A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit că PSD a stat bine mersi pe fundul lui așteptând să revină la guvernare la rotativă. Liniștit, fără costuri prea mari de erodare, căci treaba considerată de unii „murdară”, dar atât de necesară echilibrării finanțelor țării, o făcea premierul dat de PNL. Un „fraier”, ar fi spus ei, hăhăind la o agapă Nordis. Era o coaliție clădită pe cuvinte și semnături, programe, onoare… dar mai bine să nu vorbim de onoare în povești cu PSD și nu numai. Chiar că era ca în basm. Viață bună, stăteau și mai cârcoteau, dar erau cumva în vacanță și se gândeau că atunci când vor veni la muncă treaba e deja făcută și va fi fain.

Vă imaginați ce balaur a venit peste ei într-o asemenea situație convenabilă, de i-a scos din starea asta plăcută! Și i-a băgat în ce? Într-o situație mult mai dificilă. Lumea se uită cu ochii la ei, că de ce nu își asumă responsabilitatea guvernării, dacă tot au constatat că treaba făcută de alții nu e bună. Păi să o facă ei mai bună! Dacă nu se bagă, firește că nu-i mai crede nimeni de buna credință sau de marea pricepere pe care o clamau. Nu numai că trebuie ei să guverneze, dar nu au cu cine și aici e marea problemă. Ar vrea un tehnocrat, nu ei, clar!

Cu cine ar guverna ei din punct de vedere al compatibilității nu pot să o facă. E o chestiune tabu. Nu poți guverna în Europa decentă cu bagabonți ca ăia de la AUR. Metaforic vorbind, dar cam așa sunt priviți „patrioții” noștri și ai lor pe afară, iar PSD este tras de urechi dacă aruncă ocheade întracolo. Bun, cu liberalii ar mai vrea, dar s-a cam stricat jucăria, căci pentru prima oară după mult timp a venit cineva la conducerea PNL care gândește și nu uită. Mai are și coloană, ceea ce nu se prea obișnuiește să ai prin anturajul PSD. Totul e pragmatism, politica e o artă, liniile sunt transparente și să nu ne băgăm noi dacă nu avem stomac pentru așa ceva.

Se iau în calcul variante de guvern minoritar. Cu PSD la butoane se va mai putea guverna, șezi bine să te gândești. Când e de votat ceva cerut de Europa, pe fonduri europene, OECD și altele, atunci se vor băga și aleșii PNL-USR să sprijine, că nu se cade să n-o facă. Când e ceva mai suveranist și cu puternice tente de inerție sistemică, atunci de ce să nu se bazeze pe cei de la AUR? Ar merge o vreme, dar tot nu vor guverna cu mâna altora, cu imaginea altora și cu costurile acestora, cum au făcut-o până acuma și au dat cu piciorul în oala cu lapte.

În ambele situații, fie că va guverna minoritar, fie că va lăsa PNL-USR să o facă, PSD-ul va fi vizibil în tot ceea ce face. Până acuma se mai ascundea de alegători după progresiști și liberali, că „ei nu sunt așa, dar n-au încotro cu aia de fac tot ce le cere Europa”. E, acuma Europa le va cere lor. Să vadă toată lumea PSD-ul în splendoarea lui. E reformist au ba? Vrea să facă administrație mai suplă, OK, va avea suport de la dreapta, vrea să continue cu pensiile speciale, se rezolvă și asta. Și câte altele cum numai în poveste sunt spuse de adorm așa repede copiii.

Dar PSD-ul nu vrea așa ceva, nu se omoară după reformă, după eficientizarea statului și treaba asta va apărea scrisă pe fruntea lor. Cu litere mari, să-i vadă și ce-i care nu i-au văzut până acum, cei care n-au știut să-i vadă sau nu vrut să o facă, furându-și atâția ani căciula. Să vedem PSD-ul cum guvernează, de care mâner apucă reformele și cât de pătat va ieși pe chilot al lor Făt-Frumos din spuma mării pline de-ai lor alegători. Și-am încălecat…