Petru Romoșan la „Fără Filtru, cu Jessie Baneș”: Adevăruri din exil, literatură, artă și culisele ultimilor ani ai comunismului

Autor: Oana-Medeea Groza

În cadrul emisiunii „Fără Filtru, cu Jessie Baneș”, Petru Romoșan a dezvăluit detalii din culisele vieții sale, o viață pusă în slujba scrisului și a artei, pentru că invitatul este poet, scriitor și analist, veșnic rob al condeiului și al adevărului, dar este și un împătimit al artei, care a adunat în decenii de activitate, printre culori și forme, experiența și expertiza necesare la nivel înalt în acest domeniu pe cât de frumos, pe atât de complex. Totodată, Petru Romoșan a avut marele privilegiu de a cunoaște și de a fi un apropiat al unor mari scriitori și oameni de cultură din „vechea gardă”, despre care își amintește cu drag, iar momentele petrecute cu poeți precum Nichita Stănescu le evocă și mărturisește cu multă căldură prietenească și umor, într-o atmosferă cu parfum al trecutului.

Petru Romoșan, adevăruri din exil, literatură, artă și culisele ultimilor ani ai comunismului

Puțini intelectuali români au traversat atât de multe lumi precum Petru Romoșan. Poet remarcat încă din adolescență, scriitor al generației literare a anilor ’70, galerist și negustor de artă la Paris după fuga din România comunistă, editor, jurnalist și analist al prezentului, Romoșan oferă o perspectivă rară asupra unor epoci și experiențe care au marcat istoria recentă a României. În dialogul purtat cu Jessie Baneș în cadrul emisiunii „Fără Filtru”, Petru Romoșan a vorbit despre formarea sa intelectuală, relația cu Nichita Stănescu, exilul francez, piața internațională de artă, impostura culturală contemporană și întoarcerea în România.

„Sunt un om norocos”

Întrebat cine este omul din spatele tuturor rolurilor pe care le-a avut de-a lungul vieții, Petru Romoșan a răspuns simplu: „Sunt un om norocos.”. El a amintit o reflecție atribuită lui Constantin Brâncuși, potrivit căreia viața sa a fost „un șir de miracole”, spunând că și propria existență poate fi descrisă asemănător. Chiar și în momentele în care situațiile păreau fără ieșire, întotdeauna s-a găsit o soluție.  La aproape 70 de ani, Romoșan spune că încă are proiecte importante de dus la capăt. Își dorește republicarea unor cărți ale soției sale, Adina Kenereș, printre care se numără „Îngereasa cu pălărie verde”, relansată în cadrul Bookfest, și pregătește o antologie a poeziilor sale de tinerețe. În paralel, continuă cercetările aprofundate asupra picturii olandeze din secolul al XVII-lea și asupra școlii de la Barbizon, care a influențat puternic pictura românească.

O întâlnire de neratat: “Ingereasa cu pălărie verde” apare sâmbătă la “Cafeneaua Artelor” de la Bookfest

Poet și scriitor înainte de toate

Deși publicul îl cunoaște, astăzi, mai ales din zona comentariului politic și geopolitic, Petru Romoșan insistă că identitatea sa fundamentală rămâne cea de poet și scriitor. Debutul său a fost spectaculos. La doar 15 ani, i-au publicat șase poezii pe prima pagină a revistei Tribuna. Mai târziu, în 1977, la numai 20 de ani, a câștigat concursul Editurii Dacia cu volumul „Ochii lui Homer”. Cartea a avut un ecou excepțional, fiind comentată de mari critici ai vremii precum Nicolae Manolescu, Eugen Simion și Ion Pop.  Petru Romoșan recunoaște că succesul timpuriu l-a făcut extrem de cunoscut: „N-am mai fost niciodată atât de celebru pe cât am fost la 20, 21, 22 de ani.”. În acea perioadă, literatura ocupa un loc central în viața publică, iar scriitorii aveau o notorietate și o influență greu de imaginat (și reprodus) astăzi.

Cum a început să scrie

Petru Romoșan atribuie începuturile sale literare unui noroc biografic excepțional. În satul său natal, Orăștioara de Sus, fusese trimis cu domiciliu obligatoriu Aron Demian, unul dintre cei mai respectați pedagogi ardeleni. Acesta locuia chiar peste drum de familia viitorului scriitor și adusese cu el o bibliotecă impresionantă. Copilul Petru Romoșan muta cărțile din casa mătușii sale în propria casă și are, astfel, acces, de timpuriu, la marea literatură, o lectură de mare calitate. La acel moment, intrarea în contact cu literatura ideologică comunistă, aflată în biblioteca unei rude, în paralel cu marea literatură, generează un amestec de influențe, pe care îl consideră definitoriu și, totuși, util pentru formarea sa.

Parcursul educațional

După copilăria petrecută în zona cetăților dacice din Munții Orăștiei, Petru Romoșan a urmat liceul la Cluj. A început la liceul cu predare intensivă în limba engleză, unul dintre cele două asemenea licee create în România, și ulterior a terminat studiile la Liceul „Gheorghe Coșbuc”. Pregătirea intensivă în limba engleză i-a oferit un avantaj major pentru viitorul său parcurs internațional.

Cenzura devenea din ce în ce mai aspră

În prima parte a anilor ’80, situația culturală se deteriora rapid. După publicarea a trei volume de poezie, Petru Romoșan a observat că procesul editorial devenea tot mai dificil. Cenzura comunistă se înăsprise considerabil, iar posibilitățile de exprimare artistică se reduceau constant. El descrie ultimii ani ai regimului Ceaușescu drept extrem de duri pentru scriitori și intelectuali.  În 1981, la doar 24 de ani, a preluat o galerie a Fondului Plastic din București, intrând astfel și în lumea artei vizuale.

Prietenia cu Nichita Stănescu

Printre marile privilegii ale tinereții sale, Petru Romoșan numără prietenia cu marele poet Nichita Stănescu. Acesta îl proteja și îl încuraja, iar cei doi petreceau mult timp împreună. Cea mai spectaculoasă amintire evocată în emisiune este una petrecută în apartamentul lui Nichita,  din Piața Amzei. Într-o seară în care discutau despre poezie, tânărul Romoșan a îndrăznit să-i critice unele volume, spunându-i că anumite texte deveniseră prea intelectuale și prea puțin trăite. Poetul s-a supărat, l-a luat în brațe și, în glumă, l-a suspendat peste balconul apartamentului de la etajul patru, spunându-i apoi: „Ce știi tu să nu mai spui la nimeni!”. Momentul a rămas una dintre cele mai vii amintiri ale sale.

De ce nu mai apar mari scriitori după 1990

Potrivit lui Petru Romoșan, România continuă să producă autori talentați, însă contextul social s-a schimbat radical. În opinia sa, societatea contemporană este dominată de consum, divertisment, televiziune și rețele sociale. Cariera literară nu mai ocupă poziția centrală pe care o avea în societatea românească de dinainte de 1989.  El consideră că în comunism exista o lume „așezată”, cu criterii și valori relativ stabile, în timp ce lumea actuală este încă dezorientată și lipsită de repere clare.

Societățile așezate și continuitatea lecturii

O comparație importantă făcută de Romoșan este cea dintre România și Franța. El observă că în societățile occidentale consolidate, lectura continuă să fie un obicei puternic. În timpul pandemiei, piața editorială franceză a înregistrat doar o scădere minoră, de aproximativ 2%, semn că publicul continuă să citească și să cumpere cărți.  În schimb, România a fost, în opinia sa, profund afectată de șocul tranziției și al noilor tehnologii, ceea ce a dus la slăbirea interesului pentru cultură și lectură.

Fuga din România comunistă

Soția sa, Adina Kenereș, a reușit să plece în Franța în 1987. Petru Romoșan a rămas încă un an în România și a încercat să fugă ulterior. Prima tentativă, în august 1988, a eșuat. A doua încercare, la sfârșitul lunii septembrie, a fost încununată de succes. Scriitorul a trecut ilegal granița spre Ungaria, pe jos, fugind astfel de regimul comunist. El afirmă că fusese șantajat să semneze un angajament cu Securitatea pentru a i se permite soției să părăsească țara, însă susține că nu a colaborat niciodată cu Securitatea și că ulterior a câștigat în instanță procesele privind acuzațiile de colaborare.

Interviul din Ungaria și ecoul din Statele Unite

După sosirea în Ungaria, prin care a trecut pentru a scăpa de comunismul românesc, Romoșan a acordat un interviu de aproximativ patru ore emisiunii Panorama. Interviul a avut un impact major și a fost preluat în numeroase publicații americane. Vizibilitatea obținută a fost atât de mare, încât un celebru fotograf de război, aflat într-o misiune pentru revista Newsweek, a venit special să îl fotografieze. Tot atunci, Petru Romoșan a fost primit și de președintele Ungariei de la acea vreme, Imre Pozsgay, într-un context legat de interviuri și materiale de presă.

Oferta de 100.000 de dolari și reacția soției

Unul dintre cele mai surprinzătoare episoade relatate este cel în care o echipă venită oficial pentru un interviu la Paris i-a propus să participe la campania electorală a lui Imre Pozsgay. Potrivit lui Petru Romoșan, i s-a spus că există deja un avans de 100.000 de dolari pregătit pentru această colaborare. Deși el și soția sa trăiau atunci ca refugiați și aveau probleme financiare serioase, a refuzat oferta, considerând că lumea se schimba rapid și că timpul politic al lui Pozsgay trecuse. Adina Kenereș, care traducea discuția, a rămas uluită de refuzul soțului ei.

Cum se vedea România din Paris

Ajuns în Franța, Petru Romoșan spune că a înțeles foarte repede că regimul Ceaușescu se apropia de sfârșit. El își amintește declarații publice ale unor lideri politici francezi care sugerau clar că Occidentul considera regimul de la București compromis. Din perspectiva sa, căderea lui Ceaușescu fusese deja decisă la nivel internațional cu luni înainte de Revoluție.  În interpretarea sa, sovieticii au avut un rol important în înlăturarea lui Ceaușescu, fiind cei însărcinați să gestioneze schimbarea de regim în zona aflată în sfera lor de influență.

Viața la Paris și intrarea pe piața de artă

Experiența din București îl pregătise deja pentru lumea comerțului cu artă. La Paris, după ce a învățat limba franceză și s-a integrat în mediul artistic, a început să frecventeze marile licitații de la Hotel Drouot, centrul istoric al comerțului cu artă francez. Acolo și-a construit reputația de cunoscător și comerciant de artă. În paralel, a colaborat cu Radio Europa Liberă și a continuat să scrie.

Primul tablou de Ștefan Câlția vândut la licitație

Printre realizările sale importante, Petru Romoșan amintește faptul că a fost primul care a vândut la licitație, în Franța, un tablou al pictorului Ștefan Câlția. Lucrarea s-a vândut pentru aproximativ 17.000 de franci francezi, într-o perioadă în care numele lui Câlția nu avea notorietatea de astăzi.

Impostura în arta contemporană

Petru Romoșan este extrem de critic față de o parte a artei contemporane. El consideră că multe dintre producțiile actuale sunt expresii ale imposturii și ale modei trecătoare, fără șanse reale de a rezista în timp. În opinia sa, slăbirea disciplinei academice și abandonarea rigorilor tradiționale au contribuit la această situație.

Falsurile, colecționarii și legea

Un alt subiect asupra căruia insistă este proliferarea falsurilor. Romoșan afirmă că a întâlnit numeroase colecții private care conțin lucrări false, uneori cumpărate chiar prin intermediul unor case de licitații. El susține că legislația europeană tratează falsificarea operelor de artă cu aceeași severitate ca falsificarea monedei, însă aplicarea legii rămâne insuficientă.

Întoarcerea în România

După aproximativ zece ani petrecuți la Paris, Petru Romoșan a decis să revină în țară. Motivele, mai degrabă pragmatice, au fost în principal familiale și medicale. Voia să-și crească copilul într-un mediu mai stabil și să reducă ritmul extrem de solicitant al activității din piața de artă pariziană. Despărțirea de Paris a fost dificilă, pentru că „marile orașe sunt și un mare viciu”, prin multitudinea oportunităților și intensitatea vieții pe care o oferă.

Revenirea în jurnalism și „cenzura” Adinei Kenereș

Odată întors în România, Romoșan s-a implicat în activitatea editorială alături de soția sa, Adina Kenereș. El spune că plonjarea în jurnalism și analiza politică s-a datorat în mare măsură acesteia. Adina îl încuraja să scrie și să se implice în dezbaterea publică. Tot ea îi aplica însă o „cenzură” foarte strictă pe două teme: prima era să nu scrie despre evrei, considerând că subiectul trebuie abordat cu maximă precauție de cei care nu aparțin acestei comunități; a doua era să evite să scrie despre serviciile secrete, pe care le considera un subiect periculos.

Astfel, povestea lui Petru Romoșan devine nu doar biografia unui poet și intelectual, ci și radiografia unei generații care a traversat comunismul, exilul, tranziția și transformările radicale ale lumii contemporane, fără să renunțe la credința în cultură, lectură și valoarea autenticului.

Emisiunea „Fără Filtru, cu Jessie Baneș”, moderată de Jessie Baneș, poate fi urmărită în fiecare joi, începând cu ora 18.00, pe canalul de YouTube Fără Filtru cu Jessie Baneș, dar și pe toate platformele Radio Gold FM. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, dar și pe platforma goldtv.ro