Liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, avertizează că România riscă să plătească zeci de miliarde de dolari pentru proiecte nucleare începute fără strategie și fără fundament economic, acuzând guvernele ultimilor ani că au ignorat realitatea tehnică și financiară în favoarea unor promisiuni politice lipsite de substanță.

„Timp de cinci ani, politicienii noștri au vândut iluzii atât propriilor cetățeni, cât și statului american. Ei s-au angajat să facă ceea ce nu puteau sau nu știau să facă. Minciuni după minciuni, doar pentru a-și cumpăra câte o fotografie la Washington”, a declarat Petrișor Peiu.

Senatorul AUR a descris situația generată de contractul cu firma americană NuScale pentru construirea unui mini-reactor nuclear la Doicești ca pe o capcană din care România nu mai poate ieși fără costuri majore.

„Pe scurt, problema este așa: dacă realizăm contractul, nu știm nici câți bani vom cheltui, nici dacă vom avea o nouă centrală nucleară la Doicești. Mai mult, dacă totuși vom construi centrala, ea va furniza cam tot atâta energie cât ar fi furnizat o centrală pe gaz, care ar fi costat de 20 de ori mai puțin, sau una hidro cu pompaj invers, care ar fi costat de 10 ori mai puțin. Dacă nu îndeplinim contractul, ne vom trezi cu un arbitraj internațional, cu mici șanse de câștig, plus un diferend uriaș cu SUA, partenerul strategic”, a explicat senatorul.

Peiu a detaliat și problemele tehnice legate de extinderea centralei de la Cernavodă, subliniind că firma canadiană responsabilă de tehnologia CANDU nu a mai livrat un reactor de 19 ani — ultimul conectat la rețea în România datând din 2007.

„Deci, ultimul reactor CANDU propriu-zis conectat la rețea este cel de la Cernavodă, în 2007. Acum 19 ani. De atunci, canadienii nu au mai livrat niciunul. Oare or mai ști să facă încă două? Mai are cine să le producă? Mai au unde?”, a întrebat retoric liderul senatorilor AUR.

În privința mini-reactoarelor modulare (SMR), Peiu a atras atenția că proiectul NuScale este un prototip de serie — ceea ce implică costuri de două până la cinci ori mai mari decât un produs standardizat și rate ale dobânzii de finanțare de 8-12% pe an, față de 3-5% pentru tehnologiile consacrate. Costul standardizat al MWh produs ar depăși 100 USD, dublu față de centralele nucleare clasice.

Senatorul a avertizat că România nu își poate permite financiar ambele proiecte simultan, costul total al acestora ridicându-se la aproape 20 de miliarde de dolari, în condițiile în care sistemul energetic se confruntă deja cu o serie de crize iminente: oprirea pentru modernizare a reactorului 1 de la Cernavodă în 2027, închiderea grupurilor pe cărbune din Oltenia pe 31 august 2026 și întârzieri majore la centralele de la Iernut, Mintia, Turceni și Ișalnița.

„Cum s-a ajuns aici? Prin populism, demagogie și minciună. Pur și simplu, politicienii au ignorat realitatea tehnică, științifică și economică, crezând că astfel își vor cuceri sprijinul american pentru propriile cariere politice”, a concluzionat Peiu.

Senatorul AUR a numit explicit premierii pe care îi consideră responsabili de această stare de lucruri — Ludovic Orban, Florin Cîțu, Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu și Ilie Bolojan — precum și miniștrii Energiei din această perioadă: Virgil Popescu, Sebastian Burduja și Bogdan Ivan, întrebând retoric: „Oare vor fi vreodată întrebați cum s-a ajuns aici?”