Lacul Cinciș, de nerecunoscut după epoca vacanțelor de 1 Mai. De la sutele de corturi la junglă, insule și…

Ocupate altădată de sute de corturi în
minivacanțele de 1 Mai, malurile multor lacuri de acumulare s-au transformat
complet. Lacul Cinciș a fost una dintre destinațiile favorite pentru mii de
români, dar epoca turismului cu cortul pe malurile sale a apus, iar peisajul
său a ajuns de nerecunoscut.

O biserică veche de peste două secole, inundată și ruinată în anii ’60 de apele lacului de acumulare Cinciș, din Hunedoara, a fost vreme îndelungată destinația turiștilor care se plimbau cu bărcile, hidrobicicletele și vaporașul pe apele lacului, amenajat pe o lungime de peste șapte kilometri pe râul Cerna.

Cei mai mulți dintre oaspeții zonei de agrement din vecinătatea Hunedoarei erau, în deceniile trecute, familii care, la sfârșit de săptămână, se „mutau” cu cortul pe malul lacului.

„Sute de oameni ajungeau aici cu cortul, la fiecare sfârșit de săptămână, începând de la 1 Mai, când era sărbătoare pentru muncitorii din combinat și din minele din zonă, până în septembrie, dacă era destul de cald și vremea ținea cu noi. Și atunci când ploua, oamenii veneau cu cortul pe maluri. Până prin anii ’80, nu erau multe locuri de agrement, iar ieșirea cu cortul la iarbă verde, cu mâncarea pregătită de acasă, devenise un obicei pentru familia mea, pentru vecini, colegi de lucru și prieteni”, își amintește un localnic din Hunedoara.

Uscatul a „mușcat” din vechiul lac

Lacul de acumulare a fost amenajat la începutul anilor ’60 pe vetrele mai multor sate de pe valea Cernei, după construcția barajului său, la circa 10 kilometri de Hunedoara. La început, malurile sale erau ocupate de pășuni, livezi și păduri, iar turiștii își puteau așeza corturile în numeroase locuri.

În anii ’60 și ’70 au fost construite motelul Cinciș, complexul turistic Casa Albă și două zone de camping.

Peisajul Lacului Cinciș a început să se schimbe treptat din anii ’90. De atunci, cele mai multe terenuri de pe malul lacului au devenit private, inclusiv vechile drumuri care coborau în satele de pe valea Cernei fiind retrocedate ca terenuri. Noile proprietăți au fost îngrădite, iar treptat, pe țărmul drept s-a conturat o mică stațiune cu locuințe, case de vacanță, pensiuni și moteluri.

Pe malul opus, pădurea a cuprins vechile cătune de pe valea Cernei, părăsite de oameni, deși nu au fost inundate la amenajarea hidrotehnică din anii ’60.

Accesul până la apă a fost îngrădit aproape complet, iar corturile au dispărut aproape cu totul de pe maluri. Sărbătoarea de 1 Mai, care în trecut atrăgea mii de oameni pe malul Cincișului, a devenit pentru mulți localnici o simplă amintire.

Între timp, pe lângă antropizarea malurilor sale, un alt fenomen a afectat tot mai mult înfățișarea Lacului Cinciș. Zona din amonte s-a colmatat, iar din aluviuni s-au format insule ocupate de vegetație specifică luncilor și de pâlcuri de pădure. Viiturile din ultimii ani au grăbit acumulările de aluviuni, care au micșorat tot mai mult suprafața apei.

Insula Șimian, ostrovul care trebuia să salveze Ada-Kaleh. Povestea cetății mutate pe Dunăre după construcția Porților de Fier

Ruinele vechii biserici de la „coada” lacului, unul dintre cele două lăcașuri ruinate din fostul sat dispărut Baia Craiului, altădată inundată parțial, au rămas pe uscat. Accesul cu barca până la ele nu mai este posibil, iar cei care vor să ajungă pe jos la biserică au de străbătut o adevărată junglă pe țărmul sălbatic al lacului.

„Litoralul” de la marginea orașelor

Într-o situație asemănătoare cu cea a Lacului Cinciș se află mai multe lacuri de acumulare amenajate în a doua parte a secolului XX la marginea unor orașe. Lacurile artificiale au fost ani în șir printre cele mai căutate destinații ale românilor pentru petrecerea timpului liber.

În preajma zilei de 1 Mai, la deschiderea sezonului ieșirilor în natură, sute de corturi se îngrămădeau pe malurile lor, ocupate de familii venite la iarbă verde. Zilele însorite erau dedicate scăldatului în lacurile de acumulare și grătarelor, serile se încheiau la focuri de tabără, iar noaptea, discotecile improvizate îi țineau treji pe românii amatori de petreceri.

În unele zone de agrement, hidrobicicletele și vaporașele completau oferta minimală a serviciilor turistice de pe malurile lacurilor, alături de micile baze de agrement, localuri și chioșcuri deschise doar în zilele aglomerate.

Lacuri de acumulare ca Poiana Mărului și Trei Ape, din Caraș-Severin, Cinciș și Valea de Pești (video), din Hunedoara, Firiza, din Maramureș, și Surduc, din Timiș, se numărau printre destinațiile favorite pentru mii de localnici ai orașelor aflate la sute de kilometri de litoralul Mării Negre.

Vacanțele cu cortul în natură cuceresc Europa. Cum a apărut și cum s-a stins moda campingului în România

Pentru mulți dintre ei, lacurile de acumulare pe malurile cărora puteau campa și face plajă însemnau „litoralul de la munte” sau „marea de la marginea orașelor”, după cum erau numite aceste zone de relaxare.

„Iată-i pe expediţionari la câteva sute de kilometri de Bucureşti, de casele şi de părinţii lor. Sunt pe malul Lacului Cinciş. Corturile sunt instalate, mâncarea fierbe în cratiţile de pe vatră, împrejur este linişte şi pace şi-i atât de frumos încât îţi vine să spui că numai aici şi astfel, ca expediţionar, ar trebui să-ţi petreci toate zilele vieţii tale”, informa revista Cutezătorii, în 1984, într-un reportaj despre lacul Cinciș.

Declinul campingurilor de pe malul lacurilor

Ieșirile cu corturile scoteau la iveală și un aspect mai puțin plăcut al comportamentului multor români.

Crengile arborilor crescuți pe maluri și ale celor din pădurile învecinate erau folosite la foc, vetrele lăsate în urmă deveneau frecvent locuri în care erau aruncate gunoaiele menajere, împreună cu resturile adunate din tufișuri, iar apele erau adesea poluate. În urma petrecăreților, zonele de agrement de pe maluri rămâneau murdare vreme îndelungată.

După 1990, atât privatizarea terenurilor de pe malurile lacurilor, cât și schimbarea preferințelor pentru serviciile de turism au făcut ca ieșirile cu cortul să atragă tot mai puține familii. Ofertele turistice s-au diversificat și au devenit mai accesibile, iar în unele zone scăldatul în lacurile de acumulare a fost interzis, din motive de siguranță.