De ce ne refuză Germania trupele, deși trimite Patriot în Turcia? Cum poate Bucureștiul să forțeze mâna…

Germania
trimite o baterie Patriot în Turcia și caută să își asume un
rol sporit pe flancul de Est al NATO, însă refuză
sistematic să trimită trupe în România. Experții consultați de
„Adevărul” explică cum funcționează apărarea flancului și ce
ar trebui să facă România, pentru a obține o prezență militară
mai importantă pe teritoriul ei.

Germania
se ambiționează și încearcă, după decenii în care nu a contat
absolut deloc în plan militar, să își asume un rol mai important în cadrul NATO. Tottodată, Berlinul își îndreptă privirile spre Turcia, țară care este considerată a
doua putere militară a NATO, pentru o colaborare în plan militar.

Generalul
(r) Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO
de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaționale din
Sud-Estul Europei. El explică, pentru „Adevărul”, din
perspectiva analistului militar, principiile după care funcționează
apărarea în sudul flancului de Est al NATO, importanța Turciei,
dar mai ales de ce România ar trebui să facă eforturi pentru a
deveni mai relevantă la acest nivel.

„Apărarea
României și a flancului Estic al NATO începe din Turcia, în cazul
unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu”, spune din start generalul Virgil Bălăceanu. De fapt, Turcia este cel mai important avanpost
al Alianței Nord-Atlantice înspre Asia, iar capacitățile sale
militare sunt impresionante.Turcia are o armată comparabilă cu cele
ale Franței și Marii Britanii la un loc, a doua din NATO ca
efective după cea Statelor Unite.

Toți ochii pe Turcia

Nu
întâmplător, această țară atrage acum și atenția Germaniei,
care a anunțat că va trimite un sistem Patriot, pentru a întări
și mai mult flancul. Decizia Berlinului vine după ce Turcia a fost
vizată de rachetele și dronele Iranului, lunile trecute.

Pe
lângă unitatea de apărare aeriană Patriot ce va fi trimisă în
Turcia în următoarele săptămâni, ca parte a planului NATO de
consolidare a protecției de-a lungul flancului sud-estic al
alianței, Germania are în plan să constituie și o forță
operativă de apărare aeriană și antirachetă care va opera în
strânsă coordonare cu Forțele Armate Turce.

Este
vorba despre o misiune formată din aproximativ 150 de militari și
care va avea rolul de a înlocui o unitate americană desfășurată
în prezent în Turcia, în perioada iunie-septembrie 2026. Berlinul,
în ciuda slăbiciunilor sale, încearcă să dea greutate momentului
și să lase impresia unei creșteri a importanței sale în cadrul
alianței, într-un moment în care Statele Unite își regândesc
prezența militară în Europa.

Cu
toate acestea, Statele Unite vor continua să aibă o prezență
importantă în Turcia. Această țară găzduiește rachete nucleare
americane la baza de la Baza Aeriană Incirlik, situată în
apropierea orașului Adana.

Apărarea României începe din Turcia

Tot
în Turcia se află și una dintre cele mai importante componente ale
scutului antirachetă NATO, Stația Radar Kürecik, situată în
provincia Malatya, din sud-estul țării. Este vorba despre un radar
de avertizare timpurie, care a devenit operațional încă din anul
2012 și este administrat de Armata Statelor Unite ca parte a
sistemului integrat de apărare aliată. Rolul său strategic este de
a detecta amenințările cu rachete balistice din Orientul Mijlociu
și de a transmite datele de interceptare către bazele terestre
NATO, inclusiv cele de la Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii,
toate din România, dar și către navele Aegis din Marea Mediterană.

Pe
lângă Turcia, NATO deține importante capacități militare,
inclusiv în zona Mediteranei de Est. Toate acestea pot interveni, în
cazul unui pericol iminent, pentru suplini răspunsul.

„Apărarea
bazei Kogălniceanu se face încă din zona Turciei, unde sunt acele
radare NATO. Și se face cu gruparea navală de luptă care probabil
e condusă de Franța, pentru că francezii dislocă în zonă, în
Mediterana de Est, portavionul Charles de Gaulle. Plus și toate
fregatele și distrugătoarele dislocate în zonă de europeni au
capabilități și de apărare antiaeriană și antirachetă. Deci
apărarea se face pe mai multe aliniamente”, mai spune generalul
Bălăceanu.

De ce nu vrea să audă Germania de România

Dacă
Germania a trimis efective militare în țările baltice, iar acum se
pregătește să trimită în Turcia, România este absentă de pe
hărțile militare ale Berlinului. În urmă cu doi ani, premierul de
atunci al României, Marcel Ciolacu, a încercat să profite de
relația bună cu fostul cancelar Olaf Scholz și a solicitat, în
timpul unei vizite oficiale, o prezență militară germană în
țară. Deși colegi în familia europeană social-democrată și
aflați în relații cordiale, cei doi nu au reușit să se înțeleagă
pe această temă, iar Germania a refuzat ferm să trimită trupe în
România. La Berlin au fost invocate situația economică grea a
Germaniei și costurile mari pe care le-ar implica detașarea
militarilor germani aici.

Pentru
România, spune generalul Virgil Bălăceanu, principala miză ar
rămâne să convingă o altă mare putere europeană, Franța, să
suplinească prezența militară de aici. Nu în ultimul rând, noile
contracte de miliarde de euro semnate de România cu Germania în
cadrul SAFE, cu precădere cele cu Rheinmetall, ar putea fi invocate
la un moment dat de București pentru a fi mai convingători într-un
eventual nou demers de a atrage trupe germane în România.

Cum i-am putea convinge

„Dacă
am reuși să convingem Franța să disloce permanent o brigadă, așa
cum dislocă Germania anul viitor o brigadă blindată în Lituania,
ar fi un bun exemplu și pentru alte state. Cu Germania vom vedea cum
vor decurge contractele legate de înzestrare. Pentru
că și aici trebuie să gândim strategic, geostrategic și
geoeconomic. În momentul în care vom semna contractele — și asta va înseamna că mulți bani din România vor merge către economia
germană — putem să cerem Germaniei să aibă o participare și la
Grupul de Luptă din România, deși este națiune-cadru pentru
Lituania”, explică generalul Bălăceanu.

Ce se ascunde în spatele noului buget istoric al UE. Avertisment: taxele noastre ar putea merge doar pe dobânzi

Analistul
politic internațional Ștefan Popescu remarcă în schimb faptul că
România nu este capabilă să strângă mai mult relațiile cu
Turcia, pentru a întări sudul flancului estic. În opoziție cu
Polonia, țară care a reușit grație unor acțiuni coerente să
închege un sistem special defensiv la Marea Baltică, în care a
cointeresat țările nordice, Bucureștiul nu reușește să
vorbească un limbaj comun cu Ankara și nici cu Sofia. Cea mai bună
dovadă este faptul că la summitul B9 care a avut loc la București,
Turcia nici măcar nu a fost invitată, iar Bulgaria a avut o
prezență simbolică și nu s-a implicat absolut deloc.

Nu știm să profităm de prietenia cu Turcia

„Rămâne
de discutat cât de realist a fost ca România să vină cu această
idee. Poate ar fi fost mai productiv, pentru că politica externă se
face, din păcate, ținând seama de realități, iar realitățile
înseamnă constrângeri, din păcate. În cazul României, cu cât
ești mai mic, cu atât ai mai multe constrângeri”, spune Ștefan
Popescu.

În
lipsa unei susțineri efective a Turciei pentru a deveni hub european
de securitate la Marea Neagră, România ar fi putut să cointereseze
Turcia și să împartă aceste atribuții.

„Ar
fi fost mai util ca România să fi propus un hub Uniunea
Europeană-Turcia, cu care România să fi solicitat leadership-ul
și, eventual, să venim cu pretenții de genul găzduirea unor
elemente ale acestui hub pe zonele unde avem o excelență
incontestabilă, cum este zona securității cibernetice. Aceasta ar
fi fost o viziune realistă, care ne-ar fi sprijinit și în direcția
consolidării relației cu Turcia și ar fi fi adus România în
prim-plan, plus că ar fi fost un pas și pe harta relaționării
Uniunea Europeană-Turcia”, consideră Ștefan Popescu.

Și
turcologul Tasin Gemil a vorbit despre importanța relației
bilaterale turco-române, ca parte a alianței. România și Turcia
au un parteriat strategic special și relații foarte bune, însă
există și câteva dosare în care cele două state nu au reușit
încă pe deplin să-și armonizeze poziția. România ar putea fi și
mai mult beneficiara unor garanții de securitate din partea Turciei,
pe Marea Neagră, acolo unde Forțele Navale Române sunt slab
înarmate și nu există garanții că ar putea să protejeze
suficient intereresele românești la Marea Neagră.

Depindem de turci la Marea Neagră

În condițiile
în care România se pregătește să extragă gaze naturale din
perimetrele de exploatare din zona Mării Negre, iar șeful Marelui
Stat Major al Armatei, generalul Gheorghiță Vlad, a avertizat că
zona exclusivă a României din Marea Neagră nu este acoperită de
articolul 5 al NATO, țara noastră ar avea nevoie de un sprijin
important din partea aliaților. Turcia este, de altfel, singura țară
care deține o flotă militară la Marea Neagră comparabilă cu cea
a Rusiei și care ne poate proteja, în cazul unor atacuri directe
sau indirecte, ori în cazul unor acțiuni de sabotaj dinspre
Moscova.

„Parcă o iau razna”. Cât a ajuns să coste mâncarea pe rafturile magazinelor și de ce anunță experții noi scumpiri

Într-un
interviu pentru „Adevărul”, Tasin Gemil afirma că Turcia poate
asigura aceste garanții de securitate României și vorbea despre
rolul mai important pe care această țară ar putea să și-l asume
în cadrul NATO.

„Turcia
este în măsură să garanteze securitatea României și să aibă
un rol major în apărarea flancului estic al NATO. România, la
rândul ei, cred că ar putea coopera mai strâns cu Turcia pe Marea
Neagră și în Balcani”, spunea istoricul român de origine turcă.

Pornind
de la declarațiile ministrului de externe turc, Hakan Fidan, despre
ce ar trebui să facă NATO în cazul în care SUA se vor retrage din
alianță sau pur și simplu americanii vor retrage un număr mare de
soldați din Europa, Tasin Gemil este convins că Turcia este
pregătită să-și asume un rol mai important în cadrul NATO.

„Cred
că Turcia poate să-și asume un rol mai important în NATO, tot în
privința Orientului Apropiat și Mijlociu, la care se adaugă acum
și poziția ei în Asia Centrală musulmană și turcofonă, care
este o zonă de contact direct cu China. Cred că Turcia are o
importanță mai mare acum pentru NATO decât înainte, dacă avem în
vedere și funcția ei de garantă a securității Mării Negre și a
Peninsulei Balcanice. Se așteaptă acum chiar o responsabilitate mai
mare din partea Turciei pe flancul de est și nu numai. Turcia
dispune de o forță militară redutabilă. Apropiatul Summit NATO de
la Ankara cred că poate fi o bună ocazie pentru reîntărirea
organizației. Miza este participarea președintelui SUA la această
reuniune. El a fost prezent la toate summiturile NATO, dar acești
președinți nu erau ca Donald Trump”, a mai spus Gemil.

Expertul
consideră că Uniunea Europeană greșește față de Turcia atunci
când o ține la porțile sale.

„O
altă chestiune este prea lunga așteptare a Turciei la porțile
Europei (din 1959), care ar trebui să sfârșească prin acceptarea
ei în UE, în cel mai scurt timp posibil. Președintele Erdogan a
transmis un mesaj categoric Occidentului, în primul rând UE,
afirmând că a trecut vremea în care Occidentul se folosea de
Turcia când avea nevoie de ea și apoi o dădea la o parte. A venit
vremea – a atras atenția Erdogan – ca UE să aibă mai multă
nevoie de Turcia, decât Turcia de UE. Nu aș fi foarte surprins dacă
Turcia și-ar retrage cererea de aderare la UE, ceea ce însă nu
cred. Se pare că asistăm la o reapropiere a Turciei de SUA. Vom
vedea mai bine în iulie, dacă președintele Trump va veni la
Ankara. România a susținut și susține fără rezerve demersul
european al Turciei”, a mai afirmat Tasin Gemil.