<span style=”font-weight: bold;”>După cum puteți observa, în România doamna Oana Gheorghiu face și desface reforme la greu. </span><br /> <br /> Iar poporul evaluează performanțele ei anterioare și consideră că o doamnă care a fost atât de implicată în proiecte civice de mare vizibilitate -în calitate de co-fondatoare a Asociației „DĂRUIEȘTE VIAȚA”, dânsa s-a dedicat campaniei de strângere de fonduri pentru construirea primului Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România- e imposibil să nu aibă idei corecte și briante în materie de reformă accelerată a ruginitului stat român. Să avem încredere, deci, în doamna Gheorghiu care ne comunică, pe pagina ei de FACEBOOK, pe 24 aprilie 2026, cu privire la scandalul listărilor companiilor de stat: <br /> <i><br /> „Nu e vorba de nicio decizie finală și definitivă pe acest subiect. Nu e nimic mai mult decât un început de conversație.” <br /> </i><br /> Așadar e numai „un început de conversație” și nimic rău nu se poate întâmpla… <br /> <br /> Numai că eu stau așa… gânditoare… și mă uit în spatele doamnei Gheorghiu. Păi, nu dânsa trebuia, potrivit planului bolojean INIȚIAL, să se ocupe de listări ale unor companii de stat, da, da… alea trecute într-un „document exploratoriu, fără implicații juridice”, după cum singură afirmă, publicate pe site-ul oficial al Guvernului „în spiritul transparenței și al bunei guvernări”. Căci altcineva fusese „alesul” … sau ați uitat deja, cetățeni? <br /> <br /> N-a trecut nici măcar un an de când super-reforma statului era în sarcina lui Dragoș Anastasiu. Îl mai țineți minte pe Dragoș Anastasiu, oare? E chiar nenea ăla cu „șpaga de supraviețuire”, împachetată frumos, timp de opt ani, într-un simulacru de contracte, asta până când s-a lovit dânsul de realitatea cutremurătoare că se află în poziția de mituitor-cinstit și în formă continuată, iar partenerul lui, într-un puseu de conștiință, s-a autodenunțat. Însă Dragoș Anastasiu n-a umblat cu autodenunțul, că a fost „dăcât” martor. Asta deoarece el nici n-a știut; iar când a aflat, a fost tare mâhnit. Ceea ce „organele statului” au înțeles și i-au protejat sensibilitatea. <br /> <br /> <i>„Am fost declarat „șpăgar”, dar există UN STUDIU (i-auzi! aveți încredere în știință, cetățeni!, n.n.) care zice că «există șpăgi de supraviețuire» și șpăgi «de îmbogățire». Din punctul nostru de vedere, treaba a fost în zona de supraviețuire.” </i>(Dragoș Anastasiu, conferință de presă pe 27 iulie 2025, la înaintarea demisiei din funcția de vicepremier al guvernului Bolojan) <br /> <br /> Așadar, Dragoș Anastasiu, până să apară informația cu „șpaga de supraviețuire”, voia să reformeze statul „în stil de business privat”. Să stopeze practica „nepotismelor”. Să se termine odată cu „cei care sunt aduși în acest sistem bugetar pe pile și relații, toate sinecurile politice și așa mai departe. Repet, pentru că a fost căpușat tot acest sistem cu sinecuri și cu pile relații, prieteni, rude, nași.” (Dragoș Anastasiu, interviu ADEVĂRUL. ro, 22 mai 2025) Adică, mi-am imaginat eu, să se termine odată și cu favorizații de partid care iau contracte cu statul, prin atribuire directă, pe bandă rulantă! Bineînțeles, însă, că toate acestea erau valabile numai pentru căței. Căci Dragoș Anastasiu e dulău iar, pentru dulăi, lucrurile stau diferit. De aceea dânsul poate avea o parteneră, o concubină abonată la contracte publice, obținute prin încredințare directă, de preferință de la primăriile conduse de liberali (asta așa, ca o nostalgie de partid, dânsa fiind înscrisă în PNL din 2016 și, în prezent, aflată discret într-un fotoliu de prim-vicepreședinte PNL -SECTOR 3 -dacă e să dăm crezare înțeleptului AI, deoarece numai el a răspuns la întrebarea mea dacă mai este sau nu mai este membră de partid Hildegard Brandl, concubina lui Dragoș Anastasiu). Dar în cazul doamnei Hildegard, fiind vorba doar despre un șir lung de coincidențe, care au ridicat-o de la nivelul de arhitectă săracă-lipită-pământului, având un venit declarat de 1 000 de lei pe lună, în 2016, la FEMEIA -ANTREPRENOR A ANULUI 2024 (deținând 75% dintr-o firmă prosperă, cu cifra de afaceri de 2 413 527 de lei în acel an, motiv pentru care bănuiesc că și-a mărit mărit și ei puțin salariul…), nu-i nicio problemă! C-așa-i în tenis! <br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”>Guvernul Bolo e alcătuit din patru formațiuni politice plus grupul minorităților. Nu e interesant, totuși, că în ciuda unei așa de variate reprezentări politice, când e vorba de „reformarea statului” prin vânzarea lui „cu bucățica” trebuia să se fabrice un vicepremier neînregimentat politic, unul care, altfel, nu și-ar fi avut locul în cabinet? De ce? Oare nu cumva pentru ca discuțiile delicate despre: „cine să ia? cât să ia? cum să ia?” să nu treacă prin partide, ci să se desfășoare, relaxat, între premier -care nici el nu prea are treabă cu partidul care l-a făcut mare- și vicepremier? <br /> </span><br /> Eu cred că Sistemul a suferit un cutremur zdravăn în 2012, când, în ciuda tuturor eforturilor de a-l ține înțepenit în scaunul de la Cotroceni pe Băse-Petrov, 7 300 000 de cetățeni au avut tupeul de a se deplasa până la secțiile de votare într-una dintre cele mai fierbinți zile ale verii și au pus ștampila pe demiterea consumatorului de whisky cu patru cuburi de gheață în pahar. A fost deranj mare, a trebuit să se scoale CCR-ul cu noaptea-n cap și să dea ERATĂ… a trebuit să confiște Codruța sacii cu voturi, ca să dispară dovezile, a trebuit să ancheteze „organele” suspiciunea de 1 200 000 de voturi obținute prin fraudă (ca să constate, până la final, că au fost doar vreo 800…) Dar sistemul a învățat ceva din accidentul referendumului pentru demitere. De aceea, tot ce ne-a vândut sistemul de atunci încoace ca fiind „calitatea prima-ntâia” a fost riguros legendat în prealabil: Klaus, Ciucă, Nicușor, Bolojan… Toți niște oameni foarte serioși, de încredere maximă, ba semănând leit cu Carol I, ba având enșpe stele pe umăr și niște acte de eroism nemaipomenit la Nassiriya, ba fiind un geniu aflat printre cei mai inteligenți oameni de pe planetă, ba reprezentând chintesența muncii și seriozității europeane la Oradia. Unuʼși unuʼ! Sigur, Sistemul a mai avut o mică neatenție în noiembrie 2024, la alegerile prezidențiale, dar a „îndreptat” lucrurile, din mers, tot cu ajutorul neprecupețit al Curții Constituționale, care a părut din nou o excrescență bizară și malignă pe trupul societății. Și am ajuns aici. <br /> <br /> <span style=”font-weight: bold;”>Căci tot așa va fi de-acum încolo. Cetățenii României practic nu mai contează nici măcar la alegeri, deoarece s-a demonstrat că și acelea se corectează, fără mari regrete, cu creionul chimic, scos de sub bască și de după ureche de vreun contabil vremelnic al existențelor noastre! În schimb, cetățenii români mai sunt necesari numai și numai pentru că încă nu au fost cu totul jupuiți de piele și nu s-a finalizat procesul de scuturare a conturilor în tolba pe care scrie cu aldine: TAXE, IMPOZITE, BIRURI SOFISTICATE. </span><br /> <span style=”font-weight: bold;”><br /> Tot mai des aud, în interviurile luate pe stradă: „n-avem ce face… e foarte greu, dar mai tăiem de la mâncare… de la medicamente”. Adică, zic, și nădejdea se pare că a dispărut de pe raft. În acest timp, niște tinerei cu caș în colțul gurii ne explică, absolut convingător, ce nasol o duceam înainte de 1990… <br /> <br /> Iar doamna Oana Gheorghiu reformează, zâmbitoare și imperturbabilă, satul fără câini…</span>