Trebuie să ai, totuși, stomac pentru muzica ușoară de tip Eurovizion. Pe vremuri, când antenele noastre erau reglate pe televiziunile sârbești sigur că ne mai uitam, era o formă de a lua lumină. Nu pentru calitatea șlagărelor, dar mai vedeai ceva oferit de Occident și poate că așa foarte ușoară cum era muzica, chiar prea ușoară, tot mai apărea în concurs câte o formație care avea să facă carieră în genul disco. ABBA, Boney M, Johnny Logan, apoi Celin Dion, Nicole, sunt numai câteva dintre numele care au câștigat sau au participat la această formă de entertainment politic de-alungul timpului. Iar la acea vreme nu era puțin lucru.

Domnișoara Alexandra Căpitănescu am înțeles că a cântat frumos și a terminat pe un onorant loc trei. Dar și domnișoara Darina Yotova a adus mândrie Bulgariei de pe prima poziție, dar prin faptul că a interpretat o melodie compusă de românul Cristian Tarcea sigur a fost un motiv să vibrăm și pe „Bangaranga”. Dar „Choke Me”, piesa Alexandrei Căpitănescu, putea mai mult, avea potențial. Au fost rezerve pe care nu le-am luat din cauza unui juriu nu atât de patriotic. Nu e drept. Muzica nu e totul într-un astfel de festival, iar restul e politică și nu ne deranjează treaba asta.

Ne-am obișnuit să dăm multe puncte Republicii Moldova și Republica Moldova să ne dea nouă la fel de multe. Dar mai dădeam și Ucrainei când era nevoie să mângâiem sensibilitățile unui popor chiar aflat în suferință din cauza unor ruși care se plictisesc pe acasă. Și Kosovo vărsa lacrimi cândva, Bosnia și Herțegovina, iar Europa era atentă la aceste detalii. Apoi corectitudinea politică te făcea să intuiești că femeie cu barbă trebuie să aibă o piesă foarte frumoasă și stăteai să asculți cum numai pădurea ascultă privighetoarea, poate trăgând și-un pui de somn la umbra ei.

Dincolo de cele 12 puncte, maximum în concurs, aproape că nu mai conta topul. Juriul de la București știa de fiecare dată că Moldova are cea mai frumoasă melodie. Nici nu trebuia să o asculte, puteau da televizorul pe „mute”, căci notând așa și invers, juriul din Republică oferindu-ne 12 puncte nouă, mulțumeam publicul, audiența, și asta e tot ce conta. Dar anul ăsta s-a produs un accident. Republica Moldova nu ne-a mai dat 12 puncte, a dat doar trei, iar Ucrainei nu a dat niciunul. Juriul s-a pierdut în octave și tonuri, a uitat cum merge treaba și a ieșit ditamai scandalul.

Șeful radio-TV public din Republică și-a dat demisia, iar noi, cei de acasă, mai că nu ne ardea de unirea lor cu patria mamă, căci ce mamă este batjocorită de un copil așa de nerecunoscător? Spectacolul Eurovision se câștigă din votul juriului, adică a unor specialiști în muzică, și apoi din votul popular. Treaba care face ca o melodie să devină foarte bună nu neapărat din compoziție. Da de unde! Ea poate fi de calitate, dar nu asta contează, iar Alexandra Căpitănescu are ghinionul ăsta, căci oricât de bună ar fi, lumea nu mai crede așa ceva. Contează mai mult juriul prieten și faptul că o țară ca România e săracă și a trimis milioane de români la muncă în străinătate.

Cu mulți frați români în Republică, cu milioane de români în Germania, Spania, Italia și pă Anglea, melodia care reprezintă România din start ar trebui să câștige ceva și devine dureros când nu o face. Muzica trebuie să fie atâta de proastă ca să nu prinzi primele zece poziții, încât poziția a treia a domnișoarei Căpitănescu e ca și un eșec. Puteți zice că suntem răi, că am uitat cum a făcut RFG cu Austria blat mai demult într-un turneu final la fotbal. Sau cum două țări scandinave, Danemarca și Suedia, au terminat la egalitate, 2-2 în 2004, uitând că filosofia lor de viață acolo în nord e să fie corecte până la sânge.

Problema nu e că avem exemple și la alții mai breji, ci că la Eurovision dacă nu faci blat te văicărești pe față că de ce n-ai făcut-o. În cazul rudelor germane care au blătuit la fotbal măcar s-a vorbit, au fost ocărite federațiile, la fel și cu scandinavele, lumea a recunoscut că nu e normal ce s-a întâmplat. Numai la Eurovision ne plângem pe față că moldovenii nu ne-au ajutat pe noi să devenim cei mai buni dintr-o parcare în care jumătate din locuri le ai rezervate.