Noua lege a salarizării permanentizează „austeritatea” pentru cei mulți și consacră definitiv statutul de colonie condusă de o elită compradore.

Sub pretextul sofistic al echității, eficienței, corelării cu „productivitatea” etc samd, legea amendează o mare parte a salariaților, cei mai mulți din educație (cum altfel…), care-și vor vedea salariile de bază diminuate, chiar dacă încă la același nivel de plată pentru câțiva ani.

Este o lege care, într-adevăr, va „eficientiza” prin reducere cheltuielile salariale din România, ceea ce va ușura bugetul, permițând, astfel, întreținerea unui model fiscal avantajos pentru capitalul străin, care, în plus, va avea un argument suplimentar pentru a ține salariile din mediul privat la nivel scăzut.

Totodată, prin creșterea salariilor demnitarilor, se transmite un semnal fără echivoc: elitele locale, pe post de vechili, se autorecompensează cu voie de la stăpânire pentru rolul pe care-l au în paza intereselor zisului capital străin.

Legea trebuie pusă în relație cu celelalte procese vizibile precum slăbirea statului în contrapartidă cu consolidarea rețelelor para-civile (așa-zisa „societate civilă”) de amplificare a intereselor private și guvernamentale străine, deplasarea costurilor conflictelor geopolitice spre lucrători și amploaiați, trecerea spre un model de economie în care consumul este comprimat.

Nu sunt procese noi, dar toate acestea se accelerează intens și se derulează, tot mai mult, fără prea multă osteneală de ambalare piaristică.