<div>”Agenții distrugerii și haosului au avut grijă să parcurgă literatura clasicilor noștri și, văzând ce e acolo, au decis să-i dispară unul câte unul pe toți; unii sunt fasciști, unii sunt comuniști, alții sunt minori sau arhaici”, spune doctorul în istorie Mircea Platon în postarea de pe <a href=”http://www.facebook.com/mircea.platon”>Facebook.</a> O radiografie nemiloasă a școlii de azi, din care dispar valorile, clasicii literaturii fiind eliminați din conștiințe și din manuale. O analiză lucidă care scoate la iveală o afecțiune ajunsă în stadiu malign, generată de ”agenții distrugerii și haosului”, pe care o publicăm în continuare:</div> <div><br /> </div> <div><br /> </div> <div>”Cu această carte în raniță au luptat soldații români în Primul Război Mondial. Cu această carte au suferit, răniți, pe patul de spital. Cu Emil Gârleanu s-a făcut România Mare. Da, cu Gârleanu și cu alți ”minori” ca el: G. Coșbuc, Al. Vlahuță, Octavian Goga, I. Al. Brătescu-Voinești și alții. Cu Gârleanu, pe care abia de-l mai include pe listele de lectură școala-agent al schimbării și pe care abia-l mai citesc, din vârful genelor rimelate, copilele de gimnaziu. Gârleanu cel depășit. Poate că dacă România s-a clădit cu Gârleanu și cu Goga și cu Vlahuță și cu Coșbuc e normal să dispară odată cu dispariția lui Goga, Vlahuță, Coșbuc și Gârleanu din conștiințele noastre.</div> <div> </div> <div>”Minorii” nu mai pot fi frecventați de majorii analfabeți. Analfabeții trebuie să citească fără a înțelege doar marile cărți ale contemporaneității, nu-și pot ciocni neputința de scrisul ”minorilor”. ”Minori” care nu sunt minori și care vorbesc despre sufletul vai de capul lui al atâtor români de ieri și de azi. ”Minorii” care ne-au spus povestea noastră. Și cine știe povestea unui om sau a unui lucru îl ucide mai greu sau deloc. Noi nu ne mai știm povestea, trăim în scenariile de doi lei, contrafăcute, ale altora. <span style=”font-weight: bold;”>Trăim cu scenarii care dau mereu chip uman unui sistem diabolic și care generează chipuri diabolizante pentru noi înșine. Ne lăsăm demonetizați și demonizați de niște demoni, de niște agenți ai distrugerii și haosului.</span></div> <div> </div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Pentru că agenții distrugerii și haosului au avut grijă să parcurgă literatura clasicilor noștri și, văzând ce e acolo, au decis să-i dispară unul câte unul pe toți; unii sunt fasciști, unii sunt comuniști, alții sunt minori sau arhaici. </span>Tot trecutul nostru este minor sau arhaic, au decretat demonii modernizării cu orice preț și complicii lor intelectual de la noi. Ei știu mai bine decât uriașa majoritate a românilor de ce trebuie înhățat Vlahuță și băgat la beciul uitării (îndemn de 7 ani la lectura atentă a volumului Vlahuță, Primul și ultimul, pe care l-am editat, și efectul e aproape nul, oamenii noștri le știu pe toate). </div> <div> </div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Agenții schimbării îl au mai viu, dureros de viu, în cap, între coarne, pe Goga, pe care noi îl mai știm vag din lecturi de liceu. </span></div> <div> </div> <div>Agenții schimbării știu de ce Alecsandri și Sadoveanu și Șt. O. Iosif și Duiliu Zamfirescu și alții și alții trebuie închiși în frigiderul amneziei. Noi habar nu avem. Am ajuns, mânați de la spate de biciul agenților demonici ai schimbării, o nație care nu-și mai știe cărțile pe baza cărora s-a clădit. Care trăiește intubată la dejecțiile lichide ale televiziunilor și radioului național și agenților de propagandă plătiți pe canale opace. </div> <div> </div> <div>Am ajuns o nație care și-a uitat și care chiar se deszice de părinții ei spirituali: pentru că ce altceva este nesimțirea unora, sfruntarea unora de a deschide pliscul pentru a reclama faptul că un copil din București ”nu poate înțelege nimic” din Creangă. Ne-am abandonat părinții și bunicii spirituali la azilul de bătrâni, la crematoriu, pe străzi. I-am dat afară din locul lor cuvenit în inimile și conștiințele noastre. Nu au lobby. Nu pot da de mâncat și de băut politicienilor. Nu le pot umple portbagajul, conturile în bancă și nici plăti vacanțe cu plaje și curve oamenilor mari de azi. Dar noi am putea să facem măcar atât: să-i citim, să-i pomenim ca pe moșii noștri. Să nu-i uităm. Să deschidem ochiul, mintea și inima la ce au de spus. Nu sunt minori. Sunt ghindele din care a ieșit o pădure de stejari pe care au tăiat-o securi străine, demonice. Se cuvine să știm de unde venim ca să mai putem avea pretenția de a ne îndrepta spre altceva decât spre nimicnicie.</div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br /> </span></div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Nucul lui Odobac. E un nuc. Nu o mizerie de tuia. Nucul nu crește în ghiveci. E o lume în sine. Românii nu mai au lumea lor pentru că s-au mutat cu toții în ghiveci. Care e un fel de oală de noapte a altora. </span></div>