FOTO / Corina Moise Poenaru, profesoara care a adus în clasă modelul de predare american

Corina Moise Poenaru, profesor de limba engleză la Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza” din Buzău, desfășoară o activitate organizată în jurul unei mișcări constante între niveluri diferite ale educației: clasă, școală, comunitate, rețele internaționale. Firul care le leagă este unul de lucru continuu cu ideea de conectare: între elev și lume, între școală și comunitate, între sistemul local și experiențele internaționale.

Recent, Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza” din Buzău a primit vizita unui grup de profesori americani, în cadrul unui program de schimb educațional. Liceul a devenit, pentru câteva zile, un spațiu de lucru comun în care profesori din Buzău și din Statele Unite au colaborat direct, prin activități de co-teaching, întâlniri instituționale și schimburi de practici pedagogice. A fost un reușit dialog aplicat asupra predării, evaluării și relației profesor–elev.

În spatele acestei vizite recente se află însă un parcurs profesional construit în timp, în care fiecare etapă a deschis-o pe următoarea. Activitatea ei s-a extins într-un mod în care fiecare etapă a devenit fundație pentru următoarea, pornind de la sala de clasă, spre coordonare instituțională, formare de profesori, proiecte internaționale și educație media.

Începând cu activitatea didactică de zi cu zi, experiența ei s-a construit într-un mediu specific învățământului tehnologic, unde predarea limbii engleze și predarea în general înseamnă adaptarea constantă la realități foarte diferite de la un elev la altul. În clasele din Liceul Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza” din Buzău lucrează cu elevi care vin din medii sociale variate, iar această diversitate constituie un element definitoriu al modului în care își gândește predarea.

De aici, trecerea către rolul de director pe care l-a avut pentru o vreme s-a făcut firesc ca o extindere a responsabilității. În perioada directoratului, accentul s-a mutat pe felul în care o instituție tehnologică poate fi readusă în legătură directă cu piața muncii și cu comunitatea locală, fără a pierde dimensiunea educațională de bază.

Transformările din această etapă ale liceului buzoian au fost concrete și vizibile în infrastructură și ofertă educațională. În locul unei abordări generale despre „modernizare”, au apărut proiecte punctuale, construite prin parteneriate și sponsorizări. Laboratorul de gastronomie a fost realizat prin atragerea de finanțare privată în cadrul programului „Țara lui Andrei”, ceea ce a însemnat un proces de negociere și construire de încredere între școală și mediul extern. În mod similar, laboratorul de mecanică a fost dotat prin surse externe, răspunzând unei nevoi directe a profilului tehnologic.

În paralel, dezvoltarea învățământului profesional dual a schimbat structura ofertei educaționale. A fost o extindere numerică, dar și o repoziționare a școlii față de operatorii economici locali. Introducerea a șapte noi specializări și creșterea numărului de locuri la aproximativ 70 au fost răspunsuri la cerințe concrete din piață, ceea ce a obligat școala să își regândească ritmul și logica internă.

Un moment care a influențat decisiv direcția profesională a cadrului didactic buzoian a fost participarea, în 2021, la programul Teaching Excellence and Achievement (TEA), derulat de Fulbright Romania Commission în parteneriat cu Ambasada Statelor Unite în România și desfășurat la Kent State University. Experiența din Statele Unite a însemnat un contact direct cu un sistem educațional în care predarea limbii engleze este integrată cu educația pentru gândire critică, media literacy și abordări interdisciplinare. Diferența a fost de metodă și de structură a modului în care este înțeleasă educația.

Această experiență a funcționat ca un punct de reorganizare profesională și a schimbat modul de lucru. După revenirea în România, Corina Moise Poenaru a început să integreze mai explicit dimensiuni precum educația media și gândirea critică în activitatea didactică și în formarea altor profesori.

În acest context, implicarea în conferința „Teaching Excellence: Promoting Media Literacy and Critical Thinking in the English Class”, susținută cu sprijinul Fulbright Romania Commission, a reprezentat un pas de la aplicarea individuală a unor idei la diseminarea lor. Workshopul „Fake News, Propaganda and Disinformation. How to Teach Your Students to Think Critically and Evaluate Media” a fost construit pe situații concrete din clasă, cu accent pe modul în care elevii pot fi învățați să analizeze informația, nu doar să o consume.

Împreună cu Elvira Kiss, a continuat această direcție prin atelierul „10 Creative Ways to Integrate Media Literacy in the EFL Classroom”, unde discuția s-a mutat pe design de activități didactice. Accentul a fost pe integrare, nu pe adăugare separată: cum poate educația media să devină parte firească din lecțiile de engleză, fără a încărca artificial programa.

Această preocupare a existat și în 2025, când la conferința „Shaping Critical Minds” discuțiile s-au axat pe rolul profesorului într-un ecosistem informațional instabil. Aici, tema centrală a fost modul în care școala răspunde la suprasaturarea informațională și la nevoia elevilor de repere de analiză, nu doar de conținut.

În paralel, colaborarea cu American Corner București a oferit un cadru constant de lucru cu elevi și profesori în afara școlii. Activitățile desfășurate aici au funcționat ca spații de expunere la resurse educaționale internaționale și la teme precum comunicarea interculturală, democrația sau accesul la informație, toate filtrate prin limba engleză ca instrument de lucru.

Experiența internațională a fost completată prin implicarea în proiecte Erasmus+, unde mobilitatea profesorilor și a elevilor a devenit un instrument de învățare în sine. Aceste proiecte au creat contexte în care școala funcționează în dialog direct cu alte sisteme educaționale europene, iar acest contact a influențat modul de lucru la nivel local.

Un rol semnificativ l-a avut și în cadrul programului „Teachers for Global Classrooms”. Ca urmare a colaborărilor anterioare și a statutului de alumnă Fulbright, a fost desemnată de Fulbright Romania Commission ca Host Teacher și Visit Coordinator pentru o vizită educațională internațională la Buzău. Această experiență a inclus activități de co-teaching, întâlniri instituționale și schimburi profesionale directe între profesori din România și Statele Unite.

Corina Moise Poenaru explică într-un interviu despre această vizită recentă a profesorilor americani la Buzău și despre toate aceste etape de conectare ale liceului la realitatea în care funcționează.

Reporter: Ce v-a determinat să participați la programul Fulbright Romania Commission – Teachers for Global Classrooms?

Corina Moise Poenaru: Pentru mine, acest program nu a reprezentat un punct de început, ci o continuare firească a unui parcurs profesional construit în jurul internaționalizării educației și al deschiderii către schimbul intercultural. Experiența mea ca alumnă TEA 2021 (Teaching Excellence and Achievement), desfășurată timp de șase săptămâni la Kent State University din Ohio, a avut un impact profund asupra modului în care înțeleg educația. A fost momentul în care am început să privesc procesul didactic nu doar ca pe un transfer de cunoștințe, ci ca pe un proces complex de construire de sens, de dezvoltare a competențelor globale și de conectare autentică între oameni.

Această experiență a fost urmată de o implicare constantă în activități și proiecte dezvoltate în parteneriat cu „Fulbright Romania Commission, Ambasada Statelor Unite în România și American Corner”. În timp, aceste colaborări au contribuit la consolidarea unei direcții profesionale orientate spre inovație, gândire critică și educație (sau alfabetizare) media.

În mod natural, acest parcurs a condus la momentul în care am fost contactată direct pentru a participa în programul „Teachers for Global Classrooms”, în calitate de Host Teacher și Visit Coordinator. Este important de subliniat că nu am aplicat în mod formal, ci am fost selectată în baza experienței și a implicării mele anterioare. Această nominalizare a reprezentat nu doar o validare profesională, ci și o responsabilitate majoră.

Faptul că această inițiativă s-a desfășurat pentru prima dată în România a amplificat importanța momentului. Am perceput această oportunitate ca pe un angajament de a contribui activ la construirea unui dialog educațional autentic între sisteme diferite și de a valorifica această experiență în beneficiul elevilor, colegilor și comunității din care fac parte.

Rep.:Cum ați descrie prima impresie când ați început această experiență internațională?

C.M.P.:Debutul acestei experiențe a fost marcat de un amestec complex de emoție, responsabilitate și entuziasm profesional. Spre deosebire de experiențele internaționale anterioare, în care am avut rolul de participant, de această dată am fost în poziția de facilitator și coordonator, ceea ce a implicat o perspectivă mult mai amplă asupra procesului educațional.

Încă din etapa inițială, am lucrat împreună cu profesorii americani în cadrul unor întâlniri online, în care ne-am cunoscut, am identificat obiective comune și am construit o agendă adaptată atât nevoilor lor profesionale, cât și contextului educațional din România. Acest proces colaborativ a fost esențial pentru a asigura relevanța și coerența întregului program.

Momentul întâlnirii față în față cu Alice Daken-Stefanski, Julianne Westrich și Justin Ikehara a fost unul definitoriu. Atunci am realizat că nu este vorba doar despre implementarea unui program, ci despre începutul unei relații profesionale bazate pe încredere, deschidere și schimb autentic de experiență.

În același timp, am conștientizat impactul pe care această experiență îl poate avea asupra elevilor și colegilor mei. Faptul că școala noastră a devenit, pentru o perioadă, un spațiu de dialog educațional internațional a reprezentat o oportunitate rară și extrem de valoroasă.

Rep.:Care au fost cele mai valoroase lecții pe care le-ați învățat?

C.M.P.:Una dintre cele mai importante lecții a fost aceea că educația autentică se construiește dincolo de cadrul formal al lecției. Ea se dezvoltă în spațiile de dialog, în reflecțiile comune și în capacitatea profesorilor de a se asculta și de a învăța unii de la alții.

Sesiunile de co-teaching și debriefing au reprezentat puncte centrale ale experienței. Acestea nu au fost doar exerciții de comparație între sisteme educaționale, ci oportunități reale de analiză a practicilor didactice, a modului în care sunt formulate obiectivele de învățare și a felului în care este construită relația cu elevii. Am învățat să acord o importanță mai mare reflecției pedagogice și să valorific diferențele culturale și educaționale ca resurse. Schimbul de experiență a fost unul autentic și bidirecțional, fiecare dintre noi contribuind cu propriile perspective și soluții.

Un aspect esențial a fost reconfirmarea faptului că, dincolo de metode și strategii, relația umană dintre profesor și elev este fundamentală. Empatia, grija și autenticitatea sunt elemente care definesc un proces educațional de calitate, indiferent de contextul cultural sau instituțional.

Rep.:Povestiți-ne despre un moment care v-a impresionat.

C.M.P.:Unul dintre cele mai emoționante momente a fost interacțiunea directă dintre elevii noștri și profesorii americani. Mulți dintre elevii noștri provin din medii vulnerabile, iar această întâlnire a reprezentat pentru ei o oportunitate rară de a intra în contact direct cu o altă cultură educațională. A fost un schimb autentic, în care elevii au reușit să identifice atât similitudini, cât și diferențe între cele două sisteme. Curiozitatea lor, deschiderea și nivelul

ridicat de competență lingvistică au contribuit la crearea unui dialog real, fără bariere.

Pentru mine, ca profesor de limba engleză, a fost un moment deosebit de important să observ încrederea cu care elevii noștri comunică și capacitatea lor de a se adapta într-un context internațional. Această experiență a avut un impact direct asupra stimei lor de sine și asupra percepției pe care o au despre propriile competențe.

Un alt moment definitoriu a fost organizarea evenimentului „Teach English. Think Global”, care a reunit profesori, elevi și reprezentanți ai sistemului educațional. Acest eveniment a facilitat un dialog profesional complex, abordând teme actuale precum integrarea tehnologiei și a inteligenței artificiale în educație, dezvoltarea competențelor de literație și adaptarea procesului educațional la provocările contemporane. Evenimentul a demonstrat că educația poate deveni un spațiu real de colaborare și reflecție, atunci când este susținută de o comunitate activă și implicată.

Rep.:Cum v-a influențat interacțiunea cu colegii internaționali?

C.M.P.: Interacțiunea cu colegii internaționali a avut un impact semnificativ asupra modului în care îmi conceptualizez practica didactică. Fiecare dintre colegii americani a adus o perspectivă distinctă și valoroasă: de la abordări inovatoare în predarea literaturii, la rolul bibliotecii ca spațiu de învățare activă, care acoperă inclusiv latura extracurriculară a educației,  până la integrarea învățării aplicate și interdisciplinare.

Un aspect care m-a impresionat în mod deosebit a fost nivelul de autonomie profesională de care beneficiază profesorii americani. Aceștia au posibilitatea de a-și adapta curriculumul în funcție de nevoile și interesele elevilor, ceea ce permite o personalizare reală a procesului de învățare.

De asemenea, infrastructura educațională și resursele disponibile contribuie la susținerea unor practici didactice inovatoare, aspect care evidențiază diferențe importante între sisteme, dar și direcții clare de dezvoltare pentru noi.

Rep.:Care este impactul prieteniilor create?

C.M.P.:Prieteniile dezvoltate în cadrul acestui program reprezintă unul dintre cele mai valoroase rezultate ale experienței. Aceste relații sunt construite pe colaborare autentică, pe dialog profesional și pe experiențe împărtășite.

Ele nu se limitează la durata programului, ci se transformă în parteneriate pe termen lung, care vor continua prin proiecte comune, schimburi educaționale și inițiative de colaborare internațională.

Avem deja în vedere dezvoltarea unor proiecte online care vor permite elevilor noștri să interacționeze direct cu elevi din Statele Unite, oferindu-le astfel oportunitatea de a învăța într-un context autentic și relevant. De asemenea, intenționăm să inițiem schimburi culturale și educaționale, inclusiv prin activități precum corespondența între elevi sau proiecte comune.

Rep.:Cum ați depășit diferențele culturale?

C.M.P.:Diferențele culturale nu au fost percepute ca obstacole, ci ca oportunități autentice de învățare și reflecție. Abordarea noastră a fost una deschisă, bazată pe sinceritate, curiozitate și respect reciproc. Nu am încercat să uniformizăm perspectivele, ci, dimpotrivă, am valorificat diversitatea acestora ca resursă educațională. Fiind profesori cu experiență internațională și expunere la contexte educaționale variate, am fost conștienți încă de la început că vor exista diferențe — fie că vorbim despre curriculum, metodologii didactice, resurse sau contexte socio-economice. Aceste diferențe au fost discutate în mod deschis, într-un cadru profesional sigur, în care fiecare participant și-a putut exprima punctul de vedere.

Un element central al dialogului nostru a fost analiza comparativă a sistemelor educaționale. Am discutat despre provocările reale cu care ne confruntăm, inclusiv despre lucrul cu elevi provenind din medii dezavantajate — o realitate care, deși diferă ca formă, există în ambele sisteme. Aproximativ 70% dintre elevii noștri provin din astfel de contexte, ceea ce aduce provocări suplimentare în procesul educațional, dar și oportunități de intervenție pedagogică relevantă.

Ceea ce a devenit evident pe parcursul interacțiunilor a fost faptul că, dincolo de diferențele structurale, există o serie de constante în educație: nevoia de adaptare, gestionarea diversității în clasă, motivația elevilor și provocările specifice adolescenței. Aceste elemente au facilitat construirea unui limbaj comun și au contribuit la dezvoltarea unui dialog autentic și profund.

Rep.: Cum a fost implicarea școlii și a comunității?

C.M.P.:Implicarea școlii și a comunității a fost esențială pentru succesul acestui proiect și a demonstrat, încă o dată, că educația este un proces care depășește limitele clasei și se construiește în parteneriat.

La nivel instituțional, colegii mei din cadrul Liceului Tehnologic „Alexandru Ioan Cuza” au dat dovadă de deschidere, profesionalism și implicare activă în organizarea și desfășurarea activităților. Fiecare etapă a programului — de la planificare la implementare — a presupus un efort colectiv, coordonat și susținut.

În același timp, colaborarea cu instituțiile locale a fost un factor determinant. Sprijinul oferit de Primăria Municipiului Buzău, Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul” unde am desfășurat o vizită de lucru, Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu” care a oferit un context real pentru Juli și a demonstrat încă o data grija pentru comunitate și învățare, precum și  Muzeul Județean Buzău au contribuit la diversificarea experienței participanților și la integrarea dimensiunii culturale în program.

Această colaborare a facilitat organizarea unor activități relevante, care au oferit o perspectivă complexă asupra contextului educațional și cultural local. De asemenea, a evidențiat importanța parteneriatelor între școală și comunitate în dezvoltarea unor inițiative educaționale sustenabile.

Rep.:Ce ați schimbat în practica dumneavoastră?

C.M.P.:Această experiență a generat o schimbare semnificativă în modul în care îmi structurez și îmi reflectez practica didactică. Am devenit mai atentă la procesul de învățare, nu doar la rezultatele finale, punând un accent mai mare pe parcursul elevului și pe dezvoltarea competențelor acestuia.

O diferență majoră pe care am analizat-o în mod constant în cadrul discuțiilor noastre a fost orientarea pronunțată a sistemului educațional din România către evaluarea standardizată și către ierarhizarea elevilor pe baza performanței academice. Accentul pus pe examene și rezultate cuantificabile conduce, de multe ori, la o clasificare rigidă a elevilor, în care aceștia sunt încadrați în categorii de performanță, fără a reflecta în mod suficient diversitatea stilurilor de învățare, a ritmurilor individuale sau a contextelor socio-educaționale din care provin.

În contrast, am observat că sistemul educațional american, deși nu este lipsit de evaluare, pune un accent mai mare pe incluziune, pe progresul individual și pe adaptarea procesului educațional la nevoile fiecărui elev. Evaluarea este mai degrabă utilizată ca instrument de sprijin pentru învățare, nu exclusiv ca mecanism de selecție sau clasificare.

Această diferență de paradigmă ridică întrebări importante despre echitatea în educație și despre rolul evaluării în formarea elevilor. Consider că o direcție esențială pentru dezvoltarea sistemului nostru educațional ar fi reechilibrarea raportului dintre evaluare și învățare, prin promovarea unor practici didactice centrate pe elev, care să valorizeze progresul individual, să încurajeze gândirea critică și să creeze contexte de învățare.

Am integrat mai frecvent strategii de reflecție, atât la nivel individual, cât și la nivel de grup, încurajând elevii să devină conștienți de propriul proces de învățare. De asemenea, am consolidat componenta de învățare colaborativă și contextualizată, creând situații de învățare relevante și conectate la realitatea cotidiană.

Un aspect esențial îl reprezintă integrarea gândirii critice și a alfabetizării media în activitatea didactică. Într-un context informațional complex, elevii au nevoie de instrumente care să le permită să analizeze, să evalueze și să interpreteze informațiile în mod responsabil.

Totodată, am început să creez mai multe oportunități autentice de dialog, în care elevii să își exprime opiniile, să argumenteze și să participe activ la construcția cunoașterii. Consider că această abordare contribuie la formarea unor elevi autonomi, implicați și capabili să se adapteze unei societăți în continuă schimbare.

Rep.:Ce urmează?

C.M.P.:Această experiență nu reprezintă un punct final, ci un punct de plecare pentru dezvoltarea unor noi inițiative educaționale. Intenționez să continui consolidarea dimensiunii internaționale a activității mele didactice, prin dezvoltarea de proiecte și parteneriate care să ofere elevilor oportunități reale de învățare globală.

Voi continua implementarea proiectelor extracurriculare deja inițiate, precum „E OK să știi!”, și voi dezvolta noi inițiative care să răspundă nevoilor actuale ale elevilor. De asemenea, sunt implicată în elaborarea și implementarea unor proiecte cu finanțare europeană, inclusiv un parteneriat internațional depus în februarie 2025, ale cărui rezultate sunt așteptate cu interes.

Un obiectiv important este extinderea colaborării cu partenerii internaționali, prin proiecte online, schimburi educaționale și activități care să faciliteze interacțiunea directă între elevi din contexte diferite. În paralel, îmi propun să continui implicarea în formarea cadrelor didactice, prin diseminarea bunelor practici și prin participarea la evenimente educaționale relevante.

Rep.:Cum v-a schimbat această experiență?

C.M.P.:Această experiență a avut un impact profund asupra dezvoltării mele profesionale și personale. Mi-a consolidat încrederea în propriile competențe și în capacitatea de a genera schimbare în mediul educațional. Am devenit mai conștientă de rolul pe care îl am nu doar ca profesor, ci și ca facilitator al învățării și ca promotor al educației globale. Experiența mi-a oferit oportunitatea de a reflecta asupra propriei practici și de a identifica direcții clare de dezvoltare.

De asemenea, contactul direct cu un alt sistem educațional mi-a oferit perspective valoroase și m-a ajutat să îmi extind viziunea asupra educației. Această deschidere către diversitate și inovație reprezintă, în opinia mea, un element esențial pentru evoluția profesională.

Rep.:Ce veți păstra mereu?

C.M.P.:Ceea ce voi păstra din această experiență este convingerea profundă că educația este, înainte de toate, despre oameni și relațiile dintre ei. Dincolo de curriculum, metodologii și politici educaționale, conexiunile autentice sunt cele care generează impact real și durabil.

Voi păstra amintirea unor colaborări valoroase, a unor dialoguri autentice și a unor momente de învățare împărtășită. De asemenea, voi păstra aceste relații profesionale construite în timp, care vor continua să se dezvolte și să genereze noi oportunități. În egală măsură, voi păstra convingerea că fiecare experiență internațională contribuie la formarea unui profesor mai reflexiv, mai conectat și mai pregătit să răspundă provocărilor educației contemporane.