Se apropie termenul la Înalta Curte și al nostru primar Dominic Fritz riscă să primească o condamnare pentru o incompatibilitate constatată doar de ANI. A mai văzut-o cineva? Nu, nimeni, doar ANI – Agenția Națională de Integritate într-o speță banală pentru mediul politico-administrativ din România. Adică a luat omul un împrumut pentru campanie de la un apropiat, care apropiat apoi a lucrat pentru o firmă care a cerut primăriei modificarea unui PUZ. Hohote de râș ar fi în cabinetele multor politicieni: „hohohoooo, huhuhuuuu, mă doare burta, uite la Fritz că nu știe cu instrumentul”. Dar acuma, în al 12-lea ceas, avocații trebuie să schimbe strategia, căci Dominic Fritz riscă finalul de carieră administrativă, chiar politică și, zău, e păcat.

Ar putea fi invocată lipsa de „discernământ politic”. Firește că nu vorbim de discernământ din punct de vedere medical, demonstrat de comisii de psihiatrii când inculpatul a ucis pe cineva. O comisie formată din politicieni cu experiență în astfel de probleme ar putea certifica faptul că edilul timișorean urmărit de ANI nu are „discernământ politic”, cumva că nu se descurcă cu mișmașurile din domeniu, și nu e greu ca avocat să demonstrezi așa ceva în fața unei comisii formate, de pildă, din Viorel Hrebenciuc, Marean Vanghelie, Ion Mocioalcă, Gheorghe Falcă, hai Alfred Simonis și Alin Popoviciu din plan local, căci trebuie să le subliniem și lor meritele.

Avocatul poate marșa în argumentația lui pe cel puțin două cazuri care i-ar șoca pe cei din comisie. De pildă, Garda de Mediu amenință Primăria Timișoara cu o amendă de 100.000 de lei într-o poveste în care Dominic Frtiz are în mod evident dreptate. Niște bolovani puși pentru ca nesimțiții să nu pună mașinile pe spațiu verde. Dar să vedeți ce a spus Dominic Fritz după apariția cazului. Că este vânat politic de Garda de Mediu ce răspunde pe verticală ministrului Mediului de la USR. Ba mai mult, pe orizontală, ar răspunde și în fața prefectului tot de la USR. Na, cum să nu poți dovedi comisiei că acești oameni nu știau că fac rău atunci când… nici nu l-au făcut, că nu știau că alții fac așa ceva și că acel lucru se cheamă că e rău.

Al doilea caz care va trezi uimirea comisiei este cel al viitorului Oraș al Păcatelor din Timișoara. Așa zisul „Sin City” ar trebui să adune tot ce înseamnă joc de noroc într-un perimetru. Avocatul pledant poate convinge „comisia” că 90% dintre subiecții cu „discernământ politic” din România ar fi identificat pentru acest „Sin City” un teren suficient de mare, l-ar fi cumpărat prin interpuși și apoi ar fi anunțat că Consiliul Local a hotărât ce era de hotărât. Dar Dominic Fritz ce-a făcut? A stabilit înainte unde i-ar plăcea să fie pus Orașul ăla al Păcatelor, fără să se uite că terenul cu pricina este al unui timișorean care îl înjură pe Facebook de dimineață până seara.

Bine, în ultima perioadă mai puțin îl înjură, de teamă să nu se sucească Fritz, dar tocmai lipsa de reacție a unui om care știe că îl face milionar în euro pe unul care-l înjură zilnic poate convinge comisia să constate lipsa de „discernământ politic” în cazul edilului de Timișoara. Și că nu se poate pune în discuție măcar o fărâmă de conflict de interese de vreme ce Dominic Fritz nu urmărește decât interesul public, fiind victima unei vânători politice venite chiar din partidul pe care îl conduce.

Cum poate fi suspectat cineva că ar face ceva ilegal, dacă nici măcar nu poate suna la o colegă de partid să îi ceară să nu-l mai vâneze politic? Sau unul care nu numai că nu gândește să se îmbogățească din propriul tun imobiliar, dar își înfrânează, de dragul unei societăți libere, instinctul răzbunării față de cineva care îl porcește necontenit? Dragi avocați, încercați și această strategie. N-aveți ce pierde. Nici noi.