Statul care nu se ştie pe sine. Guvernul Bolojan a venit cu un studiu – zeci de pagini, grafice şi indicato

♦ Guvernul a publicat vineri un raport care încearcă să radiografieze administraţia publică centrală şi locală pe baza datelor furnizate de ministere şi instituţii publice ♦ Zeci de pagini, grafice şi indicatori ♦ Raportul este structurat după cine livrează datele, nu după întrebările la care publicul ar vrea răspuns. Câţi bugetari sunt în total? Câţi dintre angajaţii ministerului Educaţiei sunt profesori? Câţi sunt doctori, câte asistente? Câţi poliţişti are România? Câţi militari? Câţi funcţionari ai puterii judecătoreşti? Cum a evoluat numărul lor?

„Deşi există dis­poni­bilitate în furni­zarea da­telor şi a si­tu­a­­ţiilor, acura­teţea acestora nu este întotdeauna completă. Comparând aceleaşi variabile provenite din surse diferite, am constatat existenţa unor discrepanţe. Lipsa de unifor­mitate în înregistrarea aceloraşi informaţii în diferite baze de date instituţionale reprezintă o problemă reală“, recunoaşte chiar raportul.

În iunie 2025, când Ilie Bolojan a preluat mandatul de prim-ministru şi a pus problema restructurării aparatului de stat, Ziarul Financiar a realizat, pornind de la datele publice ale Ministerului Finanţelor, o analiză clară şi ilustrativă a evoluţiei numărului de bugetari, demonstrând că o sinteză coerentă este posibilă cu mijloace şi resurse mult mai reduse.

Atunci, avansul a fost generat în principal de extinderea adminis­traţiei publice locale. Numă­rul angajaţilor din auto­rităţile executive locale – primării, prefec­turi, consilii judeţene şi locale, excluzând personalul din educaţie şi sănătate – a urcat la 282.545 în martie 2025, de la 233.549 la finalul lui 2015, ceea ce înseamnă o creştere de aproximativ 50.000 de persoane.

Guvernul a venit cu un studiu fără nicio concluzie, în care constată că informaţiile din diverse baze de date se contrazic în ceea ce priveşte numărul de bugetari 

ZF a realizat în iunie 2025 o sinteză a bugetarilor din România cu împărţirea pe funcţionari, personal din sănătate şi personal din educaţie şi evoluţia acestora

În raportul guvernului, problema nu este că datele lipsesc. Problema este că ele există în paralel, în formate diferite, la instituţii diferite, după logici diferite. Raportul este structurat după cine livrează datele, nu după întrebările la care publicul ar vrea răspuns. Câţi bugetari sunt în total? Câţi dintre angajaţii ministerului Educaţiei sunt profesori? Câţi sunt doctori, câte asistente? Câţi poliţişti are România? Câţi militari? Câţi funcţionari ai puterii judecătoreşti? Cum a evoluat numărul lor?

Când nu ştii unde sunt oamenii, nu poţi şti nici de ce lipsesc acolo unde ar trebui să fie. Spitalele fără medici de gardă, şcolile fără profesori la anumite materii, primăriile care nu pot gestiona fonduri europene, toate pot fi, în parte, consecinţe ale unei distribuţii de personal care nu a fost măsurată corect.

În colectarea informaţiilor nu există standarde de raportare unitare impuse de la nivel central. Fiecare instituţie completează ce poate, cum poate, când poate. Rezultatul este o înşiruire de date fragmentate care creează mai multă confuzie decât claritate, iar un raport care ar fi putut fi un instrument de reformă devine, în forma actuală, un inventar fără inventariator.

Pentru cetăţeanul obişnuit, lipsa unei evidenţe clare a bugetarilor nu pare, la prima vedere, o problemă urgentă. Dar este. Fiecare leu cheltuit cu salariile din sectorul public sunt bani care provin, în ultimă instanţă, din contribuţiile tuturor. Un contribuabil are tot dreptul să întrebe: plătesc, dar pentru ce, exact?

Raportul însuşi recunoaşte limitele: „Pentru a avea o imagine clară şi completă a situaţiei cu personalul din instituţiile publice şi companiile de stat, este necesară o abordare unitară interinstituţională care să urmărească într-un mod standardizat aceleaşi date, în acelaşi format sau o centralizare standardizată a tuturor datelor în cadrul unei singure instituţii.“

În 2025, guvernul anunţa desfiinţarea a 6.409 posturi şi o reducere de 10% a personalului din administraţia centrală.

Însă o reformă fără date corecte nu este o reformă,  ci o reorganizare la întâmplare. Poţi desfiinţa 6.409 posturi şi, în acelaşi timp, să laşi neatinse exact zonele supradimensionate.

Fără o hartă clară a aparatului de stat, bisturiul devine secure. Nu poţi reforma ceea ce nu poţi defini. Nu poţi reduce un aparat pe care nu l-ai numărat niciodată corect.

Cum arată situaţia actuală

♦ Numărul total al bugetarilor a scăzut cu aproape 29.000 de persoane în martie 2026 faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ajungând la 1,27 milioane de angajaţi, potrivit datelor Ministerului Finanţelor prelucrate de ZF.

♦ În educaţie, numărul angajaţilor a coborât cu 17.000 de persoane, la 367.000 de salariaţi. Scăderea vine în principal din zona ministerului Educaţiei, unde efectivele s-au redus cu 15.000 de persoane, până la 294.000 de angajaţi.

♦ Şi administraţia publică locală a consemnat o diminuare a personalului. Numărul funcţionarilor din autorităţile publice locale a scăzut cu 8.000 de persoane, de la 284.000 la 276.000 de angajaţi.

♦ În sănătate, reducerea a fost mai temperată, de aproximativ 1.000 de persoane, până la un total de 246.000 de angajaţi. Ajustarea a venit integral din unităţile sanitare finanţate prin FNUASS, în timp ce personalul din Ministerul Sănătăţii şi din spitalele aflate la bugetele locale a rămas constant.