[analyse_image type=”featured” src=”https://www.impactreal.ro/wp-content/uploads/2026/05/scundu-01.jpg”]
La Scundu, căminul de bătrâni a devenit unul dintre cele mai căutate centre sociale din județ. Aici locuiesc oameni vârstnici, mulți dintre ei bolnavi sau cu probleme de deplasare. Centrul este cunoscut pentru curățenie, mesele pregătite zilnic și grija cu care sunt tratați beneficiarii. Medicamentele sunt administrate la timp, oamenii socializează și încearcă să își ducă bătrânețea în liniște. Tocmai din acest motiv, lista de așteptare a devenit tot mai mare.
Telefonul sună aproape în fiecare zi. Sunt familii din mai multe localități care întreabă dacă s-a eliberat vreun loc. Mulți au auzit despre centrul din Scundu de la alți oameni, simplu, prin recomandările celor care au avut aici părinți sau rude apropiate. În spatele acestei imagini bune stau însă foarte multe probleme. Personalul este prea puțin, oamenii lucrează peste program, fac muncă dublă, iar fondurile pentru reparații și angajări întârzie de prea multă vreme.
Primarul comunei, Mihai Bejan, spune că centrul funcționează la limită, deși controalele făcute aici au arătat că serviciile oferite sunt foarte bune.
„În cămin sunt astăzi 38 de beneficiari și condițiile sunt foarte bune. Din această cauză, lista de așteptare a devenit foarte mare și, din păcate, refuzăm oameni pentru că nu mai avem locuri libere. Telefonul sună aproape zilnic și sunt întrebat dacă există vreo posibilitate să mai primim pe cineva. Puțini știu însă cât de greu se lucrează aici, pentru că personalul este sub numărul necesar, iar fetele se chinuiesc să facă față. Am făcut solicitare la minister pentru încă cel puțin patru infirmiere și sun săptămânal la București. Se face aproape un an de când întreb și primesc același răspuns, că dosarul este la mapă și nu se semnează. Cu toate acestea, oamenii din cămin își fac treaba extraordinar de bine, lucru confirmat și de controalele încheiate cu calificativul foarte bine”, spune primarul Mihai Bejan.
Controalele repetate și recomandările familiilor au făcut cunoscut centrul din Scundu
Acesta afirmă că pe lângă recomandările familiilor care au aici un aport au fost și controalele repetate care au fost făcute la sesizări au făcut ca centrul să ajungă cunoscut în multe localități din județ: „Au fost verificări peste verificări. Poate că, până la urmă, a fost bine și asta, pentru că fiecare control a arătat că aici oamenii sunt îngrijiți cum trebuie. Este o mândrie pentru noi acest cămin. Cei care sună o fac pentru că au auzit că bătrânii sunt tratați bine și că personalul este foarte apropiat de ei. Sunt situații în care oamenii spun că aici părinții lor sunt mai bine decât acasă. Problema este că avem nevoie de bani pentru reparații și de oameni în plus. În urma controalelor ni s-a cerut să schimbăm parchetul în anumite spații și să facem mici reparații, pentru că sunt lucruri uzate. Dacă aș avea fonduri, mâine m-aș apuca de lucrări”, mai afirmă primarul Mihai Bejan.
Principalul sprijin pentru căminul din Scundu vine de la Consiliul Județean Vâlcea
Sprijinul cel mai important vine de la Consiliul Județean Vâlcea și de la președintele Constantin Rădulescu, spune primarul din Scundu. În rest, ajutoarele sunt rare: „Nu avem sponsori. La noi în sat, multe firme mici s-au închis după toate taxele și problemele legate de austeritate din ultima vreme, lucru care s-a simțit și aici. Marile companii din județ poate nici nu știu că la Scundu există un cămin cu oameni bătrâni care ar avea nevoie de ajutor. Dacă cineva cu posibilități aude de acest centru, orice sprijin este binevenit. Până acum, sprijinul cel mai important a venit de la Consiliul Județean Vâlcea și de la președintele Constantin Rădulescu. Taxa pentru un beneficiar diferă în funcție de starea lui de sănătate. Pentru un om cu probleme mai grave se ajunge la 3.700 de lei, sumă peste care primăria mai adaugă bani pentru acoperirea cheltuielilor”, explică Mihai Bejan.
Căminul din Scundu are nevoie urgentă de încă patru infirmiere
La intrarea în centru, coordonatoarea căminului era cu mopul și găleata în mână. Nu părea deloc deranjată de asta. Spune că aici nimeni nu ține cont de funcție și că fiecare ajută unde este nevoie: „Facem fiecare ce putem. Nu ținem cont de funcție. Este adevărat că avem nevoie de cel puțin patru infirmiere. Sunt patru ture și se acoperă foarte greu cu personalul existent. Și eu șterg geamurile, dau cu mopul, ajut la băi și la schimbatul lenjeriilor. Același lucru îl fac și asistentele. Sunt zile în care avem o singură infirmieră pe tură, iar atunci trebuie să ajutăm cu toții. Punem masa de trei ori pe zi, avem și suplimente alimentare, coborâm oamenii de la etaj în sala de mese, îi schimbăm, îi spălăm și le facem baie generală zilnic. Un singur om nu are cum să facă toate acestea”, spune Maria Radu.
La căminul din Scundu, bătrânii au nevoie nu doar de tratament, ci și de oameni care să îi asculte
Coordonatoarea centrului spune că, dincolo de tratament și îngrijire, bătrânii au nevoie să simtă că cineva îi ascultă și le este aproape: „Ei au nevoie să fie ascultați. Pentru mulți, asta este cel mai important. Să stea cineva lângă ei, să vorbească, să îi asculte. Le face foarte bine. Noi încercăm să facem și asta, numai că suntem puțini și nu știm pe ce să punem mâna mai întâi. Mai avem nevoie și de bani pentru schimbarea parchetului și pentru mici reparații care se văd. Oamenii care au posibilități materiale ar putea să ajute acești bătrâni”, mai spune coordonatoarea.
În centru sunt oameni din Orlești, Ionești, Pesceana, Glăvile, Prundeni și Scundu. Bătrânii cu care am stat de vorbă spun că aici au găsit liniște, oameni care îi tratează cu răbdare și locul unde au reușit să își facă noi prietenii. Mulți spun că nu se mai simt singuri:
*Maria, o femeie trecută de 70 de ani, spune că s-a obișnuit repede cu locul: „Mie îmi este bine aici. Suntem curați, mâncăm bine, stăm de vorbă. Fetele au grijă de noi și ne întreabă mereu ce ne doare. Eu am aici prietene cu care mai stau la povești. Nu mă simt singură.”
*Un alt beneficiar ne-a declarat că tratamentul primit l-a făcut să prindă din nou curaj: „Eu iau multe medicamente și aici le primesc la timp. Sunt ajutat când am nevoie. Nu credeam că o să mă adaptez, dar acum m-am obișnuit. Oamenii sunt buni cu noi și asta contează foarte mult.”
*Gheorghe, un alt beneficiar al centrului, ne-a povestit că oamenii de aici încearcă să compenseze lipsurile prin multă muncă și grijă: „Sunt puțini și muncesc foarte mult. Îi vedem de dimineața până seara. Ne ajută la orice. Eu sunt mulțumit și cred că aici este bine pentru bătrâni”, spune acesta.
Din păcate, centrul din Scundu funcționează astăzi cu personal puțin, iar statul continuă să trateze totul cu indiferență, dând nepăsător din umeri. De aproape un an, răspunsul venit de la București este același: dosarul este la mapă și nu se semnează. Nimeni nu pare interesat că aici câțiva oameni trag zilnic de ei ca să îngrijească zeci de bătrâni și să păstreze condițiile la un nivel foarte bun.
La Scundu, căminul de bătrâni a devenit unul dintre cele mai căutate centre sociale din județ. Aici locuiesc oameni vârstnici, mulți dintre ei bolnavi sau cu probleme de deplasare. Centrul este cunoscut pentru curățenie, mesele pregătite zilnic și grija cu care sunt tratați beneficiarii. Medicamentele sunt administrate la timp, oamenii socializează și încearcă să își ducă bătrânețea în liniște. Tocmai din acest motiv, lista de așteptare a devenit tot mai mare.
Telefonul sună aproape în fiecare zi. Sunt familii din mai multe localități care întreabă dacă s-a eliberat vreun loc. Mulți au auzit despre centrul din Scundu de la alți oameni, simplu, prin recomandările celor care au avut aici părinți sau rude apropiate. În spatele acestei imagini bune stau însă foarte multe probleme. Personalul este prea puțin, oamenii lucrează peste program, fac muncă dublă, iar fondurile pentru reparații și angajări întârzie de prea multă vreme.
Primarul comunei, Mihai Bejan, spune că centrul funcționează la limită, deși controalele făcute aici au arătat că serviciile oferite sunt foarte bune.
„În cămin sunt astăzi 38 de beneficiari și condițiile sunt foarte bune. Din această cauză, lista de așteptare a devenit foarte mare și, din păcate, refuzăm oameni pentru că nu mai avem locuri libere. Telefonul sună aproape zilnic și sunt întrebat dacă există vreo posibilitate să mai primim pe cineva. Puțini știu însă cât de greu se lucrează aici, pentru că personalul este sub numărul necesar, iar fetele se chinuiesc să facă față. Am făcut solicitare la minister pentru încă cel puțin patru infirmiere și sun săptămânal la București. Se face aproape un an de când întreb și primesc același răspuns, că dosarul este la mapă și nu se semnează. Cu toate acestea, oamenii din cămin își fac treaba extraordinar de bine, lucru confirmat și de controalele încheiate cu calificativul foarte bine”, spune primarul Mihai Bejan.
Controalele repetate și recomandările familiilor au făcut cunoscut centrul din Scundu
Acesta afirmă că pe lângă recomandările familiilor care au aici un aport au fost și controalele repetate care au fost făcute la sesizări au făcut ca centrul să ajungă cunoscut în multe localități din județ: „Au fost verificări peste verificări. Poate că, până la urmă, a fost bine și asta, pentru că fiecare control a arătat că aici oamenii sunt îngrijiți cum trebuie. Este o mândrie pentru noi acest cămin. Cei care sună o fac pentru că au auzit că bătrânii sunt tratați bine și că personalul este foarte apropiat de ei. Sunt situații în care oamenii spun că aici părinții lor sunt mai bine decât acasă. Problema este că avem nevoie de bani pentru reparații și de oameni în plus. În urma controalelor ni s-a cerut să schimbăm parchetul în anumite spații și să facem mici reparații, pentru că sunt lucruri uzate. Dacă aș avea fonduri, mâine m-aș apuca de lucrări”, mai afirmă primarul Mihai Bejan.
Principalul sprijin pentru căminul din Scundu vine de la Consiliul Județean Vâlcea
Sprijinul cel mai important vine de la Consiliul Județean Vâlcea și de la președintele Constantin Rădulescu, spune primarul din Scundu. În rest, ajutoarele sunt rare: „Nu avem sponsori. La noi în sat, multe firme mici s-au închis după toate taxele și problemele legate de austeritate din ultima vreme, lucru care s-a simțit și aici. Marile companii din județ poate nici nu știu că la Scundu există un cămin cu oameni bătrâni care ar avea nevoie de ajutor. Dacă cineva cu posibilități aude de acest centru, orice sprijin este binevenit. Până acum, sprijinul cel mai important a venit de la Consiliul Județean Vâlcea și de la președintele Constantin Rădulescu. Taxa pentru un beneficiar diferă în funcție de starea lui de sănătate. Pentru un om cu probleme mai grave se ajunge la 3.700 de lei, sumă peste care primăria mai adaugă bani pentru acoperirea cheltuielilor”, explică Mihai Bejan.
Căminul din Scundu are nevoie urgentă de încă patru infirmiere
La intrarea în centru, coordonatoarea căminului era cu mopul și găleata în mână. Nu părea deloc deranjată de asta. Spune că aici nimeni nu ține cont de funcție și că fiecare ajută unde este nevoie: „Facem fiecare ce putem. Nu ținem cont de funcție. Este adevărat că avem nevoie de cel puțin patru infirmiere. Sunt patru ture și se acoperă foarte greu cu personalul existent. Și eu șterg geamurile, dau cu mopul, ajut la băi și la schimbatul lenjeriilor. Același lucru îl fac și asistentele. Sunt zile în care avem o singură infirmieră pe tură, iar atunci trebuie să ajutăm cu toții. Punem masa de trei ori pe zi, avem și suplimente alimentare, coborâm oamenii de la etaj în sala de mese, îi schimbăm, îi spălăm și le facem baie generală zilnic. Un singur om nu are cum să facă toate acestea”, spune Maria Radu.
La căminul din Scundu, bătrânii au nevoie nu doar de tratament, ci și de oameni care să îi asculte
Coordonatoarea centrului spune că, dincolo de tratament și îngrijire, bătrânii au nevoie să simtă că cineva îi ascultă și le este aproape: „Ei au nevoie să fie ascultați. Pentru mulți, asta este cel mai important. Să stea cineva lângă ei, să vorbească, să îi asculte. Le face foarte bine. Noi încercăm să facem și asta, numai că suntem puțini și nu știm pe ce să punem mâna mai întâi. Mai avem nevoie și de bani pentru schimbarea parchetului și pentru mici reparații care se văd. Oamenii care au posibilități materiale ar putea să ajute acești bătrâni”, mai spune coordonatoarea.
În centru sunt oameni din Orlești, Ionești, Pesceana, Glăvile, Prundeni și Scundu. Bătrânii cu care am stat de vorbă spun că aici au găsit liniște, oameni care îi tratează cu răbdare și locul unde au reușit să își facă noi prietenii. Mulți spun că nu se mai simt singuri:
*Maria, o femeie trecută de 70 de ani, spune că s-a obișnuit repede cu locul: „Mie îmi este bine aici. Suntem curați, mâncăm bine, stăm de vorbă. Fetele au grijă de noi și ne întreabă mereu ce ne doare. Eu am aici prietene cu care mai stau la povești. Nu mă simt singură.”
*Un alt beneficiar ne-a declarat că tratamentul primit l-a făcut să prindă din nou curaj: „Eu iau multe medicamente și aici le primesc la timp. Sunt ajutat când am nevoie. Nu credeam că o să mă adaptez, dar acum m-am obișnuit. Oamenii sunt buni cu noi și asta contează foarte mult.”
*Gheorghe, un alt beneficiar al centrului, ne-a povestit că oamenii de aici încearcă să compenseze lipsurile prin multă muncă și grijă: „Sunt puțini și muncesc foarte mult. Îi vedem de dimineața până seara. Ne ajută la orice. Eu sunt mulțumit și cred că aici este bine pentru bătrâni”, spune acesta.
Din păcate, centrul din Scundu funcționează astăzi cu personal puțin, iar statul continuă să trateze totul cu indiferență, dând nepăsător din umeri. De aproape un an, răspunsul venit de la București este același: dosarul este la mapă și nu se semnează. Nimeni nu pare interesat că aici câțiva oameni trag zilnic de ei ca să îngrijească zeci de bătrâni și să păstreze condițiile la un nivel foarte bun.
La Scundu, căminul de bătrâni a devenit unul dintre cele mai căutate centre sociale din județ. Aici locuiesc oameni vârstnici, mulți dintre ei bolnavi sau cu probleme de deplasare. Centrul este cunoscut pentru curățenie, mesele pregătite zilnic și grija cu care sunt tratați beneficiarii. Medicamentele sunt administrate la timp, oamenii socializează și încearcă să își ducă bătrânețea în liniște. Tocmai din acest motiv, lista de așteptare a devenit tot mai mare.
Telefonul sună aproape în fiecare zi. Sunt familii din mai multe localități care întreabă dacă s-a eliberat vreun loc. Mulți au auzit despre centrul din Scundu de la alți oameni, simplu, prin recomandările celor care au avut aici părinți sau rude apropiate. În spatele acestei imagini bune stau însă foarte multe probleme. Personalul este prea puțin, oamenii lucrează peste program, fac muncă dublă, iar fondurile pentru reparații și angajări întârzie de prea multă vreme.
Primarul comunei, Mihai Bejan, spune că centrul funcționează la limită, deși controalele făcute aici au arătat că serviciile oferite sunt foarte bune.
„În cămin sunt astăzi 38 de beneficiari și condițiile sunt foarte bune. Din această cauză, lista de așteptare a devenit foarte mare și, din păcate, refuzăm oameni pentru că nu mai avem locuri libere. Telefonul sună aproape zilnic și sunt întrebat dacă există vreo posibilitate să mai primim pe cineva. Puțini știu însă cât de greu se lucrează aici, pentru că personalul este sub numărul necesar, iar fetele se chinuiesc să facă față. Am făcut solicitare la minister pentru încă cel puțin patru infirmiere și sun săptămânal la București. Se face aproape un an de când întreb și primesc același răspuns, că dosarul este la mapă și nu se semnează. Cu toate acestea, oamenii din cămin își fac treaba extraordinar de bine, lucru confirmat și de controalele încheiate cu calificativul foarte bine”, spune primarul Mihai Bejan.
Controalele repetate și recomandările familiilor au făcut cunoscut centrul din Scundu
Acesta afirmă că pe lângă recomandările familiilor care au aici un aport au fost și controalele repetate care au fost făcute la sesizări au făcut ca centrul să ajungă cunoscut în multe localități din județ: „Au fost verificări peste verificări. Poate că, până la urmă, a fost bine și asta, pentru că fiecare control a arătat că aici oamenii sunt îngrijiți cum trebuie. Este o mândrie pentru noi acest cămin. Cei care sună o fac pentru că au auzit că bătrânii sunt tratați bine și că personalul este foarte apropiat de ei. Sunt situații în care oamenii spun că aici părinții lor sunt mai bine decât acasă. Problema este că avem nevoie de bani pentru reparații și de oameni în plus. În urma controalelor ni s-a cerut să schimbăm parchetul în anumite spații și să facem mici reparații, pentru că sunt lucruri uzate. Dacă aș avea fonduri, mâine m-aș apuca de lucrări”, mai afirmă primarul Mihai Bejan.
Principalul sprijin pentru căminul din Scundu vine de la Consiliul Județean Vâlcea
Sprijinul cel mai important vine de la Consiliul Județean Vâlcea și de la președintele Constantin Rădulescu, spune primarul din Scundu. În rest, ajutoarele sunt rare: „Nu avem sponsori. La noi în sat, multe firme mici s-au închis după toate taxele și problemele legate de austeritate din ultima vreme, lucru care s-a simțit și aici. Marile companii din județ poate nici nu știu că la Scundu există un cămin cu oameni bătrâni care ar avea nevoie de ajutor. Dacă cineva cu posibilități aude de acest centru, orice sprijin este binevenit. Până acum, sprijinul cel mai important a venit de la Consiliul Județean Vâlcea și de la președintele Constantin Rădulescu. Taxa pentru un beneficiar diferă în funcție de starea lui de sănătate. Pentru un om cu probleme mai grave se ajunge la 3.700 de lei, sumă peste care primăria mai adaugă bani pentru acoperirea cheltuielilor”, explică Mihai Bejan.
Căminul din Scundu are nevoie urgentă de încă patru infirmiere
La intrarea în centru, coordonatoarea căminului era cu mopul și găleata în mână. Nu părea deloc deranjată de asta. Spune că aici nimeni nu ține cont de funcție și că fiecare ajută unde este nevoie: „Facem fiecare ce putem. Nu ținem cont de funcție. Este adevărat că avem nevoie de cel puțin patru infirmiere. Sunt patru ture și se acoperă foarte greu cu personalul existent. Și eu șterg geamurile, dau cu mopul, ajut la băi și la schimbatul lenjeriilor. Același lucru îl fac și asistentele. Sunt zile în care avem o singură infirmieră pe tură, iar atunci trebuie să ajutăm cu toții. Punem masa de trei ori pe zi, avem și suplimente alimentare, coborâm oamenii de la etaj în sala de mese, îi schimbăm, îi spălăm și le facem baie generală zilnic. Un singur om nu are cum să facă toate acestea”, spune Maria Radu.
La căminul din Scundu, bătrânii au nevoie nu doar de tratament, ci și de oameni care să îi asculte
Coordonatoarea centrului spune că, dincolo de tratament și îngrijire, bătrânii au nevoie să simtă că cineva îi ascultă și le este aproape: „Ei au nevoie să fie ascultați. Pentru mulți, asta este cel mai important. Să stea cineva lângă ei, să vorbească, să îi asculte. Le face foarte bine. Noi încercăm să facem și asta, numai că suntem puțini și nu știm pe ce să punem mâna mai întâi. Mai avem nevoie și de bani pentru schimbarea parchetului și pentru mici reparații care se văd. Oamenii care au posibilități materiale ar putea să ajute acești bătrâni”, mai spune coordonatoarea.
În centru sunt oameni din Orlești, Ionești, Pesceana, Glăvile, Prundeni și Scundu. Bătrânii cu care am stat de vorbă spun că aici au găsit liniște, oameni care îi tratează cu răbdare și locul unde au reușit să își facă noi prietenii. Mulți spun că nu se mai simt singuri:
*Maria, o femeie trecută de 70 de ani, spune că s-a obișnuit repede cu locul: „Mie îmi este bine aici. Suntem curați, mâncăm bine, stăm de vorbă. Fetele au grijă de noi și ne întreabă mereu ce ne doare. Eu am aici prietene cu care mai stau la povești. Nu mă simt singură.”
*Un alt beneficiar ne-a declarat că tratamentul primit l-a făcut să prindă din nou curaj: „Eu iau multe medicamente și aici le primesc la timp. Sunt ajutat când am nevoie. Nu credeam că o să mă adaptez, dar acum m-am obișnuit. Oamenii sunt buni cu noi și asta contează foarte mult.”
*Gheorghe, un alt beneficiar al centrului, ne-a povestit că oamenii de aici încearcă să compenseze lipsurile prin multă muncă și grijă: „Sunt puțini și muncesc foarte mult. Îi vedem de dimineața până seara. Ne ajută la orice. Eu sunt mulțumit și cred că aici este bine pentru bătrâni”, spune acesta.
Din păcate, centrul din Scundu funcționează astăzi cu personal puțin, iar statul continuă să trateze totul cu indiferență, dând nepăsător din umeri. De aproape un an, răspunsul venit de la București este același: dosarul este la mapă și nu se semnează. Nimeni nu pare interesat că aici câțiva oameni trag zilnic de ei ca să îngrijească zeci de bătrâni și să păstreze condițiile la un nivel foarte bun.
[analyse_source url=”https://www.impactreal.ro/2026/05/15/caminul-din-scundu-laudat-la-controale-si-recomandat-de-familii-asteapta-de-aproape-un-an-aprobarea-de-la-bucuresti-pentru-inca-patru-infirmiere-cu-mana-aceasta-de-oameni-tinem-totul-in-pi/”]