Într-o perioadă decisivă pentru viitorul națiunii române, se conturează cu claritate cea mai puternică dovadă că o guvernare cu adevărat PRO-românească nu este dorită de establishment-ul politic și de forțele externe care îl dirijează: respingerea vehementă și coordonată a partidului AUR, singura formațiune cu un discurs explicit patriotic, conservator și suveranist.

Atitudinea UDMR, formațiune etnică maghiară cu acte frecvente de șovinism și de întreținerea unor pretenții revizioniste asupra unor teritorii românești, este cea mai clarădovadă. Prin capiștea sa, Kelemen Hunor, bozgorii transmit un mesaj de panică la gândul unei Românii guvernate de români autentici. Pentru ei, ascensiunea AUR echivalează cu sfârșitul unui sistem de privilegii și influențe iredentiste care au funcționat prea mult timp în detrimentul majorității românești. Un partid care pune interesele României pe primul loc reprezintă, în viziunea lor, o amenințare existențială.

La fel de gravă este poziția Damblagiului de la Cotroceni. Mucea Dan a exclus public orice formă de colaborare cu AUR, refuzând chiar și consultările minime prevăzute de Constituție. Această atitudine nu doar că sfidează litera legii fundamentale, dar confirmă încă existența acelui „cordon sanitar” aberant împotriva oricărei forțe naționale autentice.

USR se poziționează clar ca dușman al identității românești: credință creștină, tradiție, istorie și valorile perene ale poporului român. Formațiunea este percepută ca un vehicul al agendei globaliste, complet incompatibil cu viziunea conservatoare a AUR. Nu este deloc surprinzător că directivele Ursulei von der Leyen ajung la Cotroceni prin intermediari precum Dominic Fritz, cetățean german aflat în fruntea partidului. Este modelul clasic de ingerință externă deghizată în „democrație liberală”.

PNL, cândva un partid cu rădăcini naționale, traversează o derivă ideologică profundă. A devenit mai degrabă o anexă a USR decât un apărător al intereselor românești. Partidul Popular European, prin Manfred Weber, i-a impus la fel un „cordon sanitar” împotriva partidelor suveraniste. Progresiștii de la Bruxelles interzic astfel alianțele firești cu forțe care refuză dizolvarea identității naționale.

Nici PSD nu scapă de acest blocaj european. Socialiștii europeni, din care fac parte, le interzic orice colaborare cu AUR. Astfel, marile partide românești sunt ținute în lesă de familiile lor politice de la Bruxelles, prioritățile României fiind sacrificate pe altarul ideologiei federale.

Miza reală: resursele și identitatea națională

Toate aceste manevre converg spre același obiectiv: împiedicarea unei guvernări suveraniste care să pună România și românii pe primul loc. Interese străine și anti-românești controlează jocul politic, mizând pe resursele naturale ale țării, pe distrugerea treptată a fibrei naționale și pe slăbirea statului român. Scopul final al Ursulei von der Leyen și al rețelei neomarxiste este clar: transformarea Uniunii Europene într-un stat federal, în care națiunile să devină simple provincii administrative fără suveranitate reală.

România se află la o răscruce. Fie acceptăm ca viitorul copiilor noștri să fie decis la Bruxelles și în capitalele occidentale, fie susținem forțele care luptă pentru suveranitate, identitate creștină, economie națională puternică și demnitate românească.

AUR nu este doar un partid politic – pentru milioane de români el reprezintă speranța unei Românii suverane, mândre de istoria și valorile sale. Respingerea sa sistematică demonstrează nu slăbiciunea sa, ci teama sistemului față de un popor care începe să se trezească. Viitorul României depinde de curajul național de a spune „Nu!” ingerințelor străine și „Da!” unei guvernări cu adevărat românești. AUR trebuie votat cu peste 70% la următoarele alegeri, pentru a fi siguri, că și dacă sistemul va fura voturi, tot nu va reuși să împiedice suveraniștii să guverneze România!