Capcana termenelor din Calea Buziașului. De ce noul stadion rămâne doar o promisiune de toamnă | FOTO-VIDEO

Timișoara trăiește în prezent un paradox sportiv greu de ignorat. Pe de o parte, suporterii și cetățenii privesc cu speranță spre structura metalică ce prinde contur în Calea Buziașului, pe locul viitoarei arene „Eroii Timișoarei” — proiectul cunoscut, la nivel local, sub numele de „Stadionul Lego”. Pe de altă parte, dincolo de discursul oficial, detaliile tehnice ale execuției și regulamentele fotbalistice stricte conturează o realitate mult mai complexă.

În timp ce primarul Dominic Fritz promite public că luna septembrie a acestui an reprezintă termenul ferm pentru finalizarea și deschiderea stadionului, realitatea de pe teren și rigorile birocratice par să contrazică acest calendar optimist.

Pentru a înțelege unde se află adevărul, am analizat în detaliu mărturiile a doi oameni direct implicați în destinul acestui proiect și al sportului timișorean: Cosmin Tabără, fostul viceprimar care a gestionat începerea acestei investiții, și Simon Pescari, președintele clubului de fotbal Poli Timișoara, echipă care tocmai a obținut promovarea în Liga a II-a și se confruntă cu o criză acută de infrastructură.

Cosmin Tabără: „Este imposibil în septembrie! Pentru 1 septembrie este exclus”

Din punct de vedere tehnic, ridicarea tribunelor reprezintă doar o parte din efortul uriaș pe care îl presupune o arenă modernă. Fostul viceprimar Cosmin Tabără explică fără ocolișuri de ce termenul de septembrie este, din perspectiva unui constructor, o țintă nerealistă. Întrebat direct dacă lucrările pot fi predate la începutul toamnei, răspunsul său a fost un „nu” categoric.

„Cum sunt lucrările astăzi, este imposibil ca ele să se finalizeze în septembrie. Iunie, iulie, august… pentru 1 septembrie este exclus! Numai cine nu are habar de modul cum se face un stadion poate vorbi așa. Și vorbesc de stadion, nu doar ca tribune, ci și de parcări, de tot ce înseamnă căile de acces. Toate acestea nu vor fi gata nici în decembrie, din păcate”, a declarat Cosmin Tabără pentru „Banatul Azi”.

Fostul viceprimar subliniază că detaliile tehnice rămase de executat sunt de o complexitate majoră și necesită timp. De exemplu, în acest moment pe șantier încă trebuie făcute finisajele de anvergură, precum sistemele exterioare pentru colectarea apei. Tabără atrage atenția că actuala conducere din primărie pare să ignore aceste etape critice: „E păcat… Cred că ei nici nu s-au uitat în documente”, adaugă el.

Disputa dintre gazonul natural și cel hibrid

O altă problemă majoră ridicată de Cosmin Tabără vizează tipul de gazon care va fi instalat. Deși în spațiul public se discută, simplist, despre montarea unui gazon natural, fostul viceprimar avertizează că proiectul riscă să nască o arenă depășită moral din start, dacă nu se respectă standardele moderne. Standardul recomandat: Federația Română de Fotbal recomandă ferm utilizarea gazonului hibrid.

Tabără atrage atenția asupra unei confuzii des întâlnite:

„Este o altă greșeală ce se spune aici… Se vorbește în permanență de gazon natural. Recomandarea Federației a fost de gazon hibrid. Iar gazonul hibrid nu înseamnă combinația de sămânță de iarbă, ci combinația dintre iarbă naturală și iarbă sintetică”. Acest sistem mixt oferă rezistență structurală, susține mult mai bine instalația de încălzire de sub teren și este ideal pentru anotimpurile reci de toamnă și iarnă, oferind o rezistență net superioară.

Deși stadionul a fost conceput inițial pentru fotbal — fiind adaptat ulterior, la cererea lui Tabără, și pentru rugby (prin prevederea unor dispozitive speciale pentru montarea buturilor) —, arena are o uriașă miză culturală. Pe scaune, capacitatea este de 10.101 spectatori, ajungând la aproximativ 10.300 cu locurile destinate presei. Însă, pentru concerte și spectacole mari, când publicul ocupă și suprafața terenului, capacitatea totală ajunge la 17–18.000 de oameni.

Cosmin Tabără avertizează că fără un gazon hibrid rezistent, care să poată fi protejat eficient și înlocuit ușor, organizarea oricărui eveniment cultural de amploare va distruge iremediabil suprafața de joc, lăsând echipa de fotbal fără teren. Tocmai de aceea, un gazon hibrid ar fi fost mult mai ușor de înlocuit și mult mai rezistent în timp.

Simon Pescari: „Dacă nu e gata, noul stadion este abia a treia variantă”

În timp ce pe șantierul din Calea Buziașului se duc lupte tehnice, clubul Poli Timișoara se află într-o cursă contra cronometru de natură birocratică. Proaspăt promovată în Liga a II-a, echipa trebuie să îndeplinească criteriile rigide de licențiere impuse de FRF, iar lipsa unui stadion omologat poate echivala cu un dezastru administrativ.

Președintele clubului, Simon Pescari, dezvăluie o realitate de care discursul politic nu ține cont. Chiar dacă în septembrie constructorul ar finaliza stadionul, echipa tot nu ar putea intra imediat pe teren din cauza procedurilor legale de siguranță.

„Stadionul, în variantă de acumulare, să-i spunem… ar fi a treia variantă. Întrucât, chiar dacă se termină în septembrie, el trebuie omologat și probabil că o să mai dureze. Omologarea asta nu mai ține neapărat de Primărie, nu ține de constructor, ci ține și de instituția abilitată pentru omologare”, spune Simon Pescari.

Pentru a nu risca excluderea din campionat, conducerea alb-violet a fost obligată să-și asigure din timp alte două stadioane ca variante viabile: stadionul „Electrica” și stadionul „Știința”.

În acest moment, o singură arenă funcțională din oraș este capabilă să găzduiască imediat meciuri de eșalon secund.

„În momentul de față este un stadion pe care se poate juca și care corespunde. Există, într-adevăr, anumite adaptări pe care ar trebui să le facem pentru Liga a II-a, ca să putem funcționa și să putem obține omologarea, dar este o variantă”, confirmă Pescari.

Opțiunea dorită — dar blocată de calendar — este baza sportivă „Știința”, aceasta fiind considerată arena de casă a universității. Aici, situația este exact inversă față de cea a stadionului „Lego”, din Calea Buziașului: suprafața de joc și gazonul sunt complet finalizate, fiind deja folosite pentru meciurile oficiale din liga feminină.

Marea problemă o reprezintă însă ridicarea noii tribune, aflată încă în execuție. Constructorii promit finalizarea tribunei în luna august, iar campionatul Ligii a II-a debutează la începutul lunii menționate. Pentru ca Poli să joace acolo, dosarul de omologare ar trebui aprobat complet până la sfârșitul lunii iulie.

„Noi avem deja partea de joc, adică gazonul, executată, dar trebuie făcute anumite ajustări… Singurul element care rămâne de completat este acea tribună la care se lucrează. Ca termene, noi ne dorim să terminăm până în august, ca să putem să ne mutăm. Acum, depinde și cum… Dacă începem acasă și jucăm primul meci în primele zile din august, probabil că n-o să putem juca neapărat pe Știința din prima etapă”, recunoaște, realist, Pescari. Totuși, planul clubului este să urgenteze procedurile pe parcursul verii pentru ca echipa să se poată stabili pe Știința din toamnă.

Când promisiunile din birou se lovesc de legile șantierului

O radiografie a infrastructurii sportive din Timișoara scoate la iveală distanța uriașă dintre discursul administrativ și realitatea fizică din teren.

În timp ce termenele optimiste din septembrie sunt folosite ca mesaje publice, șantierul din Calea Buziașului este blocat de lucrări masive la căile de acces, parcări și finisaje structurale exterioare care vor reține muncitorii pe poziții cel puțin până la iarnă.

Mai mult, semnalul de alarmă tras de Cosmin Tabără, cu privire la tehnologia gazonului, arată că graba de a livra un proiect riscă să sacrifice utilitatea lui pe termen lung. Fără o suprafață hibridă, capabilă să reziste presiunii unor meciuri cu mii de oameni în tribune și unor concerte cu 18.000 de spectatori, Timișoara riscă să aibă o arenă nouă, însă neprofitabilă și rigidă.

Pentru Poli Timișoara, realitatea este una de o ironie amară. Deși orașul se laudă cu un șantier spectaculos în Calea Buziașului, băieții în alb-violet vor începe noul sezon din Liga a II-a pe stadioanele vechi ale orașului — „Electrica” sau, în cel mai bun caz, din etapele următoare, „Știința” —, privind de la distanță cum scheletul metalic al noii arene își așteaptă deschiderea reală mult dincolo de promisiunile toamnei.