Analistul Ștefan Popescu a explicat de ce ambasadorul Rusiei la ONU(foto) l-a numit pe Klaus Iohannis drept președinte al României și nu pe Nicușor Dan.

Potrivit expertului, motivul este acela că Rusia a vrut să trimită mai multe semnale, între care acela că România nu este percepută ca actor strategic autonom.

Într-un clip explicat pe canalul său de Youtube, Popescu spune că aceste mici „erori” sunt intenționate și transmit un mesaj diplomatic.

Cu atât mai mult la Organizația Națiunilor Unite (ONU) acolo unde Rusia joacă un rol important pe scena internațională.

„În diplomația marilor puteri, greșelile aproape că nu există. Iar atunci când ambasadorul rus la Organizația Națiunilor Unite îl menționează pe Klaus Iohannis, deși președintele României este Nicușor Dan, întrebarea nu este dacă a greșit. Întrebarea este de ce a ales să greșească. Pentru a înțelege acest episod recent, trebuie să înțelegem cum funcționează diplomația rusă. Națiunile Unite nu este pentru Moscova o simplă tribună.

Este unul dintre locurile unde Rusia continuă să joace rolul unei puteri globale. Din acest motiv, Kremlinul trimite acolo diplomați de prim rang, oameni formați într-o cultură strategică foarte sofisticată. Până în 2017, ambasadorul Rusiei la Organizația Națiunilor Unite a fost Vitali Ciurkin, o figură aproape legendară a diplomației ruse. În această tradiție, cuvintele nu sunt niciodată neutre”, a subliniat Ștefan Popescu.

Mesaj transmis pentru Nicușor Dan

Potrivit fostului secretar de stat de la Ministerul de Externe, invocarea numelui fostului președinte poate fi înțeleasă „ca o diminuare simbolică a actualului președinte. Ignorarea este o formă de a clasificare. Nu îl ataci frontal pe adversar. Îi reduci relevanța. Transmiți că nu îl consideri suficient de important pentru a fi recunoscut pe deplin”.

„Mai ales într-un context sensibil. Nicușor Dan vine după o perioadă tensionată politic, după controversele legate de anularea alegerilor. Iar Moscova știe foarte bine că legitimitatea nu este doar o chestiune juridică. Este și o chestiune psihologică, simbolică, mediatică. Orice fisură poate fi exploatată. Istoria diplomației este plină de asemenea semnale. Marile cancelarii au tratat întotdeauna protocolul ca pe un limbaj strategic”, a specificat Popescu.

România nu este percepută ca actor strategic autonom

Cel mai important aspect este acela că Rusia nu percepe România ca actor strategic autonom. Moscova a transmis că la București nu se iau decizii importante.

„Există însă un mesaj și mai important în episodul românesc de acum câteva zile de la Organizația Națiunilor Unite. Pentru Rusia, România nu este percepută ca un actor strategic autonom. Cu alte cuvinte, ocupantul funcției prezidențiale este secundar. Nu contează cine este la Cotroceni, pentru că din perspectiva Moscovei, marile decizii nu se iau cu adevărat la București.

Există, deci, o grandoare simbolică a relațiilor internaționale. Marile puteri transmit ierarhii și raporturi de forță, nu doar prin arme sau tratate, ci și prin gesturi aparent minore. Cine este ignorat? Cine este menționat? Cine este tratat ca interlocutor egal și cine nu? Uneori, ceea ce nu este spus, contează mai mult decât declarația explicită. Iar asta face diplomația rusă de secole”, a încheiat analistul de politică externă.