturii)”, Editura Cartex https://www.edituracartex.ro/, pe care, desigur, am cumpărat-o și pe care, desigur, am un autograf de la autor. 

Stimabililor, o splendoare a fost acest dialog între cei doi oameni, o delectare, am fost ca un copil într-un gelato bar, lăsat să-și ia ce și cât vrea; vă spun, voiam să nu se mai termine. 

Lucian Pricop a spus: Focșaniul este pentru mine, prin intermediul Irinei Mavrodin, un fel de cartier al Parisului. Oameni buni, și nu numai, înțelegeți cum ne-a purtat acest om prin viața profesoarei Mavrodin, cea care a studiat la Liceul Unirea din Focșani, a fost profesoară de literatură franceză, traducătoare de limba franceză (Marcel Proust, Albert Camus, Gustave Flaubert, Gaston Bachelard, André Gide, Stendhal etc), poetă și eseistă? Vă dați seama cum, prin vorbele domnului Pricop, am fost de față la întâlnirea profesoarei cu Emil Cioran în locuința acestuia din Paris? 

Și când aș fi crezut că asta a fost, mai bine nu se poate, a început povestea despre manuscrisele lui Franz Kafka. „Probabil vă amintiți, în 1924, când moare Franz Kafka”, a spus Lucian Pricop, iar eu l-am văzut pe unul dintre scriitorii care mi-au marcat adolescența și mi-am plecat capul în fața lui. Am pornit, din sala de la Focșani, într-o călătorie alături de Max Brod, prietenul și legatarul său testamentar, cel care a refuzat să ducă la îndeplinire dorința lui Kafka de a arde manuscrisele. Ce am aflat despre romanul  Procesul și despre echipa de specialiști care studiază manuscrisele scriitorului ceh de limbă germană, evreu originar din Praga, mort în Austria… ok, să luăm o pauză pentru asta…. bun, revenind, deci ce am aflat … blew my goddamn mind.

Mulțumesc autorilor, mulțumesc doamnelor bibliotecare, mulțumesc oamenilor alături de care am avut parte de aceste experiențe. Ne vedem la următoarele ediții ale Târgului de Carte de la Focșani.

Puteți vedea toate evenimentele pe pagina de facebook a Bibliotecii Județene 

– https://www.facebook.com/bjvrancea/live_videos 

– https://www.facebook.com/bjvrancea